Teoria functionarii unui stat este relativ simpla. Incaseaza bani de la populatie si agenti economici si le asigura acestora toate cele necesare unui trai in siguranta si dreptate, acces la cultura si dezvoltare.
Asta ar fi in teorie. In practica situatia in Romania este cu totul si cu totul alta.
Statul are nevoie de bani pentru a asigura linistea sociala, de a plati armata fantastic de ineficienta a birocratiei, de a exista bani de furat pentru cei de la putere, de a tine aproape biserica si daca in cele din urma mai raman ceva bani, de plătit sanatatea, educatia si ce mai ramane la urma listei (eventual cultura, cercetare, sport....).
Cel mai important lucru il reprezinta plata pensiilor si salariilor. De asta depinde stabilitatea sistemului politic. Adica poti sa furi linistit (sau puteai) daca lumea nu era in strada si exista pericolul de pierdere a puterii.
Si ajungem si la problema furatului banului public. Dupa 1989 aceste metode s-au tot rafinat si perfectionat. Au plecat de la comisioane incepand de la o sticla de whisky si un cartus de Kent si au ajuns astazi la cel putin 20 % din valoarea de contract. Eventual platiti inainte.
As putea spune ca normalitatea devenise furtul si comisionul. Si de aici pe orizontala toata lumea era in razboi cu un stat corupt. De fapt insasi ideea de stat corect nu exista!
Si atunci stai si te intrebi cum se va sfarsi acest razboi? Intre stat si cetatenii sai?
Majoritatea romanilor sunt oameni cu frica lui Dumnezeu, platitori de taxe si impozite. Cu toate ca in sinea lor stiu ca majoritatea acestor bani sunt praduiti. Si ca exista o mare ineficienta in cheltuirea banului pubic. Sa zic doar asa.
Exista alta categorie care este in razboi declarat cu statul roman. Evazoinistii. Care platesc taxe si impozite la stat atat cat considera ei ca merita statul. Incepand de la deloc, pana la foarte putin. Asa traiesc acesti oameni de peste 25 de ani. Formele de evaziune sunt un raspuns la jaful care are loc din cheltuirea banului public. Ele merg de la nefiscalizarea incasarilor, inscrierea in contabilitate de facturi false si ajungand la cei cu gulere albe care plimba banii prin diverse paradisuri fiscale sau prin diverse firme off-shore. Tot in acestea categorie intra plata muncii pe drepturi de autor, pe persoane fizice autorizate, pe factura samd.
Si atunci chiar nimeni nu se intreaba daca nu este ceva putred la mijloc? Doar statul are dreptate si are in fata o minoritate din propriul popor de infractori economici?
Sau de fapt lucrurile nu stau chiar asa? Ce efort face statul de reducere a cheltuielilor si de realizare a unui aparat birocratic eficient cu cheltuieli minimale?
Pentru ca asta este de fapt o problema fundamentala? Cum se reformeaza de fapt statul? Cat are voie el sa cheltuie? Si cui da socoteala? Pana unde poate impinge limitele impozitarii? Cat de transparent se cheltuie banul public? Cat de independenta este justitia? Cat de controlate sunt serviciile secrete? Cata putere trebuie sa aiba Parlamentul? Care trebuie sa fie raspunderea ministrilor si fostilor ministri prinsi cu actiuni ilegale?
Iata cateva teme de meditatie!
Ajung acum si la eruptia ANAF in mass-media din ultimele zile. Salut actiunile si sunt de acord cu o toleranta cat mai mica. Suma de 100 RON mie imi pare rezonabilasi nu 300 RON. Sper sa nu fie doar un foc de paie! Totusi am si eu o mica intrebare. Ce se intampla cu toti milionarii in euro care si-au cladit averile dintr-o slujba la ANAF? Ei sunt acum onesti oameni de afaceri??? Sau alti tot la fel de onesti oameni de afaceri proveniti din alte institutii ale statului?????
Sa trag si eu o concluzie. Sa fie lege pentru toata lumea. Dar legea sa fie corecta! Si ambele parti implicate in viata de zi cu zi, adica si Statul si Contribuabilul (doua entitati care nu pot trai separat) sa gaseasca un echilibru insemnand o corecta impozitare si taxare, dublata de o corecta plata!
Atat si nimic mai mult. Statul sa-si redimensioneze aparatul birocratic, cheltuielile sa fie transparente si corecte, sa nu existe organizatii si interese oculte, iar Contribuabilul sa-si onoreze obligatiuniile fata de stat.
Am lasat la sfarsit o explicatie pentru cresterea TVA la 24 %! Am stat de vorba cu cineva care asemenea lui Rudel Obreja nu a vrut sa rupa legea tacerii. Si a suferit si a stat in controale multi ani, lucru reflectat in sanatatea acestuia. Dar nu a cantat nimic. Si mi-a spus la un moment dat: Pai daca nu se marea TVA la 24% nu se putea da spagile de cel putin 20 %. Pentru ca singura resursa de bani de spaga ramasese inregistrarea de facturi fictive in contabilitate si platirea comisionului din returnarea de TVA (sau neplata lui).
Asadar va intreb domnule fost presedinte: Ati marit TVA doar pentru ca economia se scufunda, sau nu mai veneau spagile la partid????????
V-ati gandit vreodata sa se renunte la spagi si comisioane pe perioada crizei si sa nu se fiscalizeze suplimentar economia??? Ce sa mai zic de reducerea cu 25 % a salariilor bugetarilor???
Ce ar fi insemnat sa nu mai furati deloc o perioada si sa insanatositi real aparatul birocratic prin eliminarea tuturor rudelor si rudutelor plimbatoare de hartii?
Pentru ca ceea ce vad eu in mass-media :Parca atunci s-a FURAT mai dihai !
Sa furati bine !!! Parca este era deviza de guvernare!
Acum va urez si eu:
Sa ispasiti bine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu