Arbeit macht frei!

Se contureaza incet, incet o Europa cu aceasta lozinca la intrare.
Caci iata suntem fortati sa invatam bucuria muncii de la nastere pana la moarte. Impingand varsta de pensionare (prima etapa) spre varste tot mai inaintate se solutioneaza si problema platii pensiilor. Cu putina rabdare poate masa pensionarilor se va micsora sensibil si cei apti de munca vor munci pana vor crapa.
Eu chiar ma intreb sincer daca mai apuc pensia.
Dar Germania isi vede neabatuta de munca demiurgica pe care o intreprinde de la caderea zidului Berlinului. Vrea o Europa dupa chipul si asemanarea ei. Un eventual al IV-lea Reich. Extins si cu multe natiuni care sa sarbatoreasca munca, sa cumpere masini si produse germane si sa se bucure de Oktoberfest.
Cand s-a reunificat Germania am zis ca era normal si natural. Dar acum cand ma gandesc imi dau seama ca de fapt RFG nu a recunoscut niciodata (real) RDG. Visul de reunificare a fost inca de pe vremea lui Adenauer. Toata munca si diplomatia germana au avut un singur scop. Sa fie rugati sa vina in fruntea Europei. Aveau in Constitutie ca trupele germane nu pot parasi tara. A fost suficient ca razboiul impotriva terorismului sa dea in clocot si la rugamintiile partenerilor din NATO au trecut si peste aceasta retinere.
Si deja au reusit sa izoleze Anglia, practic Sarkozy ingropand Eurotunelul de sub Mansa. Acel factor de echilibru (Anglia) a iesit pe usa din dos si se pare ca nimeni nu plange dupa ea in UE.
Cu o Franta care inca nu a sucombat dar care si ea are deasupra capului sabia lui Damocles, cu o Italie care este pana la gat in ciocolata si cu restul tarilor care se gudura pe langa dna Merkel, cine va mai fi oare in stare sa spuna NU?
Asa ca practic deunazi s-a incheiat de fapt WWII prin capitulare neconditionata.
Si nimeni nu pare sa fie deranjat de asta. Caci acum stapanii vor fi altii. Si provocarile vor fi altele. Si Europa va fi alta.
O Europa cu regului clare, cu pedepse clare si cu un spirit nordic predominant.
Si tarile sudice ce sa faca? Cum sa se schimbe ele oare? Frecatorii de menta si vanzatorii de vise ce sa mai faca oare? Sa munceasca pe model german????
Poate munca o fi eliberatoare. Dar nu cred ca multa lume de pe la noi vrea ca ea sa devina noul zeu si sa i se inchine.
Tare ma tem ca planul lui Jean Monnet de a tine Germania in frau a fost gresit. Fraul s-a transformat in botnita si ca la Radio Erevan nu Germania are fraul pus ci Germania pune Europei botnita.
De trait vrem toti sa traim ca in Germania. Intrebarea este daca si vrem sa muncim ca in Germania?