Joi dimineata dupa ce am lopatat cel putin o jumatate de ora zapada ca sa pot iesi cu masina am constatat ca nu avem doar o problema cu furia naturii. Avem o problema cu furia noastra interioara. Si am mai constatat ca am uitat sa fim oameni. Si eram sigur ca undeva in adancul nostru mai sălășluiește ceva din umanitatea noastra, cum ar fi solidaritatea. Dar in ultimele zile am constatat ca ea a murit cu totul. Si daca la un viscol de 48 de ore am reusit sa ne ignoram si sa ne facem ca suntem singuri pe lumea asta ce s-ar intampla in cazul unui cutremur? Toata lumea ar iesi la furat? Si cine ne-ar mai salva de prin ruine? ARAFAT ?
Am plecat destul de tarziu de acasa si sansele erau minime pentru a nu intarzia copilul la scoala. Si dupa nici 200 de metri gasesc un vecin impotmolit intr-un troian de zapada de 50 cm. Ce sa fac ? Sa-l ignor si sa incerc sa trec mai departe pentru a nu intarzia? NU! Am oprit si am incercat sa-l imping. Au mai trecut cativa oameni pe langa noi dar toti pareau a avea treaba. Asa ca am luat sufa si am reusit (din a treia incercare) sa-l scot din zapada. Si am reusit sa-i conduc masina la un drum principal. Am alergat inapoi sa ajung repede la masina mea si sa nu inghet. Am plecat si dupa noi au mai venit si alte masini care stateau pitite la colt si asteptau deznodamantul din confortul masinii.
Am intarziat cum era de asteptat. Dar nu a fost singurul copil care a intarziat. Si nu imi pare rau ca am oprit.
Ceea ce am constatat pe parcursul intregii zile a fost atitudinea de indiferenta a oamenilor. Daca aveau gipan preferau sa ocoleasca prin troiene de zapada decat sa ajute un amarat sa iasa din zapada. Si nu o spun la modul populist. Marea majoritate a celor care ajutau pe cei impotmoliti aveau Dacia 1300. Poate ca era o solidaritate de clasa. Dar jur ca nu am vazut pe cineva cu masina peste 40.000 euro sa se dea jos si sa ajute.
Seara a fost cea mai crunta. Zona de Nord era blocata si proasta inspiratie m-a calauzit pe strada Popasului , cea care face legatura intre Pipera si Voluntari (amplasamentul intrarii A3 in Bucuresti). Acolo am trait scene unice pana acum in viata mea. Un vant de peste 60km/h viscolea zapada si drumul era troienit. Am facut pe 2 km aporape 45 de minute. Si nimeni (nimeni) nu ii ajuta pe cei împotmoliti. Adevarul era ca un perete de zapada te lovea cu o furie animalica. Si nici nu vedeai la peste 1 metru in fata ta.
Caracterul oamenilor se vede in situatii exceptionale. La fel si caracterul unei natiuni. Viscolul de saptamana trecuta a fost un TEST. Si romanii au ramas repetenti la acest test.
De pomana vorbim de lucruri complicate precum democratie si moralitate. Cand o simpla mana intinsa spre ajutor nu o putem acorda.
Felicitari comerciantilor care au dublat pretul produselor in zona cu masini blocate in zapada.
Felicitari si agentului de politie care a verificat rovinietele masinilor de deszapezit .
Sa se rupa cerul si toata zapada sa curga, legea trebuie respectata!!! Sau NU???
Asta este dilema mioritica!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu