Si uite asa trecu un an. Cum mai trece si timpul asta. Zau asa! (expresia favorita a baiatului meu)
Parca mai ieri puneam si eu cateva randuri pe proaspat descoperita jucarie a mea (blogul). Nu a fost greu. PAC-PAC!
Si ziceam ca blogul asta imi va schimba viata.Aiurea!
Am crezut ca voi deveni mai cunoscut. Gresit!
Am crezut ca voi fi mai fericit. Gresit!
Am crezut ca voi fi mai inteles. Gresit!
De fapt este ca in fabula lui Esop cu limbile. Pe cand era sclav Esop a fost rugat de stapan sa pregateasca o masa din cel mai dezgustator lucru de pe lumea asta. Si el a pregatit o mancare de limba cu sos si cu masline. Si de ce e limba dezgustătoare? Pai fara limba nu s-ar putea rosti cuvinte rele si de batjocura, nu s-ar mai injura si nu s-ar mai jigni. Interesant a spus stapanul. A doua zi l-a rugat sa pregateasca o mancare din cel mai minunat lucru de pe lumea asta. Si tot limba cu sos si masline a fost. De data asta stapanul a fost intrigat. Tot limba? Pai cum? Fara limba nu s-ar putea declara dragostea, fara ea nu s-ar putea face juraminte si promisiuni. Fara ea nu ar putea fi spuse poezii si nici canta cantece.
La fel e si cu blogul. Aici se pot scrie lucruri frumoase dar si urate, se poate declara dragostea dar si se pot refula nemultumirile si frustrarile.
In concluzie macar pentru un oarece echilibru sufletesc blogul este bun.
Sa zicem ca am reusit sa-mi fac prietenii sa ma citească macar o data pe luna. Sa zicem. Sa zicem ca am reusit sa captez atentia si unor romani plecati de acasa doar cu corpul prin Suedia, USA etc.
Poate ca am reusit sa interactionez cu oameni cunoscuti cu care nu prea mai reuseam sa vorbesc nici macar la telefon.
Si poate cel mai important am reusit sa strang si vreo cinci comentarii (toate de la cunoscuti si foarte cunoscuti, care la fel de bine puteam sa ne auzim si fata in fata).
Am reusit sa-mi hranesc vanitatea si orgoliul cu cele peste 7000 de vizualizari, am reusit sa postez poze dragi mie si sa abordez subiecte fara sa fiu constrans in nici un fel. Poate de aceea este si greu de catalogat blogul meu. Un blog liber izvorât dintr-o minte cel putin libera, care abordeaza zeci de subiecte fara prea mare legatura nici cu formarea profesionala, nici cu categoriile clasice.
Sunt totusi mandru ca nu am abandonat scrisul dupa cateva postari, ca am reusit sa abordez diverse teme, ca am incercat sa nu fiu încrâncenat si nici aliniat politic si ca am facut totul cu mare placere.
Am primit si mesaje de genul : eu daca as activa la o firma serioasa si as gasi blogul tau te-as privi cu circumspecție, sau numai cine nu are ce face scrie pe blog. Intr-un cuvant : RAUTACISME!!!
Asa ca voi continua. Cat voi putea si cat inspiratia imi va calauzi mana.
Cred ca as mai avea multe de scris.
Si mai sper ca in timp cand baiatul meu va invata sa citeasca fluent sa ma redescopere si sa vrea sa ma citeasca in totalitate. Asta ar fi cel mai placut lucru pentru mine.
Va multumesc ca ati trecut pe aici. Again?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu