Aberdeen

Mai țineți minte filmul "Groundhog day". Cam asa poate fi descrisa pe scurt viata la Aberdeen. Si nu neapărat ca vrei sa afli dacă iarna va fi lunga sau scurta. Vrei sa afli dacă va fi soare sau nu. De temperaturi ce sa mai vorbim. Daca sunt peste 20C atunci se poate numi canicula. Asa ca trebuie sa te bucuri de fiecare raza de soare si sa nu cazi in depresie la fiecare picătura de ploaie (si sunt destule).
Cromatica orașului este si ea de o mare varietate de gri (nici nu știam ca exista atâtea nuanțe de gri) si asta datorita in mare parte granitului care se folosește la placarea casei cat si la învelitoare. Încercați sa va imaginați ceata, ploaie mărunta, 12C si mii de case care arata la fel si toate sunt gri. Da, asta da viata! Si cand incepi sa te obișnuiești, incepi sa vezi si ce este in spatele griului.
Alea bune : ar fi ca oameni (foarte putini pe străzi ) nu sunt chinuiți de grija zilei de maine si au un aer de normalitate si de civilizație inconfundabil; traficul deși foarte aglomerat in orele de vârf are totusi o fluenta si o lipsa totala de tensiune si agresivitate iar claxoane parca nu exista; verdele peluzei este parca aici creat si aproape ca estompează griul dand ochiului si sufletului o serenitate si o doza de optimism; peluzele si locurile de joaca sunt absolut încântătoare mai ales prin numărul mare de oameni care le utilizează (nu au teoria comunista ca iarba este doar pentru ochi si nu pentru picioare) iar terenurile de sport sunt prezente in tot orasul (e normal cand le curge rugby si golf prin vine); gărdulețele si perdeluțele sunt ca fustele mini vara la mare, cat sa nu zica lumea ca nu exista, asa este o societate care nu prea are secrete; magazine si locuri de recreere sunt frumos grupate, zona portului si a plajei orașului avand un farmec aparte; preturile  sunt uniforme si nu exista tentatia de mica ciupeala; au cea mai mare clădire din granit finalizata ( se pregătește inca vreo 100 de ani Sagrada Familia sa ia locul I-i; au un simt al umorului reflectat si pe semnele de circulație (atâtea cate au ) referitoare la restricția de 20 mile/ora in zone rezidențiale "20 is plenty".
Alea rele: nu au imaginație in trafic aproape deloc, sunt in stare sa stea in spatele unui tractor pana schimba acesta direcția; la o ploaie s-au defectat semafoarele si ei neavând prea multe semne de circulație (si unele din cele pe care le au nu depășesc 20cm in diametru) la intersecții se negocia in direct cine sa treaca primul; pentru maturat rigola de lângă bordura au închis jumătate de bulevard ca sa mature liniștit un tractor cu perii care avea pe in spatele lui pe banda rămasa libera o coada de 5 km; singurele voci auzite de mine intr-o statie de autobuz aparțineau unui grup de cinci fete scoto-africane care glumeau si rădeau in rest liniște si liniște si  liniște; programul magazinelor si al restaurantelor este halucinant 09.00-17.00 (marea majoritate, tot sa faci cumpărături dupa serviciu) si mai ales au închis sambata si duminica (unele); punctualitatea transportului in comun nu este punctul lor forte, dar nici nu este de plans; reparațiile stradale se fac doar unde groapa este groapa si marcajul rutier e invizibil; camere de supraveghere din 100 in 100 de metri si mai ales radare (speed camera) la tot pasul ( e drept sunt vizibil marcate , anuntate din timp si pe asfalt este trasata o grila in zona de actiune a radarului) care totusi pot fi evitate.
Asa au vazut ochii mei, asa a simtit inima mea , asa a scris mana mea.