Cu Romania la psihiatru

Știți filmele americane in care un cetățean model isi împușcă intr-o dimineață toti colegii de la serviciu cu o pușca si mai omoară încă câțiva pe drum. Lumea studiază de ceva timp ce detonează personalitatea unui om in a deveni un violent si irațional. Asa peste noapte.
Cam asa ceva se întâmpla acum in Romania. Cetățeanul care nu crâcnește, își plateste linistit taxele si impozitele si accepta mariri de TVA si de alte taxe, brusc pune mana pe bolovani si incepe sa vandalizeze totul. Pentru ca nu sunt doar ultrasii contaminati de violenta. Toata lumea a devenit isterica. Si nimic nu anunta furtuna. NIMIC. In piata Unirii au fost scene de razboi civil. In piata Universitatii au fost scene de imitatie ieftina a anilor '90. Totul pare ireal. Televiziunile care pun paie pe foc, oamenii care sunt disperati si restul populatiei care se uita naucita la televizor si nu intelege nimic.
Totul arata o tara care are nevoie urgent de un consult psihiatric. Si eventual ceva tratament.
Sa vedem ce avem:
Un Presedinte care e deja la al doilea mandat (8ani) care cu greu mai poate juca cartea inocentei si a personajului antisistem. El a devenit sistemul si coruptia a devenit sistemica si metastazica.
Un guvern care nu poate reporni economia si care in mare nu pare a stii sa facă nimic.
Un Parlament divizat si care se ocupa de orice in afara de a legifera legile de care avem nevoie.
Un Minister de Interne care pare a nu avea conducere si trupe de jandarmi care par a fi la plimbare. Inadmisibil ce se intampla. Violentele trebuie oprite cu orice pret. Este inaceptabil ca o mana de oameni sa distruga centrul Bucurestiului.
O opozitie in stare sa se faca frate si cu dracu pentru a pune mana pe putere si a reusi sa-i intemniteze pe "diavolii portocalii".
Restul societatii romane letargica si usor amnezica. Nu intelege ce se intampla si nici nu vede o cale clara de a depasi impasul.
Nu condam protestele pasnice. Si eu am participat in 1990 la fenomenul Piata Universitatii. Si cat am cantat si cat am scandat. Chiar gasesc o forma de existenta un protest pasnic.
Toata lumea stie ca viata nu este usoara in ziua de azi. Si ca sansele in a fi mai bine sunt minime. Dar nu poti cere sacrificii la nesfarsit si fara a se vedea rezultate si in acest timp hotia sa creasca. Nimeni nu poate suporta asa ceva. Chiar si o mamaliga explodeaza. dar explodeaza pe neanuntate.
Ieri un ungur reformat. Azi un sirian raspopit. Detonatoarele din viata noastra sunt mereu de import. De ce oare?
Raspunderea este doar in barca puterii. Asa este viata. " The winner takes it all, the loser standing small".
Acum sunteti LOOSER.
Putin cioc mic si la treaba.
Remaniati guvernul, faceti curatenie intre corupti si poate (poate) o sa aveti candva iarasi ciocul mare.
Traiane nici nu stii cat de mic incepi sa fii! (nici nu stii cati iti vor pielea)
E pacat de toate lucrurile bune facute in mandatele tale sa se sfarseasca asa.
Pentru ca pacientul a scapat din camasa de forta si un dialog e practic imposibil.
E care pe care!
O mare dragoste uneori sfârșește intr-o mare URA.
URA si la gara!