Ramasi cu buza umflata de atata fluierat a Schengen avem si noi o data in viata ocazia sa ne manifestam existenta. Si se pare ca o facem in privinta aderarii Serbiei la UE. Dar si aici exista un paradox. Am fost printre putinele state care nu au recunoscut Kosovo. Si printre si mai putinele care nu au participat la o reuniune la Varsovia pe motiv de participare a reprezentantului din Kosovo. O consecventa si o simpatie afisata pentru cauza sarba, in acelasi ton ca mesajul Rusiei. Si nu se intampla de multe ori sa avem acelasi mesaj ca Rusia.
Si atunci ce s-a intamplat?
Toata lumea ne acuza de comportament neeuropean. Sau ca platim polite pe tema Schengen.
Nimic mai fals.
De aproape un deceniu ne rugam de trufasa Serbia sa mai slabeasca lesa celor care se roaga la Dumnezeu in romaneste. Pe vremea Yugoslaviei nici macar nu aveam curajul sa ridicam problema asta. Si sarbii au zambit frumos, au spus da.......si a ramas neschimbata situatia.
Acum ticaie ceasul. De data asta pentru sarbi. Si ei trebuie sa ia o decizie. Care nu le convine. De fapt atitudinea lor fata de alte nationalitati este un fel de toleranta spre zero.
Prea toata lumea s-a obisnuit sa ne ignore si sa ne domine.
Avem dreptate si asta este singura sansa sa obtinem ceea ce n-i s-a promis. De aproape 10 ani!
Daca o deranjam pe Frau Merkel asta este. Agenda ei mai trebuie sa tina cont si de buturugile mici primite si UE si apoi umilite si puse pe coji de nuca.
Este nevoie de o noua piata de desfacere si Serbia are potential. Nu a fost suficient transformarea Romaniei intr-o tara care nu isi mai stapaneste resursele naturale, nu mai are sistem bancar propriu si a devenit doar o tara de consum. Cu o populatie asistata.
Daca a fi european inseamna a accepta sa fi umilit cu orice ocazie si sa nu poti riposta atunci este prea mult. Daca sunt oameni care gandesc si simt romaneste , dar au alta cetatenie, inseamna oare sa-i uiti si sa-i lasi victime ale unui stat intolerant? Parca prefer sa raman neeuropean in aceste conditii!
Este bine ca suntem in mareata UE (cu toate ca eu inca nu simt beneficiile), este bine ca avem si noi drept de vot dar si de veto. Dar si mai bine este ca incercam sa ne verticalizam coloana vertebrala.
Din orice colt de Europa de unde se aude MAMA si TATA dar si TATAL NOSTRU acolo ar trebui sa fie si grija noastra pentru semenii nostrii intru istorie si afinitate culturala si lingvistica.
Asa ca sa nu se mai auda TORNA TORNA FRATER! Sa nu mai fugim de confruntare si sa nu mai ingenuchem in fata nimanui, niciodata!
Chiar si cu riscul ca Marea Neagra sa ramana singurul nostru prieten.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu