Prin Bucuresti. Episodul I.

De Rusalii am avut cu totii liber si unde sa mai mergi cand se anunta furtuna.
Hai sa revedem muzeele copilariei cu ochii adultului.
Mi-am luat copilul si nevasta si niste prieteni si hai la drum.
Prima oprire a fost Muzeul National de Istorie.
A ramas la fel cum il lasasem cu aproape 30 de ani in urma. Doar la tezaur au aparut niste camere TV mai noi.
In rest de la rusi inca nimic. Ca doar Tarul a luat si tot el sa dea inapoi.
Uitandu-ma cu atentie la "Closca cu puii de aur" am ramas dezamagit ca runele nu se vad cu ochiul liber si in cel mai bun caz cu lupa. Asta daca poti intoarce jumatatea (taiata tot in doua parti) a bratarii cu pricina. Si acum ma intreb cum au crezut taranii care au gasit comoara ca o sa ramana cu ea. Si de ce au spart-o in halul ala. Niste TARANI!
Erau ceva turisti straini si un grup de copiii. In rest liniste.
Ce am urmarit cu ochii adultului a fost desfasurata Columnei lui Traian. Am cercetat fiecare scena in parte de aproape (lucru imposibil de facut la Roma).
Ce m-a uimit cel mai tare a fost masina de razboi romana dublata de trupe de geniu.
Sunt peste 20 de scene de lucrari de infrastructura facute de romani:
Drumuri; Poduri; Castre; Defrisari de paduri tot pentru drumuri.
Cum nevoile pamantului asta sunt cam tot alea de 2000 de ani!
Ce ironie!
Cum istoria este scrisa de invingatori (chiar Traian a vegheat la Columna) nu ma asteptam sa revad mare lucru.
De admirat femeile dace cum luptau cot la cot cu sotii lor si cum ii torturau pe romani.
De admirat si cavaleria sarmata aliata dacilor (sau un corp propriu de cavaleri dupa model sarmat???)
Ce m-a socat a fost un sarut (pe gura) intre doi romani dupa victorie identic cu cel dintre Brezhnev si Honecker.
Si cam asta a fost Muzeul National de Istorie.
Conform datelor de pe Internet urma sa vedem Muzeul Tatarascu de pe str. Domnita Anastasia. NU VA  DUCETI CA E INCHIS!
Asa ca am ajuns la Muzeul National de Arta.
Foarte frumos. Doar straini mai erau inauntru. Si noi. Numai cuvinte de lauda.
Le avem si nu le vizitam. E pacat. Si nu am simtit diferenta fata de un mare muzeu mondial.
Pe curand in lumea muzeelor.