Cand trebuie sa moara un OM?

Iata stirea de la care pornesc:

Alina Mureşan, o femeie de 30 de ani, victima unui accident rutier, a murit, sâmbătă seara 01.10.2011,  la spitalul din Baia Mare, după ce familia sa a refuzat transfuzia de sânge din cauza convingerilor religioase. Tânăra a ajuns la spital săptămâna trecută, în stare gravă, iar medicii au operat- o de urgenţă, având ruptură de splină şi mai multe fracturi. În timpul intervenţiei, ea a pierdut mult sânge, astfel că doctorii au vrut să-i facă transfuzii, însă familia s-a opus, deoarece cultul Martorii lui Iehova, de care aparţine victima, nu le permite adepţilor acest tratament. Femeia s-a stins, cel mai probabil pentru că organismul ei slăbit nu a rezistat fără transfuziile care ar fi putut-o salva. Necropsia va elucida azi cauzele morţii

De mai ceva timp ma tot gandesc daca bunul cel mai de pret al omului, respectiv viata lui poate fi irosita. Chiar si cand la mijloc sunt puternice credinte religioase.
Traim in secolul XXI. Adica avem parte de milioane de minuni tehnologice create de mana omului si care ne definesc viata permanent. Oare daca nu ar fi fost voia Demiurgului ele ar mai fi existat?
Pentru cine crede si percepe viata exclusiv din punct de vedere materialist, darwinist si pur stiintific, religia si o credinta profunda poate parea ceva absurd chiar fanatic.
Pentru cine crede in Geneza, in Mantuire si Viata de Apoi nici un efort nu este sufucient.
Cert este ca medicina si stiinta pot salva infinit mai multe vieti decat acum sa zicem 50 de ani. Saltul este urias si sunt sanse de supravietuire din multe situatii care in urma cu, sa zicem tot 50 de ani, reprezentau moarte sigura.
Asta este o certitudine a vietii actuale indiferent de convingerile religioase.
Stiinta si tehnica evolueaza exploziv dar totusi asimtotic. Credinta in schimb nu evolueaza. Este o constanta. Si pentru unii aceasta constanta nu mai tine pasul cu realitatea inconjuratoare.
Americanii spun ca doua lucruri sunt sigure pe lumea asta:
Plata impozitelor
si
Moartea.
In fata asa unei evidente de ce oare unii nu incearca sa amane inevitabilul cu tot ce este la dispozitie in ziua de azi. Daca nu ar fi existat metode si mijloace de salvare, atunci resemnarea ar fi fost o optiune. Dar pana ce ultima speranta nu este distrusa de ce oare sa cedam? Si sa renuntam? Culmea este ca in majoritatea cazurilor cel in cauza este de fapt inconstient. Si atunci cum mai functioneaza liberul arbitru? Si sursa, sa zicem, accidentului nu este de fapt tot un reper al modernitatii. Ca doar nu a fost un accident intre carute sau un dinozaur a lovit pe cineva in tundra.
Un om in coma nu mai poate decide. Dar nu este mort. SIGUR. Daca el nu mai poate lua decizii atunci de ce oare sa decida altii in locul lui.
Legea interzice luarea decizilor de oameni fara discernamant. Asta este valabil si pentru batrani senili si pentru copiii pana in 18 ani. Daca acest drept este valabil doar in anumite conditii atunci de ce oare poate fi el transferat altcuiva (fie si familie) si mai ales cand e vorba de viata si moarte.
Orice viata care poate fi salvata, trebuie salvata! Si asta trecand peste orice convingeri religioase!
Pentru ca linia intre sinucidere si crima cu premeditare este in acest caz foarte subtire.
Cred in Destin si in o linie a vietii.
Dar cred intr-un destin in continua transformare determinat de faptele si actiunile noastre. Mai cred ca avem de atins cateva puncte de reper in viata noastra. Dar drumul intre aceste puncte este la liberul nostru arbitru. Putem cunoaste Maretia dar si Decaderea. Si asta intr-un interval foarte scurt. De noi depinde sa tragem invatamintele care sunt necesare.
Dar nu avem dreptul niciodata sa spunem STOP.
Concertul nu este gata pana ce doamna cea grasa nu canta! de fapt in original asa suna :" It ain't ready till the fat lady sings"!

Si asta nu stabilim noi. Din fericire. Si asa trebuie sa si ramana.