La buna "rescriere" sau revedere !
Aproape de un an cochetam cu ideea unei excursii in Scoția la invitația unor buni prieteni (ei fiind expati), mai precis la Aberdeen.
La început am fost cam circumspect : e departe, e cam scump si nu ne permitem, ce sa vedem pe acolo !!!???
Dar cum orice călătorie este o mare experiența de viata, tot asa ea ne poate aduce răspunsuri la întrebările noastre dar si ne poate deschide noi perspective asupra vieții.
Asa ca pe scurt :
am zburat aproape 6000 de km;
am mers cu mașina aproape 2000 de km;
am vizitat 20 de castele;
am văzut 10 grădini superbe;
am vizitat 2 distilerii;
am văzut jocuri tradiționale scoțiene, parade si serbări câmpenești
dar cel mai important este ca am redescoperit puterea prieteniei si liniștea sufleteasca, am întâlnit oameni mereu cu zâmbetul pe buze, am văzut si simțit originea golfului si nu in ultimul rând am înțeles ce înseamna cu adevarat un whisky de calitate.
Începutul a fost cu alegerea companiei aeriene si găsirea unui hotel pentru o noapte la Edinburgh.
Cum zbor direct la Aberdeen nu exista am început sa cautam alternative. Si după îndelungi căutări cu low-cost am constatat cu surprindere ca low-cost este de fapt high-cost si asa am ales sa mergem cu BA prin hub-ul de la Heathrow. Si mai surprinzător a fost faptul ca unele companii aeriene una arata la preț la început si când este de plătit prețul este de fapt dublu. Aviz amatorilor.
A urmat rezervarea de la Edinburgh. In aceasta perioada orașul este in plina sărbătoare fiind gazda a nenumărate spectacole si expoziții. Asa ca pana si studenții isi închiriau patul din căminul studențesc. Si asta cu plata on-line. Am gasit surprinzător (de fapt a gasit sotia pe la 2 noaptea dupa sute de variante) un hotel aparținând unui lanț renumit la super pret si super conditii.
Asa ca deja aveam avion si hotel rezervate. Si la sume rezonabile tinand cont de calitate.
Acum se punea problema daca sa ma incumet sa închiriem o masina si sa o si conduc. M-am hotarat ca este tot un volan si un schimbător de viteze la mijloc si am început sa cautam masina tot pe net. Dupa zeci de variante am ales un Opel (Vauxhall) Corsa si pana la urma am reusit sa platim pe net masina in avans.
Puteam pleca linistiti.
A venit si ziua cea mare a plecarii.
La sase dimineața eram in noul terminal de la Otopeni. Si am fost placut impresionat. Aveam sa remarc la Heathrow ca se alesese aceeasi varianta pentru structura de rezistenta, dar eu oricum eram mandru de Otopeniul nostru renăscut.
Cursa de linie BA. Așteptam usor înfometat masa. Si in cateva minute parca ajunsesem la shaormaria de la Dristor. Dar era doar o iluzie de la bacon încălzit la microunde. Si asa am fost serviti cu un "real english breakfast". Noroc cu chifla si untul si marmelada care erau romanesti.
Am ajuns la Heathrow in terminalul 5 unde am fost super-verficati si pozati si introdusi in baza de date.
Au urmat doua ore de asteptare pana la cursa de Aberdeen. Am vizitat toate shopurile si am constatat ca preturile sunt ca pe peste tot. Doar cartile erau ieftine si frumoase.
Am ajuns si la Aberdeen unde ne astepta prietenul nostru.
Am ajuns si la masina inchiriata. Stateam fata in fata cu un Vauxhall Astra 1.6 nou-nout. Nu mai aveau Corsa.
Parea la fel dar cand m-am urcat in dreapta parca eram in alta lume. Si bomboana de pe coliva a fost cand am incercat sa pornesc masina de pe loc. Frana de mana era trasa. Si asa a ramas inca 10 minute cu toate sfaturile unei familii de spanioli care aveau si ei o masina inchiriata. Pana ce nu a venit specialistul de la inchiriere nu am fost in stare sa o pornesc. Trebuia doar sa tin piciorul apasat pe frana si sa apas butonul de frana de mana. Asta simultan. Ceea ce eu normal ca nu facusem.
Am pornit la drum, bineînțeles ca pe partea dreapta. Noroc cu prietenul care conducea in fata si l-am urmat orbește In primul giratoriu care era si semaforizat am avut primul soc. De fapt semaforul era pentru pietoni. Pentru masini se aplica prioritatea de dreapta.
Am supravietuit primului drum.
Va urma!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu