Remember 13-15 iunie

Cati ani au trecut! Parca ieri era. Sau nu?
Eram un pustan, de fapt student sau mai bine zis eram un GOLAN.
Nu prea stiam eu prea multe, nici de KGB, nici de GRU, nici de DSS nici de DIE.
Stiam ca daca inveti cat de cat bine si ai bafta de o repartitie buna la sfarsitul facultatii poti sa ai parte de un Arctic, de un Telecolor , poate de o Dacia, sau poate chiar  si de un apartament cu 2 camere in Bucuresti (poate chiar prin Dristor). Asa simpla era viata. Puteai sa iei de nevasta si o colega de facultate si totul se inmultea cu doi. Asta daca nu aveai minte prea multa!
Dar a venit un decembrie mai calduros si totul a fost dat peste cap.
Incepand cu martie si pana prin mai am fost si eu seara de seara in Piata. Si ce frumos era. Catharsis pur. Ca in amfiteatru antic. Mergeam ca insetatul la izvor. Si acolo ma adapam ( ce dreptate avea Nea...)
Mergeam cu familia, cu prietenii, cu colegii, important era ca mergeam. Nu eram nici multi, nici putini, dar aveam senzatia ca apartinem unei familii care cu toate ca nu stiam exact ce vroiam, cel putin vroiam sa fie altfel. Si cam toti simteam la fel.
Eu nu am vazut nici droguri, nici dolari, nici prostituate (sincer nu prea stiam ce sunt astea), nici legionari (credeam ca sunt un fel de balauri batrani) si nici altele.
Eu am vazut oameni care cantau, fluierau si visau. Cam atat.
Prin iunie incepuse sa se "fasaie" si erau din ce in ce mai putini.
Apoi a venit vestea curatarii ei de Militie.
Si ca tot GOLANUL am fost si eu sa vad ce s-a intamplat.
Am vazut arzand vreo doua autobuze, militieni cu scuturi si bastoane si am prins o ploaie de m-a udat pana la piele.
In spate la Arhitectura am vazut un posesor de Olcit facand pana in mijlocul luptelor de strada si multa lume debusolata dar si grupuri de "revolutionari" foarte decisi si planificati sa atace Politia Capitalei ; Ministerul de Interne; Guvernul si alte arhive care trebuiau distruse.
A trecut si 13 si au venit MINERII.
Asta a fost pentru mine o experienta traumatizanta.
Chiar pe 14 la ora 10.00 am fost cu un prieten pe Selari la o consignatiei sa-l ajut sa scoata ceva de acolo.
Si i-am vazut. Multi, negrii si cu mainile ocupate. De bate, furtune de presiune si par de oameni. Mai erau si unii cu uniforme nou-noute care stiau si locurile si se pare ca si cautau anumite figuri. Mare noroc ca eu nu eram o figura interesanta.
Am ajuns si la Urgenta pentru un vecin de 1.90m si 100 kg mecanic auto care a fost batut mar.
De ce?
Pentru ca avea borseta si in borseta avea bani.
Si cand spun batut inseamna ca tot spatele era negru si vanat. Si avea si trei coaste rupte. Si asta in doar 2 minute de tratament. Norocul lui a fost ca repara masini cu 1-B- si trei cifre si un astfel de numar l-a recunoscut si l-a extras pana la bordura si de acolo la Salvare.
Am dat si eu un interviu la un post olandez ( deh stiu ceva engleza ....am scris asta si in CV) si dupa doua minute a aparut un civil care m-a intrebat de sanatate. Cum tineam la sanatatea mea am uitat bruma de engleza instant.
Am simtit atunci o frica animalica si in aer un miros de preistorie sau de Inchizitie.
E greu sa intelegi daca nu ai trait asa ceva.
Si mai era si bucuria unor doamne si florile lor. Si urale de invingatori.
Contra cui? M-am intrebat tot timpul.
In timp ce eu ma intrebam si traiam asta prin Piata altii veneau cu tirurile de blugi si "geci" si cumparau terenuri si case.
Si eu cantam " Mai bine mort decat comunist". Parca se mai punea problema.
Privind retrospectiv ma intreb daca as mai repeta istoria.
DA.
Pentru ca m-am simtit liber si fara frica.
Si pentru ca gandeam altfel.
Si pentru ca o parte din mine a ramas acolo in Piata printre cantece si urale.

In 1996 dupa anuntarea victorie lui Constantinescu am fugit in piata.
Si ce sa vad. O mare de oameni.
Am gandit ca ilegalistii comunisti.
Putini am fost multi am ramas!