Este locul de unde reusesc (din ce in ce mai rar) sa simt cum imi incarc bateriile.
Si mai aud cum curge apa si mai vad cum creste iarba si simt o serenitate absoluta cum ma invaluie si ma cuprinde.
Nu este departe de Bucuresti. Cam 100 de km. Nu este nici in inima muntelui ci doar la 800 de metri altitudine. Dar este pe malul Ialomitei si imi place sa cred ca este pe drumul spre Kogaionon. Caci se potriveste: munte, apa, pestera! Si doar nu poate exista un loc care sa radieze atâta energie pozitiva fara sa aiba o radacina ancestrala.
Am petrecut un 1 mai cu burta la soare (fara prieteni, desi pe unii chiar ii invitasem) si m-am bucurat de temperaturile neobisnuit de mari pentru aceasta data (32 de grade!).
Am si muncit putin. Am vopsit un leagan. Sa zicem de fapt un balansoar. Si singura culoare care se potrivea intr-o mare de păpădii era galben.
Iata poza:
Sunt pe valea Ialomitei intre Leaota si Bucegi, cerul este mult mai albastru ca in alte parti, linistea este desavarsita si se aude susurul apei nu departe, cateva randunici zboara grabite spre cuib iar mai in inaltul cerului doi soimi patruleaza peste vale. Este cald si bine iar padurea care se vede pe deal iti intareste senzatia de contopire cu natura.
Ce poate fi mai frumos?
Poate ca aceasta fericire temporara isi are pretul ei. Caci este greu sa multumesti pe toata lumea. Si reprosurile sunt asa de usor de facut. Si uneori vorbele ranesc atat de mult.
Dar a fost o clipa de eternitate pe care am simtit-o. Cand chiar m-am contopit cu locul si nu mai stiam exact unde sunt. Soarele ma orbise, usoara mangaiere a vantului ma asurzise si simturile ma parasisera. Nu mai simteam decat fericire. Pur si simplu. A fost o clipa magica greu de descris.
Dimineata cand m-am sculat am pasit prin iarba in picioarele goale si am simtit roua muntilor in varful firelor de iarba. O picatura de apa cat un ocean se prelingea pe picioarele mele. Si inca una si inca una. Am simtit cum apa si pamantul, aerul si soarele intra in mine si ma domina. Am reusit sa devin al cincilea element intr-o fraternitate de mult uitata si neinteleasa.
Acesta este locul unde chiar poti sa-ti incarci bateriile si sa simti cu adevarat toate elementele primordiale cum te patrund!
Dar a trecut si asta si sunt din nou la Bucuresti! (aproape)
Pare destul de curat si frumos
RăspundețiȘtergere