Pentekoste

Botezul Bisericii Crestine.
Daca botezul omului are loc cu voia parintilor  la o data stabilita de ei, Botezul Apostolilor a avut loc la 50 de zile de la Paste, ei devenind   familia de pe Pamant a Mantuitorului. Au crescut asemeneni unui copac din samanta sadita de Iisus si udata de Duhul Sfant.
Acest mediu de comunicare atat de universal si de volatil reuseste sa ilumineze cei 12 Apostoli si sa-i faca transmitatorii mesajului Domnului  pe Pamant. (aici am mici nelamuriri cu numele celui de-al 12-lea Apostol, tinand cont de soarta lui Iuda).
Ce este important, este ca in viata fiind deznadajduit de o mare pierdere, poti primi prin credinta, smerenie si rabdare iluminarea Duhului Sfant.
Precum in Istorie termenul de 40 de zile pentru Post isi are corespondente multiple asa si acest termen de 50 de zile poate avea semnificatia de inceput de drum, de germinare, de fecundare a unei idei.
Ar putea fi de asemena o sarbatoare a multilingvismului si a multiculturalitatii, limbile de foc ale Duhului Sfant fiind dublate de cunoasterea limbilor straine necunoscute pana atunci.
Asta poate fi si o alta dovada a universalitatii mesajului crestin.
Cum aceasta zi a fost una a intelegerii si a raspandirii Ideii in lume in toate limbile cunoscute ar trebui sa fie o zi a tolerantei si a intelegerii interumane.
Cum in ziua de azi mai nimeni nu are timp sa-l asculte pe celalalt, lumea fiind judecata dupa etichete impuse, ar fi timpul pentru a deschide urechea sufletului si a-l intelege pe cel de alaturi de noi si nu a auzi doar ce vrem sa auzim.
Sa zabovim fie si o secunda pentru a intelege ceva nu este un sacrificiu prea mare.
Suntem in stare sa o facem?
Raspundem la intrebari si urari aproape mecanic, ne baricadam in interiorul nostru si o masca ne acopera personalitatea. Raspundem cu Da cand sufletul nostru urla sa fie Nu si invers.
Ne plangem in mod superficial la toata lumea pentru a bloca incercarile celorlalti de a se plange si ei. Compasiunea si intelegerea cred ca sunt simple vorbe.
Avem atatea exemple si pilde de viata si totusi ne incapatanam sa nu le urmam, mesajul crestin fiind de multe ori ultimul lucru la care ne gandim.
Cu vorba dorim sa ne apropiem de Divinitate dar cu fapta nu facem decat sa ne indepartam.
Drumul spre Iad este pavat cu bune intentii.