Married with children

Ma uitam demult la acest serial. Si credeam ca viata dupa nunta nu mai exista. Ca efectiv toti devenim la un moment dat un fel de Al Bundy. Si ca reteta: nevasta+copil+catel; ne asteapta pe toti si nu exista scapare. O casa cu gradina, copil, catel, masina si un serviciu groaznic. Asa vedeam eu viitorul pe atunci. Dar sa mai ajungi si la zece ani de la casnicie, asta era deja o performanta de domeniu Sci-Fi.
Si iata-ma si pe mine aici. Si ce seamana oare cu serialul?.... PAI NIMIC!
Parca mai ieri pe o vreme primavaratica de peste 15 C faceam ultimele pregatiri pentru nunta noastra. Aveam totul de fapt pregatit dar emoțiile nu ne lasau in pace. Aveam verighetele pregatite, la biserica si la primaria sectorului 3 totul era aranjat si noi eram mai tineri cu 10 ani.
Zece ani! O eternitate. Si cateva constante.
Dragostea pentru sotia mea. Si recunostiinta pentru minunea zamislita din burta ei. Ingerasul meu Andrei.
Zece ani de zile senine, de excursii frumoase, de clipe de neuitat. Cele cateva inorari nici nu mai conteaza. Important este ca mi-am gasit jumatatea, ca dragostea este la fel de vie ca in prima zi si ca viata in cuplu este un lucru care te desăvârșește.
As fi vrut sa-i cumpar un cadou de aniversare. Nu am scuze puternice materiale ca nu am facut-o. Dar a facut-o ea pentru mine. Si m-a impresionat. Ca de multe alte dăți.
Stau si ma intreb de ce oare m-am gandit la un cadou? Cat de ancorati suntem de fapt de latura materiala. De ce oare trebuie sa ne marturisim dragostea prin material.
Si oare plusvaloare vietii o aduc doar banii?
Asta sa fi ramas singura unitate de masura actuala.
Cate lucruri minunate stau oare in umbra banilor! Sănătatea, viata de familie, bucuria de a vedea cum creste copilul tau, bucuria de a vedea ochii persoanei iubite cand te scoli. Mirosul pieii ei dimineata. Atingerea catifelata a mainilor ei. Toate astea pot fi ele oare cuantificate in bani?
Zece ani de drum impreuna. De fapt zece ani de la sacralizarea relatiei si punerea ei sub pavaza Domnului. Ca un juramant ancestral repetat de milioane de oameni si inteles de putini dintre ei. O uniune nu numai trupeasca ci si spirituala sub ocrotirea Sfantului Duh.
Poate sunt un romantic. Cred in puterea casniciei si nu o vad ca o institutie perimata. Mai ales nu pot uita senzatiile traite in biserica si moleseala care m-a cuprins cand corul a inceput sa cante. Poate era doar spectacol dar eu l-am resimtit ca un moment divin.
Caut si am cautat multe raspunsuri in viata mea.
Deja am cateva certitudini.
Stiu ca mi-am gasit jumatatea. Stiu ca ingerasul meu a fost trimis la rugile mele pe Pamant. Mai stiu ca exista Divinitate. Si mai stiu ca daca lumea ar fi un imens ceasornic si eu as fi o rotita mica care ticaie si se invarte si nu in zadar.
In fiecare seara Ii mulțumesc Domnului ca mai pot repeta multumirea pentru inca o zi, Ii multumesc pentru tovarasii mei de drum, si astept sa se faca Voia Lui si nu a mea. In fiecare dimineata vad ochii cei mai frumosi de pe lume, de un albastru divin. Ai nevestei si ai copilului. Si stiu ca fericire mai mare nu poate exista pentru mine.
Căsnicia este asemenea călătoriei cu o arca pe o mare necunoscuta. Trebuie sa fi si marinar si căpitan si preot si doctor si bucătar si soldat. Împreuna si separat. Dar arca te duce spre porturi nebanuit de frumoase, te poate prinde in furtuni puternice si uneori iti poate pune credința la încercare. Dar nimeni nu a spus ca viata si căsnicia sunt un drum usor si neted. Depinde doar de echipaj sa nu naufragiezi. Eu am sigur cel mai minunat echipaj posibil si cred ca busola mea cauta fericirea si nu nordul.
Si pentru ca tot ce am realizat si tot ce sunt eu astazi (si nu in sens peiorativ) ii datorez camaradului meu de drum.
Iti mulțumesc Raluca ! Te iubesc! La multi ani la zece ani de căsnicie!