Ce bine e sa ai de mostenit o casa nationalizata! NU?
Poate nu e chiar asa daca te incapatanezi sa nu faci mici "investitii".
In primul rand nu este vorba de cine stie ce casa. In al doilea rand nici locatia nu este cea mai fericita.
In al treilea si ultimul rand mai mult valora terenul decat casa in sine.
Telenovela a inceput prin depunerea actelor la Primarie.
Dar nu era cadrul legislativ pentru altceva.
Asa ca singura cale de urmat era un proces.
Ei bine nu te judecai cu primaria ci cu primarul personal! Si cu cea mai onesta ramasita a ICRAL-ului APOLODOR. Si chiar cu chiriasii.
In mod normal nu razbesti fara AVOCAT.
Si inca unul cu renume si cu onorariu pe masura.
Castigi in prima instanta, in a doua.... si te blochezi la apel.
Unde pe "SURSE" iti vine un mesaj, ca daca vrei sa se pronunte favorabil trebuie sa cotizezi cu 20%.
20% din ce? Si de unde?
Asa ca frumusel pe un mic viciu de procedura pierzi. Si timp si bani si chiar si procesul. De ce? Pai hartia cu sentinta a ajuns prin posta dupa termenul de contestare si avocatul jignit de stricare de renume nu mai raspunde la telefon.
Dar ... apare cadrul juridic pe legea 10 si poti depune dosar la PMB.
Frumos.
Si il depui in 2001. Un deceniu de atunci parca.
Si stai si asteapta.
Si stai.
Te intersezi tot pe "surse" si afli ca e pe biroul lui Adriean.
Dar Adriean mai are 8 luni de mandat si nu mai vrea.Nu prea mai vrea nimic.
Asa ca e deprimat si pixul lui nu mai functioneaza.
Victorie. Capitala are un doctor.
La 6 luni de la preluare si de la marea infiltrare, a venit sa ia la rand si "haosul" cu legea 10.
Se spune ca vorba ar fi fost cam asa:
"Pai cum sa semnez eu referatele lui Adriean"
Sa se refaca si sa se verifice toata documentatia.
Parca smecherii nu isi rezolvasera problemele. Ha Ha Ha.
Ramasera "mandria lui Brucan".
Alte acte si adeverinte aduse.
Mai trec 2 ani.
Si apeland la o alta sursa aflu ca dosarul e bine pitit.
Dar, pentru doar 5000 euro, se poate debloca si ajunge pe masa doctorului la semnare.
Ce superoferta.
Refuz.
Si ce ramane de facut.
Sa astept.
La notificari si emailuri pentru oficiul juridic raspunsuri nu am primit.
The rest is silence.
Enjoy the silence.
joi, 31 martie 2011
miercuri, 30 martie 2011
Project Management in constructii
Suna frumos titlul, nu?
Cam ce a mai ramas din gloria de altadata. Sa vedem.
Locuiesc in zona de nord-est a Bucurestului, mai precis in afara lui, intr-un sat din Ilfov.
Aici, paradoxal sau nu, sunt active vreo 10 santiere de bloculete P+4.
Am analizat pentru dvs., cititorul meu fidel :), cum merge treaba cu investitia si investitorii.
Unul din investitorii locali (intamplator il cunosc tangential) a cumparat anul trecut un teren de 2000 mp de la un batranel bastinas.
Investitie teren : 2.000 x 80 euro /mp= 160.000 euro .
Pe acest teren a construit un S+P+4+M cu 60 de unitati locative. La sol construit 800 mp.
Sa calculam ce parametrii urbanistici a avut: CUT = 2.5 si POT=52 %.
Nu e rau, NU?
Dar pentru PUZUL local e putintel cam mult. Ce conteaza. Onorabilul domn primar incurajeaza libera initiativa. A altora sau a lui?
Sa vedem mai departe.
Utilitati: toate la scara. Si Primaria. Doarme linistita. Primarul vegheaza. Acestea au fost finantate din banii celor care au construit inainte in zona.
Nu cumva se suprapune cu un program european de realizare de infrastructura? Mister total.
Sa revenim la santier.
A inceput pe zapada si panoul cu nr. Autorizatiei de Construire a aparut cam pe la Paste. Cladirea deja era la etajul 1.
Control de la Primarie , ISC sau ITM. Doamne fereste. Oamenii trebuie lasati sa lucreze. NU?
BLA BLA BLA in 6 luni a fost finalizat bloculetul.
Niste localnici cerusera de vreo 2 ani si ei iluminat stradal. S-a rezolvat doar in zona santierului. Sa nu adoarma paznicii de la intuneric. Pentru restul strazii n-au mai fost bani. Ce coincidente.
Estimez costul constructiei : 3200 mp suprateran x 500 euro/mp = 1.600.000 euro si 800 mp subteran x 300 euro/mp=24.000 euro.
Total investitie : 1.822.000 euro
Sa vedem acum si preturile de vanzare : 60 apartamente x 50.000 euro in medie = 3.000.000 euro
Locuri de parcare: 20 subteran x 5000 euro si 50 suprateran x 3000 euro = 250.000 euro
Total= 3.250.000 euro
Rata a profitului = 178 %
Cifrele sunt graitoare.
Si atunci ma intreb si eu.
Ce sanse mai sunt in domeniu daca rata profitului nu scade si project management face toata lumea.
Credeam ca doar la fotbal si politica se pricepe toata lumea. Lista s-a marit si e in continua crestere.
Aceste randuri, cu toate ca au avut mici rautati nu au vrut sa critice libera initiativa.
Un sincer bravo pentru acesti investitori din ziua de azi.
Nu pot decat sa ma gandesc unde imi este locul pana investitorii straini revin in tara?
Cam ce a mai ramas din gloria de altadata. Sa vedem.
Locuiesc in zona de nord-est a Bucurestului, mai precis in afara lui, intr-un sat din Ilfov.
Aici, paradoxal sau nu, sunt active vreo 10 santiere de bloculete P+4.
Am analizat pentru dvs., cititorul meu fidel :), cum merge treaba cu investitia si investitorii.
Unul din investitorii locali (intamplator il cunosc tangential) a cumparat anul trecut un teren de 2000 mp de la un batranel bastinas.
Investitie teren : 2.000 x 80 euro /mp= 160.000 euro .
Pe acest teren a construit un S+P+4+M cu 60 de unitati locative. La sol construit 800 mp.
Sa calculam ce parametrii urbanistici a avut: CUT = 2.5 si POT=52 %.
Nu e rau, NU?
Dar pentru PUZUL local e putintel cam mult. Ce conteaza. Onorabilul domn primar incurajeaza libera initiativa. A altora sau a lui?
Sa vedem mai departe.
Utilitati: toate la scara. Si Primaria. Doarme linistita. Primarul vegheaza. Acestea au fost finantate din banii celor care au construit inainte in zona.
Nu cumva se suprapune cu un program european de realizare de infrastructura? Mister total.
Sa revenim la santier.
A inceput pe zapada si panoul cu nr. Autorizatiei de Construire a aparut cam pe la Paste. Cladirea deja era la etajul 1.
Control de la Primarie , ISC sau ITM. Doamne fereste. Oamenii trebuie lasati sa lucreze. NU?
BLA BLA BLA in 6 luni a fost finalizat bloculetul.
Niste localnici cerusera de vreo 2 ani si ei iluminat stradal. S-a rezolvat doar in zona santierului. Sa nu adoarma paznicii de la intuneric. Pentru restul strazii n-au mai fost bani. Ce coincidente.
Estimez costul constructiei : 3200 mp suprateran x 500 euro/mp = 1.600.000 euro si 800 mp subteran x 300 euro/mp=24.000 euro.
Costuri suplimentare:
- marketing = doua bannere de 5x8 m si anunturi pe toate site-urile imobiliare - o avere;
-proiectare=10 euro/mp x 3800 mp = 38.000 euro pentru un proiect repetabil
- project management = afacere de familie ; max liceul;Total investitie : 1.822.000 euro
Sa vedem acum si preturile de vanzare : 60 apartamente x 50.000 euro in medie = 3.000.000 euro
Locuri de parcare: 20 subteran x 5000 euro si 50 suprateran x 3000 euro = 250.000 euro
Total= 3.250.000 euro
Rata a profitului = 178 %
Cifrele sunt graitoare.
Si atunci ma intreb si eu.
Ce sanse mai sunt in domeniu daca rata profitului nu scade si project management face toata lumea.
Credeam ca doar la fotbal si politica se pricepe toata lumea. Lista s-a marit si e in continua crestere.
Aceste randuri, cu toate ca au avut mici rautati nu au vrut sa critice libera initiativa.
Un sincer bravo pentru acesti investitori din ziua de azi.
Nu pot decat sa ma gandesc unde imi este locul pana investitorii straini revin in tara?
marți, 29 martie 2011
Despre prieteni si prietenii
Este fericit cel cu multi prieteni?
Este nefericit cel cu putini prieteni?
Sincer, fac parte din categoria cu putini prieteni si nu as putea spune ca sunt nefericit.
Ma tot gandesc la cum vezi prietenia o data cu scurgerea anilor.
Vad la baietelul meu ce usor e sa-ti faci prieteni. La fiecare loc de joaca isi gaseste cate un prieten. Si e chiar fericit. Cu toate ca dureaza totul cam cat dureaza o ploaie de vara. Are o usurinta deosebita in a se face placut si e si foarte sociabil. Cred ca asta este in natura lui. Cred ca te nasti cu aceasta charisma si in timp o poti perfectiona. Dar pentru cei care nu o au? Interactiunea sociala de la o varsta frageda devine complicata si poate lasa urme toata viata.
Prin comparatie posibilitatile de sociaizare sunt infinite acum fata de ce era in urma cu 30 de ani.
In Bucuresti erau doar cateva parcuri cu locuri de joaca, ce sa mai vorbim de locurile de joaca din mall-uri.
De baza era jocul din fata (sau din spatele) scarii de bloc.
O generatie intreaga (majoritatea cu cheia de gat) a legat si a dezlegat prietenii in fata sau in spatele blocului.
Pe la pubertate prietenii se fac putin mai greu si deja apar primele afinitati (sportive, tehnice, artistice) si selectia este mai stricta.
O data cu liceul si facultatea apar marile probleme cu prietenii.
Stim oare sa ne alegem prietenii? Parintii vad cu ochi buni prieteniile noastre? In cine ar trebui sa ne incredem?
In schimb cam de aici pot aparea marile prietenii care sa reziste in timp.
Pentru un parinte anturajul copilului ar trebui sa fie un indice important al caii pe care acesta poate sa o urmeze.
Pentru un copil modul cum trateaza parintele problema prieteniilor lui este de asemenea foarte important.
E greu de spus cum poate evolua relatia parinte-copil daca lucrurile nu sunt transparente si nu exista un sfat pertinent.
Cam in aceasta perioada se pot produce mari rupturi intre parinti si copii.
De aceea cred ca trebuie sa ai in parinte cel mai bun prieten si ca trebuie sa discuti totul cu el. Eventual de la egal la egal.
Cu inceputul vietii profesionale sita prieteniei este din ce in ce mai deasa.
In ziua de azi pozitia sociala iti limiteaza clar cercul de prieteni.
Asta nu inseamna ca cei cu bani au prietenii cei mai de calitate.
Dar ca o prietenie sa dureze, la fel ca intr-o casnicie, e nevoie de toleranta sau mai ortodox spus , de rabdare. Asta daca doresti ca prietenia sa dureze.
E interesant cum se comporta "prietenii" cand apare ceva neplacut in viata ta.
Un astfel de eveniment are un efect de catalizator in viata ta.
Dar in ziua de azi prietenia poate este un termen perimat si ar trebui inlocuit cu convergenta de interese.
Eventual cu perioada determinata de valabilitate.
Pentru mine cateva prietenii importante sunt cele cu parintii , cu sotia si cu copiii.
Pe aceasta cale (celor care ma considera prietenul lor) doresc sa-i salut pe oriunde viata i-a adus.
Cred in prieteni, prietenie si puterea ei.
Este nefericit cel cu putini prieteni?
Sincer, fac parte din categoria cu putini prieteni si nu as putea spune ca sunt nefericit.
Ma tot gandesc la cum vezi prietenia o data cu scurgerea anilor.
Vad la baietelul meu ce usor e sa-ti faci prieteni. La fiecare loc de joaca isi gaseste cate un prieten. Si e chiar fericit. Cu toate ca dureaza totul cam cat dureaza o ploaie de vara. Are o usurinta deosebita in a se face placut si e si foarte sociabil. Cred ca asta este in natura lui. Cred ca te nasti cu aceasta charisma si in timp o poti perfectiona. Dar pentru cei care nu o au? Interactiunea sociala de la o varsta frageda devine complicata si poate lasa urme toata viata.
Prin comparatie posibilitatile de sociaizare sunt infinite acum fata de ce era in urma cu 30 de ani.
In Bucuresti erau doar cateva parcuri cu locuri de joaca, ce sa mai vorbim de locurile de joaca din mall-uri.
De baza era jocul din fata (sau din spatele) scarii de bloc.
O generatie intreaga (majoritatea cu cheia de gat) a legat si a dezlegat prietenii in fata sau in spatele blocului.
Pe la pubertate prietenii se fac putin mai greu si deja apar primele afinitati (sportive, tehnice, artistice) si selectia este mai stricta.
O data cu liceul si facultatea apar marile probleme cu prietenii.
Stim oare sa ne alegem prietenii? Parintii vad cu ochi buni prieteniile noastre? In cine ar trebui sa ne incredem?
In schimb cam de aici pot aparea marile prietenii care sa reziste in timp.
Pentru un parinte anturajul copilului ar trebui sa fie un indice important al caii pe care acesta poate sa o urmeze.
Pentru un copil modul cum trateaza parintele problema prieteniilor lui este de asemenea foarte important.
E greu de spus cum poate evolua relatia parinte-copil daca lucrurile nu sunt transparente si nu exista un sfat pertinent.
Cam in aceasta perioada se pot produce mari rupturi intre parinti si copii.
De aceea cred ca trebuie sa ai in parinte cel mai bun prieten si ca trebuie sa discuti totul cu el. Eventual de la egal la egal.
Cu inceputul vietii profesionale sita prieteniei este din ce in ce mai deasa.
In ziua de azi pozitia sociala iti limiteaza clar cercul de prieteni.
Asta nu inseamna ca cei cu bani au prietenii cei mai de calitate.
Dar ca o prietenie sa dureze, la fel ca intr-o casnicie, e nevoie de toleranta sau mai ortodox spus , de rabdare. Asta daca doresti ca prietenia sa dureze.
E interesant cum se comporta "prietenii" cand apare ceva neplacut in viata ta.
Un astfel de eveniment are un efect de catalizator in viata ta.
Dar in ziua de azi prietenia poate este un termen perimat si ar trebui inlocuit cu convergenta de interese.
Eventual cu perioada determinata de valabilitate.
Pentru mine cateva prietenii importante sunt cele cu parintii , cu sotia si cu copiii.
Pe aceasta cale (celor care ma considera prietenul lor) doresc sa-i salut pe oriunde viata i-a adus.
Cred in prieteni, prietenie si puterea ei.
luni, 28 martie 2011
Eu nu strivesc corola de minuni "politice" a lumii
E bine ca exista Wikileaks?
Ne ajuta sa vedem noroiul din viata noastra prin ochii altora?
Putem oare sa mai schimbam ceva?
Pai DA.
Am aflat si eu mai de mult ca Mos Craciun de la serbari nu e tocmai Mosul.
Si normal ca toata lumea isi doreste un Mos puternic, moral, plin de cadouri, mirosind placut (eventual nu a whiskey) cu o vorba buna si solutii la toate intrebarile.
Am cunoscut un Mos cam prea rosu in esenta lui. Era tare darnic la cadouri. De primul Craciun a facut chiar si un cadou de moarte, omorand doi batranei. A avut grija ca alti mosi sa nu scoata capul si sa ramana singur cu sania si renii cam mult timp. Din pacate elfii si renii din jurul lui au crescut fara masura si au bagat mana adanc in sacul cu cadouri. S-a remarcat un elf cu un sarm intelectual si mare amator de arta. Si a reusit sa aiba chiar si 4 Poluri Nord unde-si crestea gainile.
Luati de valul schimabarii oamenii au daruit Cheia unui Mos cu barba mai mica (chiar barbison) si mai gri decat era normal. Toata lumea il vedea Mosul Schimbarii. A reusit sa schimbe doar pe saracul Rudolf cu nasul rosu de la "Saniuta" si alti citiva reni de prima linie. In spate, intregul atelier al mosului, lucra la capacitate maxima. Si ce vremuri. Curgeau saniile cu tigari si cu ness. Mosul a fost direct interesat de "iarba cu filtru" si daca tot se faceau "transporturi speciale" mai de la sud de Polul Nord de ce sa rateze ocazia. Pacat de devotamentul unui Ronin care a ales el "Racoarea" decat aflarea adevarului.
De aici pana la victoria vechilor reni a fost doar un pas.
A fost infrant.
Doar el oare? Tot poporul care mersese la vot cum a ramas?
Si intoarcere vechiului Mos (cu putina sperietura de la Mos Extraveral) a fost consimtita si de cei care fusesera pe strazi intr-un decembrie de demult.
Ningea din ce in ce mai frumos peste o tara uitata de noroc.
Elful cel finut si mare amator de arta a cresut in patru ani cat altii in cateva generatii. Si avea toate tara la indemana. Ce a facut cu ea, se vede.
La vremea de adio al Mosului cel rosu mai ramasesera doar doi care sa-i duca sania mai departe. Unul era elful cel intelectual si celalalt un elf al trecutului ambalat cu haine de elf democrat. Dar rafalele de vant arctic au pus in primejdie viata acestuia din urma. Si doar niste lacrimi sincere au putut dezlaga vraja din sondaje. Noroc ca exista (backup) un alt elf venit de pe marile lumii. Taria lui era arma cea mai puternica. Nu fusese niciodata infrant. Si stia sa vorbeasca si cu poporul si cu elfii si cu renii. Unii chiar ziceau ca era din mijlocul renilor si trasese pe vremuri si el la sanie.
Asa o batalie nu mai fusese de mult pe acest taram. Elful cel intelectual (nedorit de colegii lui academicieni) si elful cu privirea agera si degraba varsator de lacrimi s-au luptat pe viata si pe moarte. A fost o lupta ca-n povesti. Afundat in propria mocirla pana la gat elful intelectual a fost infrant, intrand intr-un proces de micsorare avansata.
Si de atunci povestea merge mai departe pana ce un alt Mos va veni sa duca sania cu aceeasi reni mai departe.
Revenind la lucruri mai serioase, ce frumos ar fi ca povestile sa ramana povesti si viata sa fie viata.
Dar in politica, marea majoritate vad castigul si nu daruirea.
Om politic, profesor, preot, politist etc trebuie sa te faci daca ai ceva de daruit si iubesti OMUL mai mult decat te iubesti pe tine insuti.
Wikileaks ridica o parte din cortina in spatele careia colcaie cei care calca in picioare democratia reprezentativa. Dand votul tau cuiva care urmeaza sa te reprezinte in viata publica acest gest ar trebui sa fie sacru si respectat.
Sa nu ne facem iluzii, lucrurile stau cel putin atat de rau.
Din pacate si generatia mea a pierdut lupta schimbarii.
Sa vedem ce ne rezerva viitorul.
Ne ajuta sa vedem noroiul din viata noastra prin ochii altora?
Putem oare sa mai schimbam ceva?
Pai DA.
Am aflat si eu mai de mult ca Mos Craciun de la serbari nu e tocmai Mosul.
Si normal ca toata lumea isi doreste un Mos puternic, moral, plin de cadouri, mirosind placut (eventual nu a whiskey) cu o vorba buna si solutii la toate intrebarile.
Am cunoscut un Mos cam prea rosu in esenta lui. Era tare darnic la cadouri. De primul Craciun a facut chiar si un cadou de moarte, omorand doi batranei. A avut grija ca alti mosi sa nu scoata capul si sa ramana singur cu sania si renii cam mult timp. Din pacate elfii si renii din jurul lui au crescut fara masura si au bagat mana adanc in sacul cu cadouri. S-a remarcat un elf cu un sarm intelectual si mare amator de arta. Si a reusit sa aiba chiar si 4 Poluri Nord unde-si crestea gainile.
Luati de valul schimabarii oamenii au daruit Cheia unui Mos cu barba mai mica (chiar barbison) si mai gri decat era normal. Toata lumea il vedea Mosul Schimbarii. A reusit sa schimbe doar pe saracul Rudolf cu nasul rosu de la "Saniuta" si alti citiva reni de prima linie. In spate, intregul atelier al mosului, lucra la capacitate maxima. Si ce vremuri. Curgeau saniile cu tigari si cu ness. Mosul a fost direct interesat de "iarba cu filtru" si daca tot se faceau "transporturi speciale" mai de la sud de Polul Nord de ce sa rateze ocazia. Pacat de devotamentul unui Ronin care a ales el "Racoarea" decat aflarea adevarului.
De aici pana la victoria vechilor reni a fost doar un pas.
A fost infrant.
Doar el oare? Tot poporul care mersese la vot cum a ramas?
Si intoarcere vechiului Mos (cu putina sperietura de la Mos Extraveral) a fost consimtita si de cei care fusesera pe strazi intr-un decembrie de demult.
Ningea din ce in ce mai frumos peste o tara uitata de noroc.
Elful cel finut si mare amator de arta a cresut in patru ani cat altii in cateva generatii. Si avea toate tara la indemana. Ce a facut cu ea, se vede.
La vremea de adio al Mosului cel rosu mai ramasesera doar doi care sa-i duca sania mai departe. Unul era elful cel intelectual si celalalt un elf al trecutului ambalat cu haine de elf democrat. Dar rafalele de vant arctic au pus in primejdie viata acestuia din urma. Si doar niste lacrimi sincere au putut dezlaga vraja din sondaje. Noroc ca exista (backup) un alt elf venit de pe marile lumii. Taria lui era arma cea mai puternica. Nu fusese niciodata infrant. Si stia sa vorbeasca si cu poporul si cu elfii si cu renii. Unii chiar ziceau ca era din mijlocul renilor si trasese pe vremuri si el la sanie.
Asa o batalie nu mai fusese de mult pe acest taram. Elful cel intelectual (nedorit de colegii lui academicieni) si elful cu privirea agera si degraba varsator de lacrimi s-au luptat pe viata si pe moarte. A fost o lupta ca-n povesti. Afundat in propria mocirla pana la gat elful intelectual a fost infrant, intrand intr-un proces de micsorare avansata.
Si de atunci povestea merge mai departe pana ce un alt Mos va veni sa duca sania cu aceeasi reni mai departe.
Revenind la lucruri mai serioase, ce frumos ar fi ca povestile sa ramana povesti si viata sa fie viata.
Dar in politica, marea majoritate vad castigul si nu daruirea.
Om politic, profesor, preot, politist etc trebuie sa te faci daca ai ceva de daruit si iubesti OMUL mai mult decat te iubesti pe tine insuti.
Wikileaks ridica o parte din cortina in spatele careia colcaie cei care calca in picioare democratia reprezentativa. Dand votul tau cuiva care urmeaza sa te reprezinte in viata publica acest gest ar trebui sa fie sacru si respectat.
Sa nu ne facem iluzii, lucrurile stau cel putin atat de rau.
Din pacate si generatia mea a pierdut lupta schimbarii.
Sa vedem ce ne rezerva viitorul.
Sper sincer ca macar pentru generatia copilului meu lucrurile sa se schimbe.
Si nu doar aici.
duminică, 27 martie 2011
La PROTV Romanii n-au talent
La fotbal si in sport bineinteles.
Am urmarit meciul BiH-Romania cu o acuta senzatie de deja-vu.
Toate incercarile PROTV-ului de a ambala marfa intr-o reteta de succes m-au lasat rece.
Si ce am vazut?
Un gol frumos dar cam impotriva cursului jocului si .....
O relaxare prematura si gandul la cheful de dupa meci.
Evolutia nationalei poate fi un etalon al societatii romanesti din ziua de astazi.
Lipsa de concentrare; capacitate de efort medie; fantezie lipsa; dorinta de a pastra un rezultat fragil si nu de a obtine mai mult; degajari la intamplare (scapare de responsabilitate) si nu in ultimul rand un fotbal (sau orice alteceva) departe de ceea ce se joaca astzi in Europa.
Si nu ne putem plange de un arbitraj ostil, ci din contra.
Pentru gladiatorii moderni e cam putin (mult prea putin). Painea deja s-a imputinat, iar circul trebuie cautat in alta parte.
Vedetele sunt deja o amintire, iar echipa in sine nu poate aspira la nimic mai mult decat un onorant loc 4.
Si inca pentru mult timp.
Si totusi unde mai contam in sport?
La handbal? Nu cred ca aici vom mai avea performante notabile. Nici macar semifinale.
E vorba tot de mentalitate. Ca sa poti ajunge in varf acum trebuie lucrat intr-un sistem complet nou. Si noi cum ne credem "buricul pamantului in toate" nici nu avem rabdare cu rezultatele (vezi Anja Andersen).
La gimnastica. O tempora.
La rugby poate zice cineva. E oare mare performanta sa bati Rusia sau Spania? Si cam atat.
Apropo de Spania. Cred ca doar la rugby se mai impiedica. In rest, peste 20 de ani de investitii in baze sportive si in selectie de copii isi arata roadele de ceva timp.
ALO ....
Am lasat la urma boxul. DA. Asa DA. Dar cat merit are miscarea sportiva din Romania in aceste rezultate? ZERO. Poate doar la pozele de final.
Alt motiv de intristare ar fi ca talente s-ar mai gasi. Dar o societate bolnava care nu-si poate creste si pastra valoriile de orice fel este condamnata sa fie condusa de mediocritati (cam ca acum).
Si atunci ce mai ramane de facut?
Sa ne uitam frumos la TV si sa admiram spectacolul vietii (si sa comentam).
Am urmarit meciul BiH-Romania cu o acuta senzatie de deja-vu.
Toate incercarile PROTV-ului de a ambala marfa intr-o reteta de succes m-au lasat rece.
Si ce am vazut?
Un gol frumos dar cam impotriva cursului jocului si .....
O relaxare prematura si gandul la cheful de dupa meci.
Evolutia nationalei poate fi un etalon al societatii romanesti din ziua de astazi.
Lipsa de concentrare; capacitate de efort medie; fantezie lipsa; dorinta de a pastra un rezultat fragil si nu de a obtine mai mult; degajari la intamplare (scapare de responsabilitate) si nu in ultimul rand un fotbal (sau orice alteceva) departe de ceea ce se joaca astzi in Europa.
Si nu ne putem plange de un arbitraj ostil, ci din contra.
Pentru gladiatorii moderni e cam putin (mult prea putin). Painea deja s-a imputinat, iar circul trebuie cautat in alta parte.
Vedetele sunt deja o amintire, iar echipa in sine nu poate aspira la nimic mai mult decat un onorant loc 4.
Si inca pentru mult timp.
Si totusi unde mai contam in sport?
La handbal? Nu cred ca aici vom mai avea performante notabile. Nici macar semifinale.
E vorba tot de mentalitate. Ca sa poti ajunge in varf acum trebuie lucrat intr-un sistem complet nou. Si noi cum ne credem "buricul pamantului in toate" nici nu avem rabdare cu rezultatele (vezi Anja Andersen).
La gimnastica. O tempora.
La rugby poate zice cineva. E oare mare performanta sa bati Rusia sau Spania? Si cam atat.
Apropo de Spania. Cred ca doar la rugby se mai impiedica. In rest, peste 20 de ani de investitii in baze sportive si in selectie de copii isi arata roadele de ceva timp.
ALO ....
Am lasat la urma boxul. DA. Asa DA. Dar cat merit are miscarea sportiva din Romania in aceste rezultate? ZERO. Poate doar la pozele de final.
Alt motiv de intristare ar fi ca talente s-ar mai gasi. Dar o societate bolnava care nu-si poate creste si pastra valoriile de orice fel este condamnata sa fie condusa de mediocritati (cam ca acum).
Si atunci ce mai ramane de facut?
Sa ne uitam frumos la TV si sa admiram spectacolul vietii (si sa comentam).
vineri, 25 martie 2011
Paradoxuri romanesti
Prin anii '90 cand METRO a venit si in Romania am stat la coada la inaugurarea magazinului din Otopeni (cred ca 2 ore, si am fost servit la rand cu un pahar de Coca-Cola din partea casei). Atunci am simtit ca sigur capitalismul a venit definitiv si la noi (Coca-Cola si McDonalds erau deja pe piata). Pentru mine astea erau reperele sigure ale societatii de consum. Credeam ca le vazusem pe toate in timpul scurs de atunci incolo.
Surpriza !
Astazi s-a deschis si in Bucuresti faimosul H&M (unul dintre muzeele pe care le vizitez la fiecare excursie in strainatate). Si nu orice fel de deschidere. S-a stat la coada. DA . Cateva sute de persoane aliniate frumos, printr-un labirint de benzi elastice, ca la aeroport.
Din aceste semne clare as putea spune ADIO CRIZA! Dar nu e oare prematur.
In antiteza, in vreo 3 orase din tara, Penny Market a avut promotie la ulei de floarea soarelui. La una cumparata, un gratis. Aici banda elastica a fost inlocuita cu jandarmi dar fara folos. Traditiile rugbistice s-au aratat. Gramezi ordonate, atac pe trei sferturi si pasa cu sticla la sotie (mereu la 3 metri in spate). Asa o imbulzerala greu de descris.
Avem inca o frenezie a cumparaturilor , a chilipirului, a lasa ca nu strica una in plus daca nu e scumpa.
Se observa o impartire a pietii in doua categorii:
- una amatoare de Mall, hiper si supermarket
- alta amatoare de piata , targul din Vitan , Dragonul Rosu( cu tot lantul de distributie din tara) cat si culmea 2-3 lanturi de asa zise supermagazine
Cele doua lumi se despartat tot mai mult fiecare avand parca o deplasare spre rosu (Doppler).
Din lecturi intelesem ca exista doua modele de dezvoltare:
- unul bazat pe dezvolatera varfurilor societatii care in timp trage in sus si restul;
- unul bazat printr-o dezvoltare inceata a intregii societati, varfurile fiind fortate sa nu aiba un avans prea mare fata de restul societatii.
Nu regasesc Romania in nici una din aceste situatii, tot ce vad este o prapastie tot mai mare intre clase si un potential exploziv major.
O situatie care daca mai continua nu cred ca mai poate fi stapanita in strada.
Si nu neaparat cu inceputul in Bucuresti.
Surpriza !
Astazi s-a deschis si in Bucuresti faimosul H&M (unul dintre muzeele pe care le vizitez la fiecare excursie in strainatate). Si nu orice fel de deschidere. S-a stat la coada. DA . Cateva sute de persoane aliniate frumos, printr-un labirint de benzi elastice, ca la aeroport.
Din aceste semne clare as putea spune ADIO CRIZA! Dar nu e oare prematur.
In antiteza, in vreo 3 orase din tara, Penny Market a avut promotie la ulei de floarea soarelui. La una cumparata, un gratis. Aici banda elastica a fost inlocuita cu jandarmi dar fara folos. Traditiile rugbistice s-au aratat. Gramezi ordonate, atac pe trei sferturi si pasa cu sticla la sotie (mereu la 3 metri in spate). Asa o imbulzerala greu de descris.
Avem inca o frenezie a cumparaturilor , a chilipirului, a lasa ca nu strica una in plus daca nu e scumpa.
Se observa o impartire a pietii in doua categorii:
- una amatoare de Mall, hiper si supermarket
- alta amatoare de piata , targul din Vitan , Dragonul Rosu( cu tot lantul de distributie din tara) cat si culmea 2-3 lanturi de asa zise supermagazine
Cele doua lumi se despartat tot mai mult fiecare avand parca o deplasare spre rosu (Doppler).
Din lecturi intelesem ca exista doua modele de dezvoltare:
- unul bazat pe dezvolatera varfurilor societatii care in timp trage in sus si restul;
- unul bazat printr-o dezvoltare inceata a intregii societati, varfurile fiind fortate sa nu aiba un avans prea mare fata de restul societatii.
Nu regasesc Romania in nici una din aceste situatii, tot ce vad este o prapastie tot mai mare intre clase si un potential exploziv major.
O situatie care daca mai continua nu cred ca mai poate fi stapanita in strada.
Si nu neaparat cu inceputul in Bucuresti.
joi, 24 martie 2011
Puterea de a surprinde
Cat de bine ne cunoastem si ii cunoastem pe cei din jurul nostru?
In ritmul ametitor al zilei de azi judecam foarte multe lucruri dupa aparente si abandonam o introspectie in sine si in ceea ce ne inconjoara. Etichetele le aplicam foarte usor si le dezlipim foarte greu. Suntem oare superficiali sau este doar o metoda de aparare. Ceea ce nu cunoastem, nu ne raneste.
E oare totul atat de simplu?
Un spirit tehnic nu poate rezona la spiritualitate si un spirit umanist este atehnic?
Am incercat o modelare a vietii dupa un model fizic, mai precis dupa marimile fizice de stare si de proces.
Am identificat echivalente ale unor marimi de stare:
- fericire;
-suparare;
-tristete;
-bucurie;
-etc
Si marimi de proces:
-viata;
-educatie;
-invatamant;
-etc
Cel mai greu a fost sa incadrez dragostea.
Personal cred ca este o marime de proces.
Cel mai mult m-a bulversat o proprietate a unei marimi de proces, mai precis Lucrul Mecanic si anume ca acesta nu depinde de drumul urmat ci doar de pozitia initial si de cea finala.
Transpus in viata de zi cu zi :
-intreaga noastra viata depinde doar in ce acumulari sufletesti avem inainte de moarte?
Chiar se poate ierta totul in viata daca inainte de moarte vedem drumul cel drept si mantuirea vine de la sine?
Din pacate nu s-a intors nimeni cu raspunsul si sursa informatiilor se tot updateaza de doua milenii.
In concluzie incercati sa va surprindeti si sa-i surprindeti si pe cei din jurul vostru caci nu se stie cum poate suna telefonul si sa va schimbe viata pe neasteptate.
Si mai incercati sa aveti rabdare si sa descoperiti ceea ce aveti nevoie in ceea ce va inconjoara si nu abandonati speranta.
Rabdarea este o virtute si increderea este un bun companion pe drumul vietii.
Pentru a obtine ceva de calitate trebuie sa-l supui la presiuni si temperaturi inalte.
Ceea ce nu te omoara te face mai puternic.
Si ceea ce te face mai puternic ar trebui sa te faca mai bun.
In ritmul ametitor al zilei de azi judecam foarte multe lucruri dupa aparente si abandonam o introspectie in sine si in ceea ce ne inconjoara. Etichetele le aplicam foarte usor si le dezlipim foarte greu. Suntem oare superficiali sau este doar o metoda de aparare. Ceea ce nu cunoastem, nu ne raneste.
E oare totul atat de simplu?
Un spirit tehnic nu poate rezona la spiritualitate si un spirit umanist este atehnic?
Am incercat o modelare a vietii dupa un model fizic, mai precis dupa marimile fizice de stare si de proces.
Am identificat echivalente ale unor marimi de stare:
- fericire;
-suparare;
-tristete;
-bucurie;
-etc
Si marimi de proces:
-viata;
-educatie;
-invatamant;
-etc
Cel mai greu a fost sa incadrez dragostea.
Personal cred ca este o marime de proces.
Cel mai mult m-a bulversat o proprietate a unei marimi de proces, mai precis Lucrul Mecanic si anume ca acesta nu depinde de drumul urmat ci doar de pozitia initial si de cea finala.
Transpus in viata de zi cu zi :
-intreaga noastra viata depinde doar in ce acumulari sufletesti avem inainte de moarte?
Chiar se poate ierta totul in viata daca inainte de moarte vedem drumul cel drept si mantuirea vine de la sine?
Din pacate nu s-a intors nimeni cu raspunsul si sursa informatiilor se tot updateaza de doua milenii.
In concluzie incercati sa va surprindeti si sa-i surprindeti si pe cei din jurul vostru caci nu se stie cum poate suna telefonul si sa va schimbe viata pe neasteptate.
Si mai incercati sa aveti rabdare si sa descoperiti ceea ce aveti nevoie in ceea ce va inconjoara si nu abandonati speranta.
Rabdarea este o virtute si increderea este un bun companion pe drumul vietii.
Pentru a obtine ceva de calitate trebuie sa-l supui la presiuni si temperaturi inalte.
Ceea ce nu te omoara te face mai puternic.
Si ceea ce te face mai puternic ar trebui sa te faca mai bun.
miercuri, 23 martie 2011
Dresorul in cusca leului
In aceasta seara am avut ocazia sa vad cata energie si cata putere se oglindesc in ochii presedintelui nostru.
A fost un spectacol de dresaj in direct a unui "leu" care de mult timp isi arata coltii la stapan.
Am vazut o licarire de placere sadica in ochii (sau cate unul pe rand) presedintelui la inceputul interviului.
Era momentul sa arate ca nu se teme de nimeni si ca se bate cu oricine-oriunde.
S-a vrut o lectie in direct de vigoare si spontaneitate politica. Din pacate moderatorul nu a fost pe masura amfitrionului.
Tin minte ca la ultima interventie live (dar pe terenul lui EOL), intamplator, a explodat faimoasa palma din rever aplicata baietelului (poate chiar meritata daca nu ar fi fost colaj). Lectia a fost invata si de acum toate meciurile se vor tine doar la Cotroceni.
Baleind tot spectrul problemelor Romaniei a avut grija sa ne transmita urmatoarele:
- usurel cu criza ca este inca pe aproape
- majoritatiile le fac eu si eu le tin in mana
- serviciile sunt ff eficiente si ma bazez pe ele
- un om devotat nu se arunca peste bord
Asa ca dl Blaga daca chiar vreti sa tineti cald scaunul pentru SEFU pana la terminarea mandatului prezidential ....succes.
Nu imi imaginez asa un om sa se plimbe prin Cismigiu si sa apara impreuna cu dl Iliescu si dl Constantinescu pe la simpozioane.
A bon entendeur, salut
A fost un spectacol de dresaj in direct a unui "leu" care de mult timp isi arata coltii la stapan.
Am vazut o licarire de placere sadica in ochii (sau cate unul pe rand) presedintelui la inceputul interviului.
Era momentul sa arate ca nu se teme de nimeni si ca se bate cu oricine-oriunde.
S-a vrut o lectie in direct de vigoare si spontaneitate politica. Din pacate moderatorul nu a fost pe masura amfitrionului.
Tin minte ca la ultima interventie live (dar pe terenul lui EOL), intamplator, a explodat faimoasa palma din rever aplicata baietelului (poate chiar meritata daca nu ar fi fost colaj). Lectia a fost invata si de acum toate meciurile se vor tine doar la Cotroceni.
Baleind tot spectrul problemelor Romaniei a avut grija sa ne transmita urmatoarele:
- usurel cu criza ca este inca pe aproape
- majoritatiile le fac eu si eu le tin in mana
- serviciile sunt ff eficiente si ma bazez pe ele
- un om devotat nu se arunca peste bord
Asa ca dl Blaga daca chiar vreti sa tineti cald scaunul pentru SEFU pana la terminarea mandatului prezidential ....succes.
Nu imi imaginez asa un om sa se plimbe prin Cismigiu si sa apara impreuna cu dl Iliescu si dl Constantinescu pe la simpozioane.
A bon entendeur, salut
Seriale americane
Astazi este difuzat in USA un nou episod din STARGATE UNIVERSE. Multumesc www.filmeseriale.com pentru ocazia de a putea viziona asap acest serial cat si canalului UNIVERSAL CHANNEL care difuzeaza si in Romania pentru prima data episoade cat de cat la zi.
De ce aceasta tema? Ce interes ar putea avea asa un subiect?
In general din multitudinea de seriale care se pot gasi atat pe net cat si in eter cred ca toate gusturile pot fi satisfacute.
Vreau sa incep cu acest STARGATE UNIVERSE care are ca subiect calatoria pe nava spatiala Destiny in adancul Universului.
Numele navei nu este imtamplator (Destiny) si actiunea (diferita ca mesaj de la un episod la altul) te face sa te intrebi despre DESTIN. Tinta calatoriei este seducatoare (un fel de bosonul higgs) pentru cunoscatori. Pe langa ratiunile pur comerciale ale serialului eu totusi apreciez scenariul si ideea lui. Tot aici este interesant de urmarit ideea de leadership.
Mai dur decat un comandant de nava stelara nu cred ca poate fi decat un comandant de vas de mare tonaj in marile noastre.
Referitor la comandantul de nava stelara este interesanta evolutia in timp a tipologiei personajului.
Acum 30 de ani era un caucazian fara frica ; acum 20 de ani se transformase intr-un afro-american tot iute la manie; acum 10 ani devenise o femeie care renuntase la familie pentru visul ei; acum a revenit caucazianul dar mult mai filizof si cuprins de indoieli si dispus de a se gandi mai mereu la "the Greater Good".
In concluzie toate avangardiste si "politically correct".
Sfatul meu : Nu ratati.
Daca ar fi sa dau "like" : 24; NCIS; NCIS -Los Angeles;SGU.
Revenind la viata cea de toate zilele nu pot sa nu observ :
Pentru cei ce doresc o interventie a armatei romane in Libia am si eu o intrebare : Pe ce ne bazam (financiar si tehnologic)?
Punctul de vedere propriu diplomatiei romane la o problema grava (adica Libia), care este in cunostiinta de cauza (legaturile cu Libia s-au pastrat de bine de rau), chiar daca acest lucru nemultumeste testosteronul Frantei, este onorabil ca a fost exprimat.
In Japonia se pare ca mai este acumulata inca energie in placile tectonice .Cand toate lumea se astepta ca zona Marii Chinei de Nord sa fie cea afectata. Se pare ca strategia niponilor de a amplasa centralele nucleare pe coasta de Est nu a fost prea fericita. Sa vedem noi cum o sa mai scada pretul petrolului si a microprocesoarelor.
Maine poimanie vine aprilie si nu cred ca anul acesta se vor intampla lucruri deosebite cu Autostrada Cernavoda-Constanta; Bucuresti-Ploiesti; Centura Bucuresti .Si anul urmator este un an. OUPS este chiar unul electoral. Sa fie primit.
De ce aceasta tema? Ce interes ar putea avea asa un subiect?
In general din multitudinea de seriale care se pot gasi atat pe net cat si in eter cred ca toate gusturile pot fi satisfacute.
Vreau sa incep cu acest STARGATE UNIVERSE care are ca subiect calatoria pe nava spatiala Destiny in adancul Universului.
Numele navei nu este imtamplator (Destiny) si actiunea (diferita ca mesaj de la un episod la altul) te face sa te intrebi despre DESTIN. Tinta calatoriei este seducatoare (un fel de bosonul higgs) pentru cunoscatori. Pe langa ratiunile pur comerciale ale serialului eu totusi apreciez scenariul si ideea lui. Tot aici este interesant de urmarit ideea de leadership.
Mai dur decat un comandant de nava stelara nu cred ca poate fi decat un comandant de vas de mare tonaj in marile noastre.
Referitor la comandantul de nava stelara este interesanta evolutia in timp a tipologiei personajului.
Acum 30 de ani era un caucazian fara frica ; acum 20 de ani se transformase intr-un afro-american tot iute la manie; acum 10 ani devenise o femeie care renuntase la familie pentru visul ei; acum a revenit caucazianul dar mult mai filizof si cuprins de indoieli si dispus de a se gandi mai mereu la "the Greater Good".
In concluzie toate avangardiste si "politically correct".
Sfatul meu : Nu ratati.
Daca ar fi sa dau "like" : 24; NCIS; NCIS -Los Angeles;SGU.
Revenind la viata cea de toate zilele nu pot sa nu observ :
Pentru cei ce doresc o interventie a armatei romane in Libia am si eu o intrebare : Pe ce ne bazam (financiar si tehnologic)?
Punctul de vedere propriu diplomatiei romane la o problema grava (adica Libia), care este in cunostiinta de cauza (legaturile cu Libia s-au pastrat de bine de rau), chiar daca acest lucru nemultumeste testosteronul Frantei, este onorabil ca a fost exprimat.
In Japonia se pare ca mai este acumulata inca energie in placile tectonice .Cand toate lumea se astepta ca zona Marii Chinei de Nord sa fie cea afectata. Se pare ca strategia niponilor de a amplasa centralele nucleare pe coasta de Est nu a fost prea fericita. Sa vedem noi cum o sa mai scada pretul petrolului si a microprocesoarelor.
Maine poimanie vine aprilie si nu cred ca anul acesta se vor intampla lucruri deosebite cu Autostrada Cernavoda-Constanta; Bucuresti-Ploiesti; Centura Bucuresti .Si anul urmator este un an. OUPS este chiar unul electoral. Sa fie primit.
marți, 22 martie 2011
Gandurile zilei
Sunt si eu uimit de prestatia unui fost ministru de externe al Romaniei.
Din inregistrarea (din colaje !!!! :) ) prezentata se degaja aerul unui cunoscator al aranjamentelor si chiar el prezinta un modus operandi reporterilor. De asemenea prezentarea lui Bodu ca fiind " alt roman" imi aduce aminte de " garantat Vanghelie" .Interesanta este si negocierea onorariului de consultanta. La replica reporterilor ca timpul lucrat este de 2-3 ore el comenteaza atotstiutor ca de fapt este vorba de 2-3 zile deci 12.000 euro. Daca stai sa te gandesti ca pentru un fost ministru de externe nici nu e mult . NU ? Ce bine era sa fi fost altfel de consultanta.
Pentru un om care a putut infiera calitatea apei din Romania cu atat patos nu este de mirare ca si demisia ar fi peste 66% onoare.
In alta ordine de idei in Libia ce va urma cand nu va mai ramane nimic de bombardat? Iar Gaddafi si copiii vor ramane in viata? Impreuna cu cele 40 de pazitoare?
Eu cred ca va urma un razboi civil de cel putin 1 an si ca pretul petrolului va depasi 150 dolari/baril si inca pentru mult timp!
La metroul revolutiilor de iasomie urmeaza statia Iran peron pe dreapta (cu o mica intarziere prin Yemen si Syria).
Din indepartata Cipango vin doar ganduri radioactive. Ce se intampla oare cu japonezii. Devin romani? AU FALSIFICAT raportul de revizie al centralei atomice! Au racit cu apa de mare reactoarele? Chiar doresc ca Na ( sodiul din apa marii ) in urma reactiei chimice sa corodeze tot ce e metalic in centrala . Sa te tii emisii radioactive cand incepe vara.
Un alt gand care ma sperie este ca urmarind "dupa 20 de ani " prof. Marmureanu nu a putut cataloga clar acest cutremur din Japonia ca fiind "the big one".
Se pregateste coasta de Vest?
In rest spectacolul vietii la Tv bate filmul.
Din inregistrarea (din colaje !!!! :) ) prezentata se degaja aerul unui cunoscator al aranjamentelor si chiar el prezinta un modus operandi reporterilor. De asemenea prezentarea lui Bodu ca fiind " alt roman" imi aduce aminte de " garantat Vanghelie" .Interesanta este si negocierea onorariului de consultanta. La replica reporterilor ca timpul lucrat este de 2-3 ore el comenteaza atotstiutor ca de fapt este vorba de 2-3 zile deci 12.000 euro. Daca stai sa te gandesti ca pentru un fost ministru de externe nici nu e mult . NU ? Ce bine era sa fi fost altfel de consultanta.
Pentru un om care a putut infiera calitatea apei din Romania cu atat patos nu este de mirare ca si demisia ar fi peste 66% onoare.
In alta ordine de idei in Libia ce va urma cand nu va mai ramane nimic de bombardat? Iar Gaddafi si copiii vor ramane in viata? Impreuna cu cele 40 de pazitoare?
Eu cred ca va urma un razboi civil de cel putin 1 an si ca pretul petrolului va depasi 150 dolari/baril si inca pentru mult timp!
La metroul revolutiilor de iasomie urmeaza statia Iran peron pe dreapta (cu o mica intarziere prin Yemen si Syria).
Din indepartata Cipango vin doar ganduri radioactive. Ce se intampla oare cu japonezii. Devin romani? AU FALSIFICAT raportul de revizie al centralei atomice! Au racit cu apa de mare reactoarele? Chiar doresc ca Na ( sodiul din apa marii ) in urma reactiei chimice sa corodeze tot ce e metalic in centrala . Sa te tii emisii radioactive cand incepe vara.
Un alt gand care ma sperie este ca urmarind "dupa 20 de ani " prof. Marmureanu nu a putut cataloga clar acest cutremur din Japonia ca fiind "the big one".
Se pregateste coasta de Vest?
In rest spectacolul vietii la Tv bate filmul.
luni, 21 martie 2011
De ce The Seeker?
Am intrat si eu in lumea blog-ului poate si din prea mult timp liber :) , dar si din dorinta de a da un sens cautarilor mele profesionale intr-o perioada nu tocmai fericita a carierei mele in dinamica lume a constructiilor.
Poate pe aceasta cale ( aproape infinita ) voi gasi si alte persoane aflate in aceeasi cautare de stabilitate profesionala si cine stie ... un sfat sau poate si vizibilitate.
Poate pe aceasta cale ( aproape infinita ) voi gasi si alte persoane aflate in aceeasi cautare de stabilitate profesionala si cine stie ... un sfat sau poate si vizibilitate.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)