Un cetățean roman in urma cu câteva zile a vrut sa plece cu trenul de la Bârlad la București. A ajuns in gara si a prins ultimul loc in tren. Cu toate ca se anunțase cod portocaliu de ninsori si se stie cat de bine merg trenurile in Romania, el s-a suit in tren. Biletul platit teoretic înseamna un contract intre plătitor si CFR pentru transportul in siguranta si in timpul specificat pe ruta dorita. In tren mai erau alte 200 de persoane care doreau sa ajunga in Capitala pentru a cumpara eventual cratițe la deschiderea unui supermarket. Claie peste grămada cei 200 de oameni in 4 vagoane au ajuns dupa 8 ore de mersul melcului prin viscol la Galati. In gara au fost anuntati ca trenul nu merge mai departe. DAR!!!! Mai exista un tren care trebuia sa plece la Bucuresti de vreo sase ore. Si care urma sa plece din gara in curând. Asa ca toti cei 200 au luat cu asalt trenul ultimei speranțe. Si aumai fost aduse cateva vagoane, atașată o locomotiva diesel la cea electrica, iar ca antemergător un plug de pe vremea URSS pe motorina. Dar trenul speranței nu mai pleca. Asa ca toti cei 700 de oameni au iesit pe piron si au inceput sa scandeze si sa dea foc la coșurile de gunoi. O adevărată piata a Universitatii la Galati. PIPIRON. Au venit mascatii. Dar aproape jumatate din calatori erau subofiteri si ofiteri MApN si mai erau si in uniforma. Asa ca interventia nu a mai avut loc. Si ca sa scape de nebuni au dat drumul la tren din Galati in ciuda faptului ca stiau ca nu avea sa ajunga la Bucuresti prea curand. Au plecat cu plugul in fata si dupa trei ore si 20 de km parcursi plugul a ramas blocat intr-o troian de trei metri. Pentru a nu muri de frig mecanicul de locomotiva a frecat trenul inainte-inapoi pe 20 de metri aproape 24 de ore pana cand a ramas fara motorina. Si asta pentru a nu ingheta revolutionarii din peron. Alt plug a fost trimis din sens opus sa deblocheze primul plug si sa se reia drumul spre Bucuresti. Dar fatalitate. A ramas si acesta blocat la 1 km distanta de primul plug. Deci: doau pluguri blocate, 700 de oameni prinsi intre nameti de peste 40 de ore si un mecanic de locomotiva care ar merita o medalie. Au aparut ceva autoritati de la o comuna din zona cu ceai, apa si cateva eugenii. Dupa 50 de ore aceasta saga se sfârșește cu trenul ajuns in Bucuresti. Doamne cata minte au avut oamenii astia de erau gata sa se bata cu jandarmii ca sa plece trenul in condițiile alea atmosferice.
Zeci de sate din Baragan si Buzau si Vrancea au fost acoperite de zapada. Si marea majoritate locuite de batrani care isi au copii prin Italia si Spania. Si nu prezinta interes pentru primari. Stau de obicei la extremitatea satelor si traiesc din pensie de mizerie sau din ajutor social. Si a venit urgia. Case înghițite de zapada. Si autoritati locale care nu au avut nici un utilaj functional pentru dezapezire. Si oameni care au murit de frig si unii si de frig si de foame. Dar satele nu erau depopulate si nelocuite de oameni in putere. Dar puterea lor era sa ajunga la carciuma din sat. Si sa bea o cinzeaca. Si sa astepte ceva ajutoare de la Bucuresti. Nu cumva sa-si ajute consatenii.
Sa vina ARMATA sau JANDARMII sau ISU. Si cu camioane de ajutoare. Asta este mentalitatea remarcata cu brutalitate si de MRU care ne anima localitățile rurale.
Suntem un stat de asistați. Si de privitori la TV. Eventual si de jucatori la Bingo.
De unde sa avem conștiința civica? De unde sa avem alegeri corecte?
Ne suparam cand se rade de mana noastra intinsa prin Occident. Pe cea de acasa nu o remarcam.
Respectul nu se mosteneste ci se castiga. Prin fapte si conduita.
Asa ca mai avem de asteptat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu