Un blog personal de cautare, reflexie si introspectie. Istoria si calatoriile sunt la ele acasa.
Totalul afișărilor de pagină
joi, 17 iulie 2014
Libertatea de exprimare !
"" O femeie din Franta a fost amendata cu 1.500 de euro dupa ce a publicat o cronica negativa a unui restaurant din regiunea Aquitania. Patronul restaurantului s-a adresat justitiei, motivand ca afacerea are de suferit din cauza ca articolul de pe blog figureaza foarte sus in rezultatele de cautare Google. Hotararea justitiei poate crea precedente si tot mai multi patroni de business-uri ar putea sa le faca rau celor care-i critica, noteaza BBC.
Caroline Doudet, care detine un blog de moda si literatura numit Cultur'elle a publicat in august 2013 o cronica a unui restaurant italian din regiunea Aquitania unde a luat masa si nu a fost multumita.
Titlul articolului era "L'endroit à éviter au Cap-Ferret : Il Giardino" (Locul pe care sa-l evitati in Cap-Ferret: Il Giardino), iar patronul restaurantului s-a adresat justitiei pe motiv ca acest review negativ ii afecteaza afacerea. Judecatorii din Bordeaux au decis ca Doudet trebuie sa plateasca o amenda de 1.500 de euro si sa schimbe titlul articolului fiindca intr-adevar ar fi afectat afacerea din cauza ca articolul aparea al patrulea in cautarile date pe Google dupa numele restaurantului.
Judecatorul a motivat decizia spunand ca blog-ul este extrem de influent si un astfel de articol are efecte negative.
"Decizia face o infractiune din faptul ca esti prea bine indexat pe Google sau din faptul ca ai prea mare influenta. Partea perversa a deciziei este ca multe companii cauta bloggeri influenti, insa doar cand scriu de bine", a spus pentru BBC, Caroline Doudet.""
Ia sa vedem cum sta treaba.
Eu sa zic ca sunt un blogger. Si mai si critic. Sa zicem ca exista lume care ma citeste si ma mai si crede! BUN!
Dar daca cineva ma citeste de ceva vreme poate sa isi faca o idee de cat de impartial pot fi. Si poate vedea daca articolele mele au tenta comerciala, sunt scrise la comanda sau sunt vadit neobiective ( subiectiv e greu de spus).
Consider blogul forma maxima de libera exprimare. Si asa ar trebui sa ramana.
Daca chiar ai o parere despre un serviciu, produs sau locatie si asa simti tu nu trebuie sa imparasesti si altora sentimentele si trairile tale???
Imi este greu sa cred ca exista oameni care dau cu noroi doar din placerea de a improsca pe altii. Trebuie la un moment dat sa existe un sambure de adevar. Ceva s-a intamplat. Aici exista posibilitatea de a exagera lucrurile. Dar exista si asa zisul drept la replica prin comentariile din finalul fiecarei postari. Si eu am pe blog comentarii si pro si contra. Caci si eu am scris si pro si contra. In functie de ceea ce am simtit eu.
Poate inainte de a da in judecata un blogger poate patronul cu imaginea sifonata ar trebui sa se intrebe daca totul este minunat in ograda lui. Si poate inainte de a scrie un articol nu tocmai avantajos poate un email de aducere la cunostiinta a supararii nu ar strica de trimis din partea bloggerului. Un fel de mediere inainte de cearta.
Totusi cred in dreptul la libera exprimare!!!
BAC 2014 . Sesiunea MTO !
Pentru unii care nu se stie cum au luat BAC-ul la timpul lor iata ca a aparut ocazia ca lumea sa judece probietatea morala si profesionala a celor care ne conduc.
Asadar avem parte de o sceneta intr-un act cu 3 personaje: Directorul, Seful Clasei si Tocilara Clasei.
De mult timp Directorul il banuieste pe Seful Clasei ca ar cam copia. Si il prinde cu un subiect delicat. 5%!
De dat sau de luat. Asta inca nu este clar. Cert este ca Directorul crede ca temele nu au fost bine facute, s-a copiat masiv si in fond este vorba de mult prea multa gargara si nimic concret. Subiectul trebuia sa fie clar : MTO sau altfel spus : obiective pe termen mediu asumate!
Asa ca il cheama in Cancelarie pe Seful Clasei. Ca sa nu vina singur, sa zicem VVP o ia si pe Tocilara Clasei. Ioana pre numele ei. Cu ceva bursulita pe la Harvard.
Ajunsi in Cancelarie nu le vina sa creada ca mai au de dat un exam oral. Pentru ca scris nu aveau nimic. Nici macar o coala A4 cu ceva socoteli pe ea!
Mimica lui VVP este de-a dreptul hilara. Ca de un mare mim. La fel si privirea aproape de cea a baltatei romanesti a Tocilarei.
Noroc cu inregistrarile din sala de examen. Altfel directorul era badaranul de serviciu, cu o engleza de vapor si cei doi premianti, rasfatatii poporului.
Asa este cu cocina! Am mai spus-o!
Dar unde oare este ea exact localizata? Nici macar DNA-ul nu se poate pronunta.
Prevad o arestare in direct chiar in plina campanie prezidentiala.
Ca doar traim in tara lui Caragiale!
Pentru cineva care a invatat economia cu tranzactii cu blugi, cafea, whisky si tigari din pupa vaporului a dat o lectie usturatoare cuiva cu PhD in economie. Si asta nu de la ASE!
Sa vedem ce zic colegii lor academicienii!!!
miercuri, 16 iulie 2014
Dubito ergo cogito, Cogito ergo sum!
Multa vreme, de fapt pana de curand, aceste vorbe ale lui Rene Descartes imi pareau definitorii pentru existenta umana. O culme a ințelepciunii as fi zis.
Iata ca acum cateva zile am avut o revelatie. Si acum privesc aceste vorbe cu mare reticienta. Si chiar cu suspiciune. Sa fie oare ele o culme a intelepciunii? Am inceput sa ma indoiesc.
Totul a plecat de cand am vizionat filmul Noe (Noah) cu Russel Crowe. Filmul m-a intristat si m-a facut sa ma gandesc la " Pacatul Originar" si la Potop.
Si de aici la maxima carteziana.
Ce legatura sa fie oare intre toate astea?
Multa lume vede Pacatul originar constand in neascultarea unei porunci. Incalcarea unei porunci? Oare asta sa fie cel mai grav lucru?
Aici am o parere putin diferita. Cel mai grav lucru care se intampla de fapt este pierderea increderii. Si de aici la revolta si nesupunere. Si in final la acoperirea trupului.
Pe scurt pentru mine aici apare pentru prima data indoiala : DUBITO! Neincrederea, indoiala. Sau lipsa credintei!
Acea indoiala care duce la asa zisa cugetare. DUBITO ERGO COGITO!
Sa iti pierzi increderea in propriul tata trebuie sa se sprijine pe ceva! Mai ales cand alegi gandirea femeii tale in locul parintelui tau. Si de fapt asculti la niste "barfe" , "zvonuri" , colportate de un sarpe.
Si de fapt ce descoperi: Ca esti gol. NUD.
Si acum ce vrei sa intelegi? Ca esti fara haine? Sau ca esti pur si neprihanit?
Aici a intervenit CUGITO ERGO SUM! A ales sa cugete spre latura de nuditate (parca asta conta in Paradis) si sa-si defineasca existenta.
Omenirea este definita de faptele lui Adam si Eva. Ei au ales indoiala in locul credintei. Si asa s-a nascut Pacatul Originar.
Acest pacat a urmarit de atunci intreaga umanitate. A existat momentul Potopului cand s-a incercat un nou moment zero. Din pacate neresusit. A fost o incercare materiala de reparare a pacatului originar.
A urmat apoi o incercare spirtuala de reparare a pacatului originar prin aparitia lui Iisus.
Putina lume poate intelege cum functioneaza lumea asta. Nici eu nu ma numar printre cei care inteleg. Dar Binele si Raul coexista. Asta de fapt este secretul. Important este ca Raul sa nu domine Binele.
In final o sa va povestesc despre lupta dintre Seth si Horus vazuta de mine sculptata pe peretii unui templu egiptean.
Este vorba despre lupta dintre BINE ( Horus) si RAU ( Seth). In final nimeni nu invinge. Singura concluzie este ca Binele poate lupta sa faca Raul mai mic. Dar nu il poate elimina.
"Seth propune o întrecere: el și Horus să stea sub apă sub înfățișarea unor hipopotami, iar cel care stă mai mult să câștige întrecerea. Isis însă se teme că Seth va trișa și fabrică un harpon pentru a-l amenința pe fratele ei. Înduioșată însă de gemetele lui renunță să-l mai atace. Horus se înfurie și își ceartă mama. Dintr-un exces de furie chiar o decapitează. Thot sosește însă imediat și pune pe umerii lui Isis un frumos cap de vacă, ceea ce îi va servi uneori să apară astfel în alte legende. Epuizat, Horus adoarme. Seth îl caută, și găsindu-l adormit îi smulge ochii care vor deveni doi lotuși. Orb, Horus se retrage în deșert. Zeiței Hathor i se face milă de el și îl vindecă cu o picătură de lapte de gazelă. Horus își recapătă vederea.
Seth propune o nouă întrecere: cei doi să facă o cursă cu bărcile, însă bărcile lolr să fie de piatră. Horus însă pregătește cu viclenie o barcă de lemn pe care o mânjește cu cretă ca să pară ca făcută din piatră. Astfel, când începe cursa, barca lui Seth, fiind foarte grea, s-a scufundat, iar cea a lui Horus a rămas la suprafață. Înfuriat, Seth se transformă în hipopotam, cu gând să răstoarne și barca adverasrului său. Horus se apără cu harponul și îl ține la distanță pe Seth."
Concluzia finala este :
Sa-ti legi existenta de indoiala este cel putin trist.
Sa-ti legi existenta de Credinta poate fi cel putin frumos!
Binele suprem nu exista pe aceasta lume. La fel cum nu exista raul suprem.
Oamenilor le sta in putinta sa lupte ca Binele sa fie peste Rau!
Nu stiu exact daca doar prin indoiala se poate castiga aceasta lupta!
luni, 7 iulie 2014
Califatul de Bucuresti !
Noul calif pe numele sau Abu Bakr al Baghdadi este un personaj de legenda. Mai ales prin simbolurile pe care le reprezinta.
Iata pe scurt povestea lui:
""Abu Bakr Al-Baghdadi este născut în 1971 în Samara şi s-a alăturat insurgenţilor din Iark la scurt timp după invazia condusă de SUA în Irak în 2003 şi a stat patru ani într-o închisoare din Statele Unte de unde a fost eliberat. Moartea sa a fost anunţată în 2005, dar a reapărut, bine sănătos, iar în 2010 era şeful SIIL, după moartea în urma unui raid al armatei americane a doi dintre liderii grupării. ""
Doua elemente sunt aici definitorii:
In anul 634 este ales al doilea calif „Umar ibn al-Khattab” în timpul său se extinde califatul musulman, ocupând Siria (635-636),Irak/([Mesopotamia) (636) și Egiptul (639-642), expansiunea islamică continuă prin victoria musulmanilor de la Nehawend (în sud la 300 km de Teheran), contribuind la destrămarea imperiului Sasanid din Iran.
Al treilea calif „Uthman ibn Affan” un ginere al lui Mohamed, urmează în anul 644, de menționat este faptul că în timpul lui este conceput versiunea definitivă a Coranului, este continuată politica de exoansiune, astfel este ocupată „Tripolitania” azi Libia(647), musulmanii pătrund mai adânc în Iran, fiind întreprinse incursiuni militare în Anatolia. Califul își consolidează poziția asigurând succesiunea califilor din rândurile familiei sale astfel apare (Dinastia Umayyad).
In anul 656 califul este omorât în Medina de răzvrătiții din Egipt și Irak.
Dușmanii califului Uthman, erau din neamul șiiților care-l sprijinesc și-l aleg calif pe „Ali ibn Abi Talib”. Insă Muawiya, regentul Siriei, care era din linia califului ucis (Umayyad) refuză să recunoască pe noul calif, ceea ce se cauzează „Bătălia de la Siffin” (657) de pe Valea Eufratului (Siria), lupta durează 3 luni, care se termină cu negocieri, și cu desprinderea unei ramuri musulmane (haridshite) care vor alegerea liberă a califului și nu acceptă dinastia, „Ali ibn Abi Talib” fiind asasinat (661).
Fiul său Hasan care recunoaște influența puternică a Umayyazilor renunță la succesiunea pe tron, astfel Muawiya devine calif, iar după moartea lui Muawiya, fratele lui Hasan, Husain revendică pentru sine titlul de calif, fiind însă înrfrânt și omorât în „Bătălia de la Kerbela” (680) (care a determinat conflictul care durează și azi între suniți și șiiți care deplâng moartea nepotului profetului), Ali fiind ultimul calif ales, următorii califi fiind proclamați din rândul unei familii"".
duminică, 29 iunie 2014
Europa nu uita si nu iarta !
Povestea o stie mai toata lumea. Ceea ce este interesant este de vazut ce a insemnat acesti 100 de ani pentru Europa.
Doua razboaie mondiale (legate intre ele) si acum o constructie numita UE care reuneste aproape intreaga Europa. De ce aproape? Asta este o buna intrebare!
Tocmai Serbia a ramas pe dinafara!!! Si inca cateva state care formau fosta Yugoslavie + Albania.
Oare ce mai este interesant! Ieri la Sarajevo si prin Serbia, Gavrilo Princip a fost sarbatorit ca un mare erou.
In restul Europei (aproape) este considerat un terorist!
Yugoslavia s-a dezmembrat in chinuri groaznice. Serbia este si acum o Cenusareasa.
Oare la scara istorie ce inseamana 100 de ani? Mai nimic!
Dar totusi Europa are memoria ei! NU UITA SI NU IARTA!!!
Asa ca asta este pretul platit pentru ceea ce s-a intamplat acum 100 de ani.
Putina lume stie ca Franz ferdinand venise de fapt sa omagieze curajul sarbilor in lupta de la Kosovopolje din 28 iunie 1389!!!
Dintr-un gest de omagiu pentru sarbi s-a ajuns la un asasinat!
Si cand te gandesti ca Gavrilo Princip isi bea cafeau linistit crezand ca bomba ucisese familia regala. Destinul a facut ca masina regala sa treaca din nou prin fata cafenelei unde Gavrilo statea cu arma in buzunar!
DESTINUL asta!!!
joi, 19 iunie 2014
duminică, 15 iunie 2014
Cu si despre clauze abuzive !
Adica din afacerea cu banca doar eu am pierdut. Asta da un contract echilibrat si corect. O parte castiga orice ar fi si alta este obligata sa plateasca mai mult din aceeasi munca pe care o presteaza zi de zi.
Am si eu faimosul comision de risc. Il vad ca un cost ascuns care este luat in calcul la profitul bancii. Si atunci cum poate sa renunte banca de bunavoie la el? O banca sa renunte de bunavoie la profit? Asta ar fi absurd.
Din pacate aici ar fi cheia intregii probleme. Banca nu vrea in ruptul capului sa castige mai putin. DA!!! De castigat oricum castiga. Ar fi vorba sa castige mai putin.
Ce frumos ar fi fost ca banca sa aiba un dialog cu fiecare client si sa incerce sa restructureze creditele asa incat sa castige mai putin si sa lase si platitorul sa poata respira. 25 de ani este totusi in unele cazuri o viata de om. O banca devoreaza o viata de om. Il ciuguleste luna de luna de bani pe un om si asta pentru 300 de luni.
Si atunci in disperare de cauza iti cauti un avocat.
Care se bate cu banca. Dar oare de pe ce pozitii se bate cu banca.
Cat de deschis este el fata de client.
Va las sa cititi un fragment din un mail trimis recent de Avocat:
""In ceea ce privește contractul de asistență atașat, vă învederăm cu nu este permisă nicio modificare a conținutului acestuia sau a așezării în pagină. Vă rugăm să tipăriți și să completați spațiile libere ale contractului fără a altera conținutul acestuia. Orice modificare adusă prevederilor contractuale sau așezării în pagină a clauzelor fără acordul xxxxxxxxxx&Asociații va atrage după sine refuzului xxxxxxxxxx&Asociații de a semna contractul de asistență juridică.""
vineri, 6 iunie 2014
Scrisoare catre un fost coleg de liceu.
Draga Dragos
M-a bucurat enorm ca ai dat de blogul meu si implicit de mine.
Ce a mai trecut vremea! Parca mai ieri ne pregăteam de BAC.
Pastrez in memorie clipele din liceu. Facultatea parca nu mi-a ramas asa vie in memorie precum perioada petrecută în liceu.
Ce vremuri. Ce profesori. Ce colegi. Ce amintiri. Ma simt onorat sa fi avut asa profesori si asa colegi.
De colegi ce sa mai zic. Rusine mie. Am reusit sa nu imi aduc aminte de doi dintre ei. Ma tot întreb insa cat de mult s-au schimbat lucrurile.
Ma uit in jurul meu si nu prea mai imi vad colegii de liceu. Culmea este ca cea mai strânsă legătură o am cu un fost coleg ajuns în USA. Parca toti fostii mei colegi au dispărut în străinătate. Si atunci stau si ma intreb? Unde este generatia mea ? Unde este Bucurestiul meu ?
Mi-am pierdut orasul? Mi-am pierdut identitatea? Sunt un venetic?
Multe intrebari. Putine răspunsuri.
luni, 19 mai 2014
Ziua Muncii!
Si tot gandindu-ma la faimosul 1 mai am cugetat si eu putin la etimologia cuvantului munca. Si spre surprinderea mea, am mostenit cuvantul munca din slavonescul MONKA. Care inseamna chin, tortura, cazna. In formarea poporului si a limbii romane se pare ca doar slavii au reusit sa ne puna la munca primii. Si de aicea si entuziasmul privind colaborarea cu migratorii slavi. Asa ca MUNCA a fost definita inca de la inceput ca un CHIN. Astazi serbam cu mare fast 1 mai ca fiind ziua muncii dar nimeni nu isi pune problema de ziua chinului!
Tot gandindu-ma la ce ne-au lasat stramosii nostri romanii in materie de etimologie am gasit verbul A FURA! Care vine din latinescul FURARE! Se pare ca daca slavii ne-au pus la munca si au introdus in limba romana cuvantul MUNCA, romanii nu au avut acelasi noroc. Au ramas se pare marcati pe viata de abilitatiile noului popor daco-roman. Si asa a intrat in limba romana cuvantul FURAT! Daca este sa ne gandim cronologic mai intai am deprins furatul si de abia dupa cateva sute de ani ( poate chiar 1000) am deprins si munca pe care am incadrat-o clar la CHIN! Cu asa o istorie clara ne mai miram noi astazi oare de ce Europa ne pune stampila de HOTI?! Si ne mai miram la inundatii cine munceste si cine sprijina tejgheaua de la birt?!
Sa recapitulam : 2000 de ani de FURARE si aproape 1000 de ani de MONKA! Oare ce ne-a marcat ca natiune? MUNCA sau FURATUL?
Pana acum nu prea am intalnit oameni foarte muncitori ( ma refer la cei fara studii si nu numai). In schimb pot spune ca ma fost furat de foarte multe ori. Pentru ca m-am incapatanat sa cred in bunatatea umana.
In ziua de azi forta de munca din Romania este de slaba calitate. Mai ales in cosntructii. Majoritatea meseriasilor sunt prin strainatate. Si acolo au invatat cu adevarat ce inseamna sa muncesti.
Discutia este insa mult mai larga si nu ma simt in stare sa o duc pana la capat.
Am marcat si eu prin aceste randuri o mica curiozitate din limba romana. Poate o sa va puna si pe voi pe ganduri.
Sa monkiti bine!