Depresia

Boala zilei. Aici si oriunde.
In urma crizei, pe langa o groaza de credite neperformante, ne-am procopsit si cu o raspandire a depresiei.
S-o lua  prin aer; prin contact sexual; prin nespalare de maini sau pur si simplu de la televizor?
Tot mai multi sufera de ea si nu stiu cum sa scape.
Pai e destul de simplu.
Cand ai credit la banca, daca ai mai si ramas fara serviciu, copiii plang si ei dupa vrute si nevrute si sotia e si ea mai nervoasa ca de obicei ce-ti mai ramane de facut?
FURADAN?
Nu asta ar fi rezolvarea cea mai usoara.
Poti incerca sa o rezolvi precum budhistii. Adica sa nu incerci sa rezolvi toate problemele in acelasi timp.
Mai practic iti imaginezi si incerci sa vizualizezi fiecare problema. Dupa aceea o ambalezi intr-o cutie imaginara. Problema mica, cutie mica. Problema mare, cutie mare. Trebuie insa sa ai grija sa mai si poti misca cutiile alea.
Si dupa ce ti-ai impachetat toate grijile, nelinistile, starile de anxietate si frustarile bine bine sa nu uiti sa le si etichetezi. Si sa incepi sa le rezolvi.
Te scoli de dimineata si te gandesti. Cat de puternic sunt astazi? Si te apuci sa deschizi cate o cutie ( dar musai numai o cutie pe rand), poate fi ea mare sau mica. Si nu te lasi pana ce nu o rezolvi. Si de abia dupa aia treci la cutia urmatoare.
Exista riscul ca intre timp sa apara si alte probleme. Aplici cu darzenie aceeasi metoda cu cutiile. Si speri ca in curand sa ramana cat mai putine.
Ai grija ca daca ai ramas fara cutii pline exista riscul, fie sa fi murit intre timp calcat de o masina tu fiind prea absorbit de probleme, sau sa te fi lasat nevasta si in graba ei de a lua lucrurile muncite doar de ea sa-ti fi luat si ceva cutii ambalate de tine cu probleme.
In timp o sa vezi ca raman doar cutii mici si nu foarte multe.
Noi avem talentul sa ne creem probleme singuri si sa uitam de adevaratul sens al vietii care in nici un caz nu ar trebui sa fie doborat de o depresie.
Caci ea e creata de mintea noastra si ca orice lucru tenebros si de care ne este frica nu putem razbi decat luptandu-ne cu el.
A nu recunoaste ca ai o problema este pana la urma cea mai mare problema.
De aceea este bine sa-ti impartasesti temerile si sa cauti contactul uman.
Izolarea si singuratatea in nici un caz nu amelioreaza situatia.
Si alte generatii au trecut prin situatii asemanatoare si pana la urma nimic nu se poate compara cu un razboi. Pe care Europa nu il mai cunoaste de peste 50 de ani. Caz singular in istoria ei.
Asta este pretul pe care trebuie sa-l platim pentru societatea creata acum si pana la urma asta a fost tot un razboi iar cei cu depresie sunt victimele lui.
Dar sa nu uitam: Doar moartea este ireversibila.
Pentru restul exista solutii.
Sau refinantare. HA HA HA.