Putin blasfemic dar sa vedem pana la sfarsit.
Toata lumea in toata lumea divorteaza.
Ce mare lucru am aflat si eu.
Nu despre trista realitate vreau sa vorbesc, ci despre motivele pentru care se ajunge la acesta stare de fapt.
Era o perioada cand sa divortezi era interzis.
Sper sa nu ajungem intr-o perioada in care sa te casatoresti sa fie ceva ciudat.
Ce poate fi mai frumos pe lumea asta decat doua suflete libere care se intalnesc si doresc sa se contopeasca si sa-si vesteasca regasirea in fata Domnului si a altarului.
Isi mai gasesc si doi parinti spirituali (nasii) si purced mai departe pe drumul plin de incercari al vietii.
Ce poate suna mai frumos decat:
"La bine si la rau pana ce moartea ne va desparti"
Unde moare cu adevarat o relatie?
Cand se petrece asta?
Cine este de vina?
Casnicia in viziunea mea este unul din testele la care te supune viata.
Poti sa-l treci sau poti sa-l pici. In mare masura depinde de tine, dar depinde si de perechea ta.
Pentru ca cel mai important lucru este ca EU dispare si apare NOI.
Asta ar fi unul din micile secrete.
Apare un singur suflet dar cu doua voci care trebuie auzite si intelese.
O relatie moare in momentul in care unul din parteneri crede ca are o alta viteza si un alt ritm de viata decat celalalt si ca da mai mult in cuplu decat primeste.
Dar asta se intampla mereu in viata pentru cei care masoara cu sublerul.
Asta se mai petrece si in momentul in care unul sau amandoi uita ca de fapt sunt doua fete ale unui intreg si din pacate munca iti acapareaza toate energiile si resursele.
In incercarea de a gasi explicatii pentru vartejul in care intri uiti ca ai alaturi de fapt jumatatea ta si cauti raspunsuri in orice alta parte decat unde trebuie.
Sa gresesti este omeneste si in mod normal liberul arbitru iti da dreptul la divort.
Dar asta nu trebuie facuta "marti dupa Craciun".
Problemele se complica cand apare si un copil.
Atunci se zbuciuma trei destine si frang trei vointe.
Care este pretul meritat de a fi platit in astfel de situatii?
Nici eu nu stiu.
Cel mai simplu este problema adulterului.
Acolo nu mai sunt prea multe de spus.
Aici singura adevarata problema este cand de fapt toata lumea stie. Si mai si continua.
Marea tristete este sa te scoli intr-o dimineata si sa vezi langa tine un strain(a). Atunci te intrebi de ce ai pierdut atitia ani. Si ce mai este de facut.
Dar este imposil ca ochii care ti-au zambit odata, parfumul care te-a vrajit, emotiile care le-ai simtit sa dispara total.
Sunt doar undeva ascunse si speriate si nu vor sa mai revina. De noi depinde ca flacara dragostei sa nu palpie si sa nu moara.
De fapt sfanta taina a casatoriei sta in noi si noi nu putem sa o simtim.
In a divorta nu este nimic sfant.
Doar trantesti usa propriei existente si nu intelegi nimic din viata.
De fapt eliberarea este propriul esec si nu este un pas inainte ci unul inapoi.
Dragostea este cel mai frumos lucru din lume. Ea nu moare. Este doar neglijata si abandonata. Se hraneste din bunatate si puritate. Daca nu le are, mai palpie doar adanc in sufletul uman.
Iubiti-va aproapele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu