Tacerea mieilor

Christos a Inviat!
Adevarat a Inviat!

Simple vorbe sau crezul unor oameni?
Este oare religia mai puternica decat societatea de consum?
Nu cumva Iepurasul si Mosul au uzurpat adevaratele simboluri?
Care este oare adevaratul sens al jertfei si al sacrificiului?

Aceste randuri au fost inspirate de armatele de experti in simbolistica care apar pe sticla si ne justifica miliardul de euro cheltuit (pe orice) numai in Romania inainte de Paste.

Jertfa sau sacrificiul se dorea a fi o forma de testare a credintei unei persoane sau a unei comunitati.
A imbracat diverse forme (de la produsele campului, la jertfe de animale si pana la sacrificii umane) de-a lungul timpului.
Cand doreai sa-ti arati credinta, vroiai sa sarbatoresti ceva sau avei nevoie de o schimbare de destin, in acele vremuri era normal sa renunti la ceva care iti aprtinea si iti era drag (nu era ceva care iti prisosea sau era inutil) oferind darul tau divinitatii si aratand ca poti fi bun si generos, altruist si sensibil.
Nu incerc sa preamaresc pruncuciderea (vezi  Avraam) sau arderea de animale la coltul strazii. Asa erau atunci vremurile si astea erau mijloacele de exprimare (vezi Cain si Abel).

Sacrificiul mielului pascal coboara din traditiile biblice ale Pentateuhului si nu intamplator mielul este  animalul ales sa reprezinte figurativ sacrificiul Domnului.
Este vorba de un pui de animal recunoscut pentru blandetea si puritatea lui. De asemena el stie cand pastorul intra in turma pentru a-l lua pentru sacrificare, de acolo si tacerea turmei in fata evidentei.

Dar de aici si frenezia cumparaturilor si a meselor pantagruelice a dezechilibrelor provocate de contradictia Post-Masa Pascala nu cred ca au vreo legatura cu credinta in nici o forma a ei.

Consumul in actuala economie mondiala este esential pentru ca totul sa functioneze.  Mecanismul creat astazi are nevoie de consum. Fara consum roata se opreste.
Asta am creat cu totii (sau au creat altii pentru noi) si la asta trebuie sa ne inhamam daca nu noi vom suporta cel mai acut oprirea consumului.
Dar de aici si de a mai si gasi o justificare pios religioasa este o cale lunga.
Daca cumparam mai mult primim o Mantuire gratis! NU?

Am impresia ca toti suntem miei si in fiecare zi vine cineva in turma si sacrifica cate un miel pe altarul consumului.

Dar oare toti suntem chiar miei?

La inceput a fost cuvantul, de ce sa nu fie si la sfarsit?
Nu uitati:
Cuvantul este la noi.

In prag de Paste un grup de entuziasti au facut cumparaturi pentru o casa de copiii apartinand unei adevarate crestine.
Asta da sacrificiu pascal.
Ma inclin cu admiratie.
Cinste voua!
Mia's childrens sunt o stare de spirit si nu o casa de copii.