Au trecut 22 de ani. Parca ieri Mircea se facea ca lucreaza si la aceste vorbe a ramas Romania. Se face ca lucreaza. Dar de terminat nu prea termina nimic. Nici macar Adevarul din decembrie 1989 nu poate fi aflat.
Noi ca romani incercam sa uitam ca de fapt un ungur a fost detonatorul mamaligii. La ce folos sa ai tone de dinamita daca nu ai un detonator. Fie el cat de mic. Important este sa initieze cineva explozia. Ca apoi urmeaza o reactie in lant si efectele sunt dezastruoase si imprevizbile. Chiar si pentru cei care au plantat detonatorul.
Al doilea detonator (cel fatal) a fost ideea mitingului din 21.12.1989 din Bucuresti. Ca sa nu mai vorbim de plecarea lui in Iran. Ce dracu a cautat acolo. Si cum sa lasi un focar nestins si sa pleci. Cand intreaga Europa era pe foc. Cineva s-a jucat cu mintea lui si l-a si suit in elicopter. Si de acolo totul parea simplu. Si fara complicatii. Au plecat aia raii si care au intinat nobilele idealuri si vin aia bunii si scolitii prin strainatate care au grija de popor.
Dar aici a fost factorul aleator. Poporul. Care pe vreme frumoasa si din lipsa de activitate a venit si a inceput sa urle "JOS COMUNISMUL". Pai asta nu era in plan. Si au murit oameni. Si alti oameni au devenit eroi (adevarati sau pe certificat). Prin Bucuresti si pe aiurea.
O Revolutie se masoara strict la scara istoriei prin efectele ei. Si prin schimbarea radicala a vietii oamenilor.
Singura schimbare radicala a fost pentru cei care aveau putere si nu puteau sa o foloseasca si aveau bani si nu ii puteau justifica. Pentru restul a aparut week-endul prelungit ( DA pe vremuri se lucra si sambata) si toti chiriasii au avut posibilitatea sa-si cumpere casele in care stateau si asa au devenit mai bogati cu cel putin 30.000 de dolari. Adica cei din frunte au luat cu milionul si cei dresati si cuminti au luat cu zecile de mii.
Au fost clipe de maxima speranta. Si de solidaritate si de omenie. Si de isterie si de cruzime si de suspiciune. Si de razbunare si de rautate. Vecin la vecin a spart geamul, a crapat usa cu barosul sau s-au injurat pe indelete pe scarile blocurilor pe motive de securitate. Si dupa putin timp "Pupat Piata Independentei"!
Asa suntem noi. Explodam greu, rabdam imens si suferim pe masura. Si cand se schimba lucrurile suntem iertatori cu calaii si chiar amnezici si preferam spritul de impacare decat justa masura.
Alte coroane prin tara pe langa troite. Alte huiduieli si injuraturi luate de autoritati. Alte grupuri de presiune manate de interese economice meschine vor intina clipele de rememorare. Aceleasi figuri vor tine de platoul cu coliva incadrati de cativa prelati si de aceeasi saltimbanci politici denumiti patrioti.
Au murit oameni nevinovati ca acest spectacol sa poata avea loc in zilele care urmeaza.
Si ce oripilati eram la spusele lui Brucan. Se pare ca nici 20 de ani nu au fost suficienti.
Tovarasi nu fiti tristi, Romania merge mai departe spre nicaieri!
Venim din neantul comunismului si ne afundam in neantul societatii de consum.
Animale de prada ne inconjoara si conduc pe drumul democratiei. Si noi ca niste miei nu facem decat sa behaim timid si sa punem laba pe buletinul de vot si sa stampilam unde trebuie.
Romania trezeste-te!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu