Expatii nostri si expatii lor

Aceasta abreviere din latina "expatriatus" a ajuns in ziua de azi sa fie sinonim cu maxima realizare profesionala si financiara.
Am cunoscut in ultimul deceniu o groaza de asemenea persoane. O groaza foarte de mare de straini veniti sa munceasca in Romania si o groaza foarte mica de romani plecati sa munceasca in strainatate.
Adica expatii lor si expatii nostrii.

Ai lor au venit cu o aparanta seriozitate, profesionalism si un clar cod etic si moral.
Veneau printre primii la job, aveau un mod organizat de lucru si mai ales emanau un parfum occidental. Stiau sa se poarte altfel si aveau grija sa o arate in permanenta.
Insa aerul locului si spiritele telurice au reusit sa le schimbe fundamental personalitatea.
Cum?
Au devenit mari amatori de sprituri si chiolhane, s-au dedulcit la fetitele noastre, marea majoritate devenind adulterini, dar ceea ce este mai condamnabil este ca acest lucru s-a facut in cadrul propriei compani, multe managerite din zilele noastre au in tolba bastonul (pixul) de asistenta personala de CEO; CFO; PDG si alte abrevieri de la masculul alfa.
Au invatat repede cuvinte de baza: spaga, teapa,sa vedem, se rezolva, daca eu te ajut cu asta.....
Si mai repede au patruns tainele limbii romane si au avut o placere perversa in a juca rolul celui care nu pricepe nimic.
Sofatul in stare de ebrietate era ceva normal, vizitele prin cluburile de fite un  "must" si multe altele.
Dar lucrul care m-a deranjat cel mai tare a fost ca ei chiar se considerau mult superiori : cultural, profesional, moral, chiar si genetic.
Din moment ce sunt asa apreciati si cautati se pare ca au si dreptate.
Si atunci asta este normalitatea.

Ai nostri au descoperit "pe afara" ca exista si viata in afara serviciului, ca valorile familiale trebuie respecate, ca timpul acordat copiilor este foarte important in dezvoltarea acestora si  chiar sunt si ei mari profesionisti si sunt apreciati si doriti.
Tot acolo au descoperit societati cu scari de valori bine definite, cu mecanisme si institutii normale.
Cel mai important este ca au pastrat in suflet Romania si ca isi doresc intoarcerea acasa ''la normalitate".

Partir c'est mourir un peu mais rester, c'est ne pas vivre du tout.