OSANA de cuvinte

Presa este cainele de paza al democratiei!
Ce frumos suna.
Dar cine mai apara democratia? Si cum?
In nici un caz nu ne putem lauda cu verticaliatea presei noastre si nici cu impartialitatea ei.
Care e mai nou subiectul oprobiului public.
Cei 148.000 lei dati de ministerul dnei Udrea pentru un set de trei emisiuni la TVR.
Pai daca era pe vremea dlui Nastase era pe gratis si cu placere.
Cam asta e diferenta de atunci si acum. Cu observatia ca CNA nu ar fi amendat niciodata TVR pe atunci.
Cam tot ce misca in ziua de azi e supus comisionului si nenorocirea este ca se intampla pe bani publici.
De OSANALE au nevoie toti conducatorii pentru a-si justifica existenta si de a se incarca cu energie pentru a pune saua pe tara pe cate mandate posibile.
Este imoral si cred ca si ilegal de a conditiona un material de presa de o suma de bani.
Dar ce sa mai vorbim de santaje si presiuni mediatice din ultima vreme.
In primul rand televiziunea nationala ar trebui sa arate in egala masura si realizarile si esecurile oricarei guvernari.
Se fac si lucruri bune dar si lucruri rele in tara noastra.
Dar a ne prezenta doar stiri ca cele de la ora cinci cu violatori si nenorociri nonstop ne omoara respectul de sine si ne abrutizeaza intr-o oarecare masura.
De asemenea a prezenta doar floricele, pasarele si cer senin, realizari si "succesuri" tot nostop nu ne tine cu picioarele pe pamant si nu ne induce starea de critica constructiva si obiectivitate.
Intr-o tara in care DDTV vrea sa candideze la presedentie, in care tonomatele mogulilor trag foc continuu asupra Presedintelui, in care manelosfera a cuprins tot eterul si fenomenul pitzipoancelor - marlanilor este in primetime, speram macar ca televiziune nationala sa fie un reper de normalitate. Spun asta uitandu-ma si la datoriile de 247,5 milioane de lei (RON da).
Daca TVR vrea sa practice cea mai veche meserie din lume macar sa o faca pe profit. Asa macar nu ar mai fi nimic de comentat.
Sunt si jurnalisti care cu onestitate isi fac meseria si din domeniul politic, economic si monden.
Dovada ar fi cazul Monicai Iacob Ridzi  ca sa dau un singur exemplu.
Sunt multe secrete ale lui Polichinelle in presa dar iti trebuie totusi curaj sa le dai drumul spre public pentru a vedea si latura nevazuta a lucrurilor de catre cititori (ascultatori).
Presa si clasa politica au nevoie de o schimbare de atitudine, chiar majora.
Altfel culegatorii de gunoaie vor vinde mai departe doritorilor marfa, iar segmentul de calitate si opinie se va refugia in on-line cu audienta de rigoare.
Sa nu devenim o tara abandonata prostului gust, coruptiei si badaraniei.
Avem cu ce sa fie si altfel.
Adica sa existe macar un echilibru intre bine si rau, nu sa ne dedicam toata energia raului mascat in bine.
A discerne intre bine si rau este esential pentru conditia umana.
Sa ne indoim si sa cugetam.
Asa vom exista.