Dupa ce anul trecut am mers doar prin Svilengrad, anul acesta un singur gand imi trecea prin minte. Zlatograd, Zlatograd!! Tot citisem pe forumuri tot felul de ciudatenii incat curiozitatea mea era maxima.
Si pana la urma asa a si fost.
Am plecat duminica dis de dimineata. E nu chiar foarte devreme, pe la 6. Iesitul din Bucuresti nu a fost foarte lejer, am constatat ca o groaza de lume nu doarme duminica de dimineata si mai si circula cu taxiul. Asa ca pana la Adunatii Copaceni acelasi drum prost ca si anul trecut. Sa zic ca au mai astfaltat cativa km. Dar gata nu e inca nimic. Dupa Adunatii Copaceni drumul s-a mai valurit putin dar tot bun este. Mai putin in giratorii unde daca ai ghinionul sa fi in paralel cu un TIR risti sa ramai indoit.
Vama Girgiu a ramas un vis urat. O coada de TIR-uri imensa te lasa cu greu sa ajungi la alte coada de platit taxa de pod. Deja pe la 7 si ceva lumea ajunsese din toate colturile tarii. Din Moldova si din Ardeal raspundeau prezent la fuga de Litoraul romanesc. Asa ca incolonati am trecut podul Prieteniei care arata jalnic. Si la bulgari tot jalnic este. Poate tot asteapta sa scape de Schengen-ul sa modernizeze zona care arata ca acum 20 de ani. Am gasit ghiseul deschis la vama bulgareasca si am platit 5 euro pentru bgvigneta (de fapt 10 euro pe doua saptamani). Adica pretul corect si nu 6 sau 7 euro cum te fura prin benzinarii. Asta este taxa pentru perioada minima, adica o saptamana.
Din vama acelasi Bulevard Bulgaria cu restrictia de 40km/h care si el este neschimbat in timp! Si echipajul la panda este si el prezent in zona de 30km/h! Si radarele lor cu laser care te prind foarte de aproape!
Dar am avut noroc si am scapat. Am tinut DN5 pana spre Kardjali.
Drumul relativ bun si nu foarte aglomerat. Era si duminica. Dupa Stara Zagora am dat peste noul tronson de autostrada Sofia-Burgas care cred ca atunci avea inaugurare. Peste tot erau stegulete si panglici! Se misca ceva. Bravo lor!
Fara incidente pe drum, dar cu cel putin 5 echipaje de politie la panda. Am ajuns la Kardjali de unde am intrat pe niste drumuri secundare spre Zlatograd. Si asa am intrat in inima muntilor Rodopi. Si a unei masive comunitati turce ce se intinde si in Grecia. Peste tot vedeai minarete si femei cu burqa.
Un drum sinuos te duce spre Zlatograd. Un frumos oras de munte. Asa ca mare atentie. Aproape de centru, ascuns de cracile unui copac este semnul de Grecia. Se ia la stanga peste o apa. Dupa aceea in 100 m la dreapta si dupa cateva sute de metri se trece alt pod (mic, mic de tot) si se ajunga parca in parcarea unui hotel. Se ia dupa pod la stanga (prin parcare) si se urca niste serpentine. Dupa cativa km de drum montan te trezesti la o bariera. Si gata vama. Un vames bulgar ma intreaba zambind. Thassos? Da spun eu. Prima data ? Nu ! Dar pe aici DA! Aveti grija ca drumul este scurt!!!! Asta era in engleza. Am inteles ce voia sa zica si noroc ca am mai repetat cu juniorul, ca nu sesizam diferenta intre scurt si ingust!
Si era ingust rau de tot! Maxim avea 5 m si asta doar in unele locuri. Asa am tinut-o 6 km. Pana ce am luat-o la dreapta si am mai mers 20 km prin munte . Dar imediat am ajuns la Xanti si de acolo la o zvarilutra de bat este Keramoti unde ma astepta ferryboat-ul.
In concluzie:
Drumul nu e rau, nu e aglomerat, este mult mai scurt, dar nu e rapid. Si bucata dupa Zlatograd necesita maxima atentie!
Asa ca per total am cam ajuns la fel ca prin Svilengrad (mai tarziu zice nevasta), dar cu vreo 5 litri de benzina in plus!
Si am vazut ceva nou!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu