Lacrimi de iubire!

Cineva imi povestea ca la moartea lui Stalin lumea comunista a stat in loc. Sirenele sunau si oamenii plangeau pe strada. SINCER. Erau lacrimi de iubire.
Astazi sunt plansi doi conducatori. Unul care i-a invatat pe oameni sa spuna NU si altul caruia trebuia sa i se spuna numai DA.
Un personaj eliberator de talia lui Prometeu si un personaj inrobitor de talia lui Lucifer. Pentru amandoi se varsa lacrimi. Si culmea ca la fel de sincere. Mult mai putine in Vest si revarsate in tsunami in Est. Doua modele de conducatori. Unul care demonstreaza ca tutunul dauneaza grav sanatatii si altul caruia calatoria cu trenul blindat i-a provocat un atac de cord (OARE????).
Unul care i-a invatat pe oameni ca se poate si altfel si ca pot fi proprii lor stapani. A scris si si-a indrumat poporul spre eliberare ca un adevarat profet.
Celalalt descendentul unei dinastii comuniste care a mostenit o tara si un popor la cheie spre a-l lasa fiului pentru a-i infometa, ingrozi si chinui in continuare. Nu a scris nimic si ce propovaduia nu urma, fiind un "bon viveur" si un mare rafinat in decadenta occidentala.
Cand ma gandesc ca daca supravietuia pana in zilele noastre si noi urma sa avem soarta Coreei de Nord, urmand sa cinstim CONDUCATORUL SUPREM. Am uitat cat de aproape eram de asta. Si cat de afectati suntem inca de modelul asiatic.
Cat de usor se poate dilua personalitatea umana prinsa intr-un sistem represiv. Se poate dilua pana la disparitie sau pana la indobitocire. Masini de aplaudat si de omagiat conducatorii. Cu alte cuvinte numai buni de dus la vot. Si sa stabileasca soarta unei tari in schimbul unui kg de zahar sau malai!
Cu atat mai mult trebuie omagiat cel acre a avut curajul sa ridice vocea din mijlocul unui sistem represiv. Caci nu multi au avut curajul si multi din cei care pareau ca au curaj de fapt erau dalmatieni.
As fi vrut si eu sa avem un Havel al nostru. Si chiar daca nu a fost al nostru imi permit si eu sa vars o lacrima de iubire pentru cel care  a iubit libertatea si a avut grija sa-i invete si pe altii ca ea chiar exista.
Drum bun domnule Havel! Lumea este putin mai buna si datorita dumneavoastra.