Despre prieteni si prietenii

Este fericit cel cu multi prieteni?
Este nefericit cel cu putini prieteni?

Sincer, fac parte din categoria cu putini prieteni si nu as putea spune ca sunt nefericit.
Ma tot gandesc la cum vezi prietenia o data cu scurgerea anilor.

Vad la baietelul meu ce usor e sa-ti faci prieteni. La fiecare loc de joaca isi gaseste cate un prieten. Si e chiar fericit. Cu toate ca dureaza totul cam cat dureaza o ploaie de vara. Are o usurinta deosebita in a se face placut si e si foarte sociabil. Cred ca asta este in natura lui. Cred ca te nasti cu aceasta charisma si in timp o poti perfectiona. Dar pentru cei care nu o au? Interactiunea sociala de la o varsta frageda devine complicata si poate lasa urme toata viata.
Prin comparatie posibilitatile de sociaizare sunt infinite acum fata de ce era in urma cu 30 de ani.
In Bucuresti erau doar cateva parcuri cu locuri de joaca, ce sa mai vorbim de locurile de joaca din mall-uri.
De baza era jocul din fata (sau din spatele) scarii de bloc.
O generatie intreaga (majoritatea cu cheia de gat) a legat si a dezlegat prietenii in fata sau in spatele blocului.
Pe la pubertate prietenii se fac putin mai greu si deja apar primele afinitati (sportive, tehnice, artistice) si selectia este mai stricta.
O data cu liceul si facultatea apar marile probleme cu prietenii.
Stim oare sa ne alegem prietenii? Parintii vad cu ochi buni prieteniile noastre? In cine ar trebui sa ne incredem?
In schimb cam de aici pot aparea marile prietenii care sa reziste in timp.
Pentru un parinte anturajul copilului ar trebui sa fie un indice important al caii pe care acesta poate sa o urmeze.
Pentru un copil modul cum trateaza parintele problema prieteniilor lui este de asemenea foarte important.
E greu de spus cum poate evolua relatia parinte-copil daca lucrurile nu sunt transparente si nu exista un sfat pertinent.
Cam in aceasta perioada se pot produce mari rupturi intre parinti si copii.
De aceea cred ca trebuie sa ai in parinte cel mai bun prieten si ca trebuie sa discuti totul cu el. Eventual de la egal la egal.
Cu inceputul vietii profesionale sita prieteniei este din ce in ce mai deasa.
In ziua de azi pozitia sociala iti limiteaza clar cercul de prieteni.
Asta nu inseamna ca cei cu bani au prietenii cei mai de calitate.
Dar ca o prietenie sa dureze, la fel ca intr-o casnicie, e nevoie de toleranta sau mai ortodox spus , de rabdare. Asta daca doresti ca prietenia sa dureze.
E interesant cum se comporta "prietenii" cand apare ceva neplacut in viata ta.
Un astfel de eveniment are un efect de catalizator in viata ta.

Dar in ziua de azi prietenia poate este un termen perimat si ar trebui inlocuit cu convergenta de interese.
Eventual cu perioada determinata de valabilitate.

Pentru mine cateva prietenii importante sunt cele cu parintii , cu sotia si cu copiii.

Pe aceasta cale (celor care ma considera prietenul lor) doresc sa-i salut  pe oriunde viata i-a adus.

Cred in prieteni, prietenie si puterea ei.