Totalul afișărilor de pagină

sâmbătă, 4 iunie 2011

Un destin aproape mistic

La cateva zile de la Paste (mai exact pe 28 aprilie) scriam aici ca regret demi(sia)terea dl Lazaroiu de la Cotroceni si aminteam de un titlu de film : Moartea domnului Laza(roiu)escu e acum in direct.
I-au trebuit si lui aproape 40 de zile pentru a se inalta in functia de ministru al muncii in locul uitatului ( de DNA) si multpreacuratului Botis.
Ce destin mistic a hotarat tatal pentru dl Lazaroiu punandu-l la dreapta fiului (adica ala micu) in guvern.
Si ce pregatire sociologica este necesara la munca si protectie sociala. Curat tehnocrat.
Asta a fost un SAH la PDL si la pohta ce pohteste.
Incepe campania de imagin(e)atie a puterii.
Dupa ce numarul de angajari a crescut ca nivelul de trai (noroc ca a devenit treaba penala, ca altfel saracii tot la negru munceau) ne asteapta noi culmi de progres si civilizatie.

Nu pot sa nu remarc totusi un mare caracter la domnul Presedinte.
Isi iubeste oamenii fideli si ii protejeaza.
De acolo si vorba ca orice sut in fund e un pas inainte (min. muncii in zadar).
Nu l-a abandonat pe dl Boc sacalilor care deja visau sa se ospeteze din el la Congres, iar  dl Lazaroiu a renascut asemeni pasarii Phoenix cu toata satisfactia data UDMR.
Un adevarat comandant de nava si un mare om politic.
Incep sa intrevad si un oarece traseu prezidential pentru dl Lazaroiu.
Timpul si sondajele isi vor spune cuvantul.

In ultimul timp mi-am ranit mama (si nu numai pe ea) lasand frau liber comentarilor critice la adresa Presedintelui.
Asta nu ma impiedica ca atunci cand trebuie sa si recunosc meritele incontestabile ale singurului presedinte vertical din ultimii 20 de ani.
Ca iubeste confruntarea este pentru ca iubeste si marea. Si marea linistita pentru un marinar nu este mare.
Asa ca fie vreme rea sau vreme buna eu sunt tot gata de furtuna (chit ca o provoc tot eu).

Si strutocamila USL are un program facut parca de un disleptic sau de un autist.
Si la ei lucrurile care ii unesc (ura fata de Basescu) sunt mult mai putine decat cele care ii despart. Asa ca eu nu dau inca prea mari sanse de reusita si de supravietuire.

Si cum se spune:
The best is yet to come.
Nu plecati cumva din fata televizorului.
Panem et circenses.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu