O luam pe drumul de sanatoriu. Drumul prin Glod dupa ce iesi de pe Dn71 este cam prabusit si trebuie circulat cu atentie. Dar sunt doar patru zone de trecut. In rest este acceptabil si poate fi parcurs de orice masina. Pana la Sanatoriu totul este uscat. Si dupa aceea in maxim doi km incepe sa apara zapada. La inceput mai mica si in alti doi km acopera deja tot drumul si muntele. Drumul este lat si cu toate ca nu este astfaltat se circula bine si in siguranta. Mai ales acum ca esti obligat sa ai cauciucuri M&S. Eventual din acelea stantate la vreo vulcanizare. Am vazut si o Skoda cu imbracaminte textila peste cauciucurile din fata. Se tinea bine. Altii erau cu lanturi. Dar erau suficiente cauciucurile de iarna si putina pricepere la volan.
Un cunoscut a luat-o pe Dichiul si s-a intors din drum putin dupa Cuibul Dorului. Drumul era acoperit cu gheata (versant nordic) si avea panta spre prapastie. Lipseau si parapetii si drumul este ingust. Asa ca singura solutie rationala este sa nu continui.
Pe drumul de Padina ne-am oprit sa ne dam cu sania.
Inca o data am inteles ca bucuria sta in lucruri simple. Sa fi cu prietenii, sa te dai cu copilul cu sania si sa simti dragoste si nu rautate, bucurie si nu tristete. Oricat ai avea impresia ca soarta nu este cu tine nu trebuie sa te inconjori cu rautate si ranchiuna. Nici macar nu trebuie sa disperi.
Un bulgare de zapada, rasetul copiiilor si aerul curat de munte nu se compara cu nimic.
Soarele zambea, afara erau cinci grade cu plus, Ialomita curgea in vale si eu nu trebuia decat sa simt si sa ma incarc cu energia pozitiva din aer.
Un loc frumos dintr-o tara frumoasa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu