Restaurantul Playa de Oro

Dupa drumul obositor din Romania, imediat ce ne-am cazat, am fost sa vedem marea. Si marea era frumoasa si linistita si ne astepta. In treacat il intrebam pe Dimitris unde se mananca bine. Si ne spune ca imediat pe stanga e Ok dar ca mai sunt cateva locatii.
Plecasem din Bucuresti cu gandul sa incercam cat mai multe taverne posibile. Si in special eu visam fructe de mare si mult peste. Altii visau caracatita si altii visau piept de pui, cartofi prajiti si Sprite. Recunosc ca mai visam si o halba de bere aburinda. Ce vise incepi sa ai de la o varsta!
S-a facut seara si am hotarat sa incercam ca niste puturosi localul indicat de Dimitris. Zis si facut intram hotarati si ne asezam la o masa. 20 de mese sub copertina si inca 5 sub o bolta in formare. O bucatarie la foc continuu si un bucatar (VASILIS), un pizzar (doar dupa ora 18.00) , o sefa de sala (patroana Christina Maria) si seara inca 3 ajutoare. Cam asta era formula acestei afaceri de familie intr-un local inchiriat.
Am fost fermecat inca de la inceput de charisma Christinei. Avea un zambet pentru toata lumea. Natural, dar si prelucrat dupa o cariera ca manager la public relations. Si asta in Germania. Unde s-a nascut dintr-o bunica greaca venita imediat dupa razboi la Dusseldorf. Cu un ten masliniu era greu de crezut ca era o arianca autentica. Dar are dubla cetatenie, germana si greaca. Marea tragedie este ca pentru nemti este o grecoaica si pentru greci este o nemtoiaca. De fapt toata lumea are dreptate. Are un suflet grec si o corectitudine si ordine nemteasca. Unde nu au parte grecii de asa ceva!
Revin unde ne-am asezat la masa. Apar iute trei meniuri in romana, bulgara si greaca. Orientarea catre meniuri in romana si bulgara este de laudat. Nu prea de laudat este traducerea meniului care pe alocuri starneste si hilaritate. Cealalta varianta era engleza, germana si greaca. Oricum la intrare era doar meniul in romana !!!!
Comandam hotarati : caracatita, piept de pui cu cartofi prajiti si eu iau un platou cu fructe de mare.
Si daca va imaginati am repetat acest meniu (mai putin eu care am incercat cam tot ce era din apa marii) cel putin de 10 ori. Dupa care calamarul a luat locul caracatitei si crevetele a luat locul calamarului. Stati linistiti ca puiul a fost omniprezent!
Si nu ne-am mai dat dusi! Efectiv era asemenea catelului lui Pavlov. La ora mesei mergem intr-un ritm hipnotic spre restaurant (unde aveam masa noastra) si asteptam salivand sa vina bucatele.
Am avut doua certitudini in concediul asta. Mancarea delicioasa gatita de Vasilis si zambetul cu care Christina venea cu mancarea.
Am intrebat-o daca are ceva mai putin gustos in meniu. Si mi-a spus ca daca ceva e prost zboara din meniu instant.
Totusi ca o carcoteala mica as spune ca salata de icre (tarama) nu a fost pe gustul meu! ( Asta e de la mine sa nu se vada ca de fapt e un articol publicitar!)
In ultima seara am comandat ultimul. Parca mai aveam nevoie de meniu!!!!
Si i-am spus ca o las pe ea sa alega in locul meu.
Si mi-a adus exact felul de mancare pe care il comandasem prima data. Platoul cu fructe de mare! Coincidenta sau nu, asa a fost!
Am uitat sa spun ca si cunoasterea limbii germane de catre mine a cimentat mica romanta gastronomica pe care am avut-o la Playa de Oro!
Am facut si schimb de carti de vizita.
Daca cumva citesti aceste randuri ( cu google translate) va multumim, Christina si Vasilis!
Am trait bucuria de a manca si am mancat bucurandu-ne!
A fost frumos si delicios.
Pacat ca nu avem autostrada ca precis veneam in  week-end pana la voi!
Urmeaza poze! Nu sunt trucate, zau asa!