Vazusem in viata mea cateva tablouri (intamplator) cu Big Eyes. Nu stiam exact povestea. Dar am vazut acum filmul. Trebuie sa recunosc ca faima lui Tim Burton nu se dezminte. Unii poate se asteptau la mai mult. Eu m-am multumit cu cat am primit. Poate ca si eu, asemenea Margaretei Keane (de fapt la nastere se numea Peggy Doris Hawkins), nu stiu sa ma vand si ma multumesc cu mai putin.
Pe scurt povestea este despre o femeie sensibila, foarte neincrezatoare in fortele ei si cu zero talent la vanzari. Filmul incepe cu fuga ei de langa sotul ei impreuna cu fetita ei. Viata o aduce in San Francisco langa Walter Keane. Un agent imobiliar care visa sa devina pictor si care cheltuise ceva bani achizitionand de la bouchinsti cateva picturi la care a intervenit schimband numele artistului prin propria semnatura.
Omul acesta nu avea talent de loc. Nu avea inspiratie. Dar avea un mare DAR = Stia sa vanda marfa si simtea care este tendinta momentului (Zeitgeist). Un fel de Steve Jobs avant la lettre!
Filmul arata cum Margaret a reusit sa faca un portret unui baietel cu 1 dolar (ceruse 2 dolari) in timp ce Walter vindea marfa contrafacuta (tablourile altora cu semnatura lui) cu mare succes. Vazut, Placut, NUNTA!
Si din acea clipa, intr-o societate americana dominata de comisia McCarthy, segregare rasiala si drepturi ca si inexistente ale femeii, Margret aproape dispare ca si personalitate ea devenind un robot care picteaza. Asemenea lui Steve Jobs, Walter a luat toata gloria si toata atentia pentru geniul lui Margret.
Acum se naste o intrebare? Geniul este geniu fara a avea in spate o masina de marketing??? Geniul are nevoie de timp pentru a se face remarcat. De aceea mare majoritate a geniilor au parte de recunoștință postuma!
Se complace in aceasta atmosfera (ii placeau totusi banii si luxul) si contribuie la paranoia sotului.
Fuge iarasi cu fetita (ditamai femeia) in Hawai. Aici intalneste doua membre ale sectei Martorii lui Iehova. Care o fac sa prinda curaj si sa isi asume paternitatea Big Eyes.
Urmeaza un proces demn de tabloide si proba suprema a pictatului. Unde ea straluceste si Walter frizeaza absurdul.
Pe drumul netezit de catre Walter spre mass-media si in spate cu Martorii lui Iehova, Margret reuseste sa isi completeze opera cu multi alti Big Eyes.
Sincer sa fiu un singur tablou cu Big Eyes ar fi fost suficient. O intreaga cariera cladita doar pe Big Eyes poate derapa in ciudatenie si chiar absurd.
Nu toti isi deschid sufletul prin oglinda ochilor. Marea majoritate a oamenilor reusesc sa se inchida in ei.
Un film care merita vazut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu