La inceput aude voci si vede intrupari pe care altii nu le vad (Gabriel) . Viata Ei este plina de smerenie si traieste alaturi de omul pe care il respecta si iubeste. Si fara a fi atinsa de el afla ca a ramas insarcinata. Omul de langa Ea o sustine si o ajuta sa nasca chiar in conditii inumane pentru ziua de azi (o iesle). La nastere are loc un fenomen astronomic si este vizitata de trei straini ciudati ( Gaspar, Melchior si Balthazar). Copilul va purta numele de Jehosua bar Josef. Fuga in Egipt este singura solutie pentru salvarea copilului si Ea o accepta fara retinere. Cu intoarcerea in Galileea Ea simte si mai puternic harul si destinul unic al Copilului. Incearca sa inteleaga Vrerea dar uneori este peste puterea de intelegere al unui om. Asa ca vede cum Copilul creste si devine Barbat. Este tulburata de faptul ca familia ei mai are prin nepotul ei ( fiul verisoarei Elisabeta) Ioan o conexiune divina. Trebuie sa invete si sa inteleaga faptul ca nascand un Copil a nascut mantuirea omenirii. Si drumul spre realizarea destinului este anevoios necesitând si participarea Ei la aproape fiecare etapa din treptele mantuirii spre sacrificiul suprem . Ce Mama poate urmarii in tăcere sacrificarea a ceea ce a nascut si mai ales sa participe la coborârea de pe cruce a corpului rece al Copilului ei.
Poate ca la nunta din Cana Galileea a grabit intr-un fel evenimentele dar Ea stia de pe atunci soarta Fiului.
A urmat un episod de asa zisa dezicere din partea Fiului a Mamei, dar si acest episod a fost depasit cu ințelepciune. A stat alături , chiar in umbra devenind Ea insasi mai mult decat un Apostol. A avut alaturi de Ea pe cealaltă femeie marcanta din viata Fiului Ei. Au parcurs impreuna ultimi pasi spre Crucificare.
Cata intelepciune pentru o femeie de acum 2000 de ani. Sa nasti neinteles si mai ales extrem de periculos pentru moravurile acelei societati , sa-L cresti in harul legilor Talmudului pregatindu-l pentru a deveni invatator si El totusi alegand sa prelucreze lemnul inainte de a prelucra omul. A vedea cum creste si cum nu poarta o viata de copilandru cum este ars la interior de o mare framantare si o imensa dragoste pentru oameni.
Sa-L vezi apoi devenind "Pescar" de oameni si incepand incet incet sa se indeparteze de tine pentru a-si indeplini Destinul. Sa plece si sa dispara de langa tine nestiind daca se va mai intoarce vreodata, sa-L vezi in mijlocul oamenilor vorbindu-le, vindecandu-i si sadindu-le speranta.
Sa stii ca nu va avea o casa pe Pamant in care sa-ti cresti nepotii si cum Casa Lui va deveni universala iar nepoti iti vor deveni toti oamenii care te vor invoca in ruga lor.
Chiar daca este un destin atipic unei Mame este Destinul Suprem si orice Mama este in stare de a face lucruri extreme pentru copilul ei.
Nu ar trebui sa fie o zi trista, caci frumos denumita Adormirea Maicii Domnului, acesta zi ar trebui sa fie una de reflexie si de respect pentru Mama de langa noi.
Caci Adormirea nu e stingere ci doar un pas in devenire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu