Saptamana Patimilor!

Nu am de gand sa scriu nici de insemnatatea fiecarei zile in parte, nici de fapte istorice sau religioase. In principiu as vrea sa descriu acesta saptamana printr-o viziune personala asupra ei si as insista doar asupra unui singur eveniment.
Orice om care poate aspira la gandul de a intelege viata care o traieste va avea parte de tot felul de experiente. Si bune si rele. Nimeni nu poate sti durata si succesiune lor. Dar imi este clar ca un suflet trebuie incercat pentru a i se determina compozitia. Si in functie de rezultate se determina drumul.
Asa si Saptamana Patimilor nu trebuie vazuta ca un accident istoric, iar evenimentele nu trebuie vazute prin prisma Divinitatii. Ele trebuie vazute prin prisma unui OM care traieste la maxim fiecare eveniment, cu indoieli, cu temeri, cu dureri si cu tristeti. Dar tot in acelasi timp si cu dragoste si cu intelegere si cu inteligenta.
O problema ar fi ce cruce poate duce un om. As spune pe cea pe care o merita. Si as mai spune: Cu cat crucea este mai mare si izbanda este mai mare. Cu cat crucea este mai mica si izbanda este mai mica.
Fara Patimi si incercari drumul spre Mantuire nu stiu daca exista. Si nici nu stiu daca nu cumva incercarile vietii nu  te urâțesc sufleteste si iti ciuntesc sufletul. Si daca nu exista pericolul sa te umpli cu ura si cu rautate in loc sa lasi dragostea sa iti umple sufletul.
Si tot ce pot spune este ca : Iubirea poate invinge totul. Doar daca este dublata de intelegere si alinare. Atunci este de neoprit.
Evenimentul asupra carui as vrea sa ma pronunt este "Spalatul Picioarelor"!
Il consider ca o lectie extrem de importanta in viata. Si nu trebuie redus la a spala efectiv picioarele cuiva. Consider ca acest aspect este mai mult metaforic.
De fapt este vorba de a putea fi bun, iubitor si plin de smerenie. Caci prin asa un gest lasi complet deoparte trufia, mandria, egoismul. Toate aceste "super calitati" ale zilelor noastre. Si doar reusind a ne elibera de ele putem spera sa accedem spre Mantuire. In drumul spre Mantuire nu este loc de un EGO prea puternic. Pentru ca el trebuie diluat asa incat sa se poata integra cu usurinta in marea Sufletelor. Si nu trebuie sa fie ancorat prea mult in Sine ci deschis spre sufletele care ne inconjoara.
Vorbind de spalatul in sine acesta este un gest foarte intim si plin de tranfer energetic. Si mai ales nu trebuie efectuat cand corpul este deja spalat. Trebuie spalate doar picioarele care intra in contact cu Pamantul spre care ne indreptam si cu care interactionam.
Pilda cu a intoarce si celalalt obraz imi pare a pali in fata pildei cu Spalatul Picioarelor si eu spun ca de fapt definitoriu pentru creștinism este aceasta din urma.
Poate fi in final, cea mai frumoasa declaratie de dragoste prin gesturi din aceasta lume.
Asa ca avem timp suficient sa meditam la acest gest!
Si sa intelegem mesajul din spatele lui.
Patimile fara iubire si fara speranta pot deschide usi spre intuneric si tenebre ucigase pot iesi afara si ne pot bantui existenta.
Doar Dragostea ne poate lumina existenta si doar Adevarul ne poate aduce aproape de Iubire!
In rest este doar Intuneric si vorbe desarte!