Ieri admiram o barza intoarsa in cuibul ei din varful unui stalp din Pipera. Iata ca a venit si Primavara cu adevarat, mi-am zis. Si mie mi-a inflorit ciresul si florile lui albe si imaculate sunt o placere pentru suflet. La fel si lalelele au erupt din sol. Toti trandafirii au inmugurit. Intreaga natura isi aduna fortele pentru a erupe plina de viata si aducatoare de frumos.
Dar oare noi mai avem timp sa vedem toate astea? Mai avem timp sa vedem ca si magnolia a inflorit timid, ca pomii stau sa explodeze in mii de culori? Sau plecam dimineata cu ochii carpiti de somn si gonim spre serviciu spre a ne intoarce pe intuneric si de a nu mai observa minunatia care sta sa se nasca chiar sub ochii nostri.
Suntem aproape toti loviti de astenia de primavara. Si oare de ce? Pentru ca nu mai stim sa traim ciclurile naturale si sa ne contopim cu ele. Avem un mediu artificial in care ne-am integrat de minune. Dar oare lampile fluorescente si aerul conditionat pot oare simula cu adevarat natura? Si oare corpul nostru nu simte nevoia unei expuneri adevarate in mijlocul naturii. Sa respiram prin toti porii aerul de primavara. Sa simțim pe fata noastra mângâierea soarelui.
Cautam sa ne tragem energia si vitalitatea din pastile si din energizante cand natura ne ofera toate astea gratuit. Nu trebuie decat sa stim sa le culegem.
Natura se trezeste si isi trage seva din pamant si din aer. Cu obladuirea soarelui.
Noua oare ce ne trebuie de fapt?
Poate doar putina atentie si rabdare, afectiune si intelegere, dragoste si implicare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu