Ieri am primt pe mail-ul de yahoo o scrisorica. De la o persoana importanta. Nu spun numele. Cu o tema interesanta. Restaurantele din Bucuresti (si imprejurimi as adauga eu). Asa s-au nascut in mintea mea doua subiecte. Unul despre spam si altul despre "joie de vivre" in restaurantele bucurestene.
Am mai privit o data spre definitia spam-ului pe care o reproduc:
"Spamming (sau spam) este procesul de expediere a mesajelor electronice nesolicitate, de cele mai multe ori cu caracter comercial, de publicitate pentru produse și servicii dubioase, practicată în industria e-marketingului și de proprietarii de situri pornografice. Spam-ul se distinge prin caracterul agresiv, repetat și prin privarea de dreptul la opțiune.
Această metodă se folosește și la colectarea adreselor de e-mail utilizând metode de genul Citește și dă mai departe. Conținutul acestor mesaje variază de la texte biblice, urări de bine cu îndemnarea de a trimite mai departe, în caz contrar vor urma evenimente neplăcute, până la mesaje cu caracter alarmant menite să atragă atentia asupra unui fapt plauzibil, indemnând cititorul să trimită mesajul și altor persoane. Aceste mesaje rulează intr-o anumită comunitate iar emitentul acestui mesaj foloseste diferite metode pentru a ajunge iar în posesia lui. Adresele de email colectate sunt cel mai adesea vândute cu scopul de a trimite alte mesaje SPAM cum ar fi cele comerciale.
Un mesaj care vine în urma consimțământului exprimat în prealabil de destinatar nu este spam. Detalii legale referitoare la spam sunt prevăzute în ”Legea 506 din 17 noiembrie 2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal și protecția vieții private în sectorul comunicațiilor electronice” (Art. 12)."
Asa ca stau si eu si cuget. De solicitat, nu l-am solicitat. De primit, l-am primit. Tot adevarat este ca adresa de email a fost oferita de buna voie dar in alt context. Si ca am fost adaugat pe lista cu mailul respectiv cu un subiect oarecum interesant ma poate onora. Dar in final tot o comunicare comerciala este. Si nici nu stiam ca a schimbat preocuparea profesionala principala. Sau o fi vorba de o preocupare secundara. DEH! Criza!
Tot adevarat este ca exista posibilitatea de a te dezabona. Si de a nu mai primi astfel de comunicari. Si cuvintele alese pentru text erau mestesugite si nu prea lasau loc de suparare.
Primesc zilnic zeci de mesaje. Unele se cred a fi providentiale. As putea avea o erectie de cateva zile neintrerupta. As putea creste in lungime cu cativa centimetri. As putea avea nenumarate prietene din Ukraina si Rusia. As putea primi orice medicament din USA. As putea intra in legatura cu nu stiu ce mostenitor milionar de prin Africa sau de aiurea. As putea fi superfericitul posesor al unui teren extravilan la 5 km de malul marii la Corbu intre dunele de nisip, chiar in unitatea militara. As putea intra in cercul carora mesajul le inconjoara de trei ori planeta si mai face si o tura pe langa satelitii lui Saturn pentru scopuri umanitare. Si cate mai sunt.....
Si toate astea la un click distanta.
Pe mine personal aceste mail-uri nu ma supara. Inseamna ca planeta se invarteste si ca mai exista intreprinzatori. Oare daca as primi peste 1000 de zi as gandi la fel????? Asta nu mai stiu. Deci MARIMEA conteaza. Si cantitatea. Mai putin calitatea.
Cum mailul de la care am plecat lasa sa se vada "calitate" pe mine nu m-a suparat. Si l-am pastrat!
Cum sa faci oare daca esti un tanar plin de sine care vezi pe strada o frumoasa domnita? Sa o lasi sa treaca pe langa tine sau sa o interpelezi? Sa scapi oare un suflet pereche?
Cam asa este si cu SPAM-ul. Cine il trimite spera sa gaseasca pe cineva interesat. De marfa sau serviciul lui. Dar ce te faci daca sunt foarte multi care cred ca au ceea ce tie iti lipseste?
De aceea a aparut Legea 506/2004. Ca sa stabileasca clar termenii "casatoriei informatice". Altfel dragostea cu de-a sila este viol. Chiar si pe mail.
Inteleg resorturile care fac sa duduie Internetul si casutele postale de astfel de mesaje. Sunt un produs al zilelor noastre. Daca tehnologia nu exista nu ar fi existat nici spam-ul. Si nici prospectele de la magazine indesate in cutia postala de la bloc. Si nici calupurile de reclame interminabile de la TV.
Monstrul numit economie de piata sau marketing trebuie HRANIT. Si asta este o parte din hrana lui.
O alta hrana ar fi cea servita in restaurantele din Bucuresti. Sunt deja mult prea multe ca sa poti merge la noroc. Si calitatea serviciilor este de la zero la infinit. Si pretul la fel. Tinand cont ca de la patru stele in sus accesul este mai restrictiv cred ca ar trebui facuta clar o diferentiere. Pentru rafinati si cunoscatori si pentru cei la care marimea portiei conteaza. Si pretul. Si mai ales sa scrie ca sunt produse traditionale. Si ecologice.
Alta jungla si aici. Noroc ca bucataria nu este vizitabila. Si nici ce au prin congelatoare.
Asa ca SPAM THE HAM!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu