Restaurant chinezesc

Tot am primit de curand un mail despre restaurantele din Bucuresti (in episodul cu spamul).
Asa ca dupa experienta de astazi cu iesitul la restaurant am hotarat sa va povestesc cum a fost.
Am hotarat sa mergem in plin Post sa sarbatorim o aniversare.Si cum eventuali prieteni tineau post am hotarat sa fie chinezesc si sa mergem singuri.
Am plecat in jur de ora 15.00 de acasa. Prima destinatie a fost Foisorul de Foc. Loc cunoscut si destul de aproape de casa. Mai corect spus ca cel mai apropiat ar fi cel deschis de curand pe drumul de Dragon unde toti sunt chinezi. Dar nu avea fata de aniversare. Si nici cel din DR de la etajul doi unde se gateste adevarata mancare chinezeasca, adica fiarta si nu prajita. Sa revenim. Surpriza, cel de la Foisor era inchis. Si brusc entuziasmul a scazut, burta a inceput sa emita semnale de avarie si se parea a fi o zi ratata. Asa ca am hotarat sa merg pe Eminescu spre Galati la alte doua restaurante vechi in peisaj. Pe drum ne oprim (fatalitate) la ceva cu Templu si cu Soare. Intram parca intr-un restaurant oprit in timp. Arata exact ca in anii 2000. Nici o modificare, nici o modernizare, NIMIC. Dar cum burta pusese stapanire pe noi am urmat calea patimilor pana la capat. La intrare era un afis prafuit in care scria " FUMATUL PERMIS".  Si cum inauntru nu erau decat doua mese ocupate am ales cel mai departat colt. Si asta pentru ca noi suntem nefumatori si in plus eram si cu copilul. Luam meniul si vrem sa comandam. Dar aici totul este in slow motion. Dupa 10 minute apare sa ne ia comanda. Incerc si eu o supa acra-iute, mai luam orez simplu si cu legume cat si o portie de vita cu telina, vita cu urechi de lemn si pui in cinci culori. Bauturile vin relativ repede. Din nefericire tot atat de rapid vin si noi clienti. Un cuplu de ocazie dar mari fumatori. In secunda in care s-au asezat langa noi (desi din 20 de mese mai erau ocupate doua) au aprins tigara. Si de atunci le-au lipit una de alta, amandoi. El parea tipul de smecheras dintr-un minister si ea amanta de sambata. Tot ce au comandat in timpul cat am sta noi a fost o sticla de vin rosu.
Dupa 20 de minute apare si supa iute-acra. De acra era acra si avea mult ou. Iute era poate alta. Dar imi era foame si am mancat-o. Dupa alte 10 minute au aparut pe rand la o distanta de cinci minute si felurile principale. Orezul era tipul lipicios si fainos. Marfa. Puiul a fost cat de cat OK si avea fix cinci culori (el fara legume). In schimb vaca a fost de poveste. Era deja lipicioasa de la untura in care fusese prajita. Si la felul cu telina avea o tona de ardei iute (cel care a lipsit la supa) Asa ca viteza de executie a fost un factor important in a manca. Cu cat se racea cu atat era mai greu de inghitit. Gustul nu era totusi imposibil si portia nu iti punea probleme cu marimea (sigur ca era doar pentru o persoana). Orezul daca nu era lipicios se putea servi si la microscop si cu penseta.
Am mancat repede pentru a nu fi afumati complet si am platit pe distractie 150 RON (mancare + 3 sucuri)!
Asa ca pentru cine este fumator, nu are copil si vrea sa redescopera bucataria chinezeasca, locatia de langa statia de Salvare Eminescu este cea mai bune alegere :)!
ENJOY!