Singura optiune pentru tratament a fost internarea. Eram deja nemancat si nebaut de aproape trei zile.
Pavilionul 5. Curat, organizat si lumea nu avea pe fata acel luciu mercantil. Daca cineva sarea, era binevenit. Dar asta nu conditiona actul medical in nici un fel. Perfuzii, analize si alte doua noi antibiotice. Alt diagnostic si alta abordare. Si introducerea cortizonului in tratament. Care pe mine efectiv ca m-a salvat.
Aici am recunoscut un nou tip de tratament. L-as numi blogger verbal. Adica acea voluptate in a vorbi si a povesti. Parca propria mantuire depinde de asta.
Stai in salon cu inca o persoana. Si brusc incepi sa-ti dai seama ca celalalt incepe sa-ti spuna povestea vietii lui. Si asta de cand era mic. Si vreme de cateva ore, tot iti povesteste. Si se asteapta ca tu sa cunosti deja unele aspecte si personaje din povestea lui. Si este de neoprit. Asa oi fi si eu oare pe blog????!!!!!
Un individ la 60 de ani. Un exemplu de roman descurcaret din vremea lui Ceausescu. Fost tractorist. Actualmente asistat social si crescator de porci si gaini. Fusese muscat de un ciobanesc caucazian chiar de vena femurala. Si pierduse vreo 3 litri de sange. Si ajunsese la UPU Slobozia. Acolo cei doi medici de garda ( un arab si o basarabeanca) l-au tratat vreme de 10 ore cu perfuzie cu glucoza. Pana ce au vazut ca se raceste si l-au trimis de urgenta la Bucuresti. Noroc ca exista Bucurestiul caci altfel multi romani ar muri cu zile. Si spun asta vazand si alt caz de la Pitesti cu pneumonie, care avea febra de o luna si fusese tratat numai cu Algocalmin la Pitesti. Glucoza si Algocalminul reteta supravietuirii in Romania. Si doctori rezidenti de te miri unde prin tara, caci ai nostri sunt prin strainatate.
Am vazut aici noul tratament in caz de muscatura de catel. 7 injectii din 20 in 20 de minute. Primele trei sunt la bratul drept. Urmatoarele doua la bratul stang. Si in final cate una la fiecare picior. Plus tablete. Si asta se repeta in alte zile conform unei scheme.
Nu conteaza ca nu ai sangerat sau ca te-a muscat un chiuaua sau un doberman. Tratamentul este acelasi. Si se pare ca si doare.
Curatenia si ordinea erau in prim plan. Mancarea in plan secund.
Ce m-a frapat a fost modul de a face curatenie. In fiecare dimineata la ora sase o doamna intra in salon trantind usa parca erau mascatii sau Garda Financiara. Dupa ce lua gunoiul si trantea cosul cu o furie dezlantuita incepea sa spele cu mopul. Placerea cred ca nu era spalatul in sine ci melodia rezultata din lovirea cu batul mopului a picioarelor patului. In cateva zile deja gasisem o usoara melodicitate in munca ei. Un mare artist! Pacat ca se exterioriza asa devreme.
Dar una peste alta lumea a fost draguta, problema a fost rezolvata si sunt ca si nou!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu