Arhitectul

Nu o sa va scriu acum despre Arhitectul Universului ci despre frumoasa meserie a creației confortului si a științei locuinței si a oamenilor care o practica. Părăsind peșterile neolitice omul a fost mereu interesat in a-si creste calitatea vieții. Si a pus mare preț pe  locul unde va locui. De la Imhotep si Hiram incoace pana in ultimul secol aceasta meserie a fost învăluita in mister. Si chiar de ceva loje pe alocuri. Dar rodul muncii acestor oameni sta încă mărturie timpului si ne acorda inca bucuria privitului.
Am avut ocazia ca doi ani din viata mea sa muncesc in mijlocul lor. Si a fost o experiența unica si frumoasa.
La începutul vietii mele profesionale aveam impresia ca arhitecții iau nejustificat partea leului in realizarea unei construcții. Cu timpul am ajuns sa înțeleg de ce este normal sa fie asa.
Sa va povestesc. Ei sunt cei cărora l-i se adresează clientul pentru realizarea unei construcții. Ei sondează mintea beneficiarului si il ajuta pe acesta sa-si exprime exact dorințele. Tot ei sunt aceea care il corectează si il feresc de excese. Asta in linii generale pentru ca in toată țară stau dovezi ca nu au reușit asta in totalitate.
Tot ei sunt aceea care trasează solutia structurala a clădirii, inginerul de rezistenta in marea majoritate a cazurilor subscrie la soluția arhitectului, tot ei stabilesc soluțiile generale de iluminat, prize si întreruptoare, de mobilare bai si grupuri sanitare etc.
Cel mai important lucru este ca ei coordonează proiectul intre specialități si fac si cea mai temeinica urmărire de șantier (la egalitate cu inginerul de rezistenta).
Sunt părintii spirituali ai unei construcții si o fac cu pasiune. Este foarte greu sa ai in minte toate detaliile unei construcții  Mai ales daca lucrezi la mai multe proiecte simultan.
Sunt o casta in sine. De obicei cuplurile sunt si ele tot de doi arhitecti (sau cei pe care i-am cunoscut eu), iar copiii in marea majoritate urmează acelasi drum.
Fosta mea șefa imi spunea ca este o meserie de forta. Atat spirituala cat si fizica. Cu dezvoltarea calculatorului si apariția programelor specializate (gen AutoCad) munca lor a devenit putin mai ușoara. Mirarea mea rezida tocmai din faptul cum putea proiecta fara aceste instrumente.
La inceput a fost o sfoara cu 12 noduri, un echer si un compas cat si firul cu plumb. Si atat. Ei se ocupau de tot. Adica proiectare si realizare. De fapt proiectul se realiza odata cu construcția. In timp au abandonat santierul rămânând la planșa de proiectare. Acolo au avut timp sa-si rafineze munca si sa găsească noi soluții si modalități de exprimare.
E frumos si gloria este mare.
Dar sa nu credem ca totul vine imediat. La început fac practica pe lângă un mare nume. Care in majoritatea cazurilor se prelungește pe mari perioade de timp. Unii dintre ei,  in căutarea banilor evadează spre grafica 3D si tot felul de prezentări imobiliare.
Bula imobiliara fâsăita pe aici de vreo trei ani le-a făcut si lor mai  mult rau decât bine. Sunt in Bucuresti vreo 30 de arhitecti care au avut piata la degetul mic. Nu era proiect mare care sa nu treaca doar pe la ei. Si restul arhitecților se mulțumeau cu firimituri sau mai grav se refugiau in execuție sau decorațiuni interioare. A mai fost un drum spre mobila dar la un moment dat intervenea rutina si insatisfacția.
O breasla dominata si ea de mari orgolii si dușmanii, dar unita si greu de penetrat.
Trece si ea prin momente grele zilele cu 25 euro/mp de proiectat s-au cam dus si mari clienti nu se mai intrevad.
Dar oricum ei vor fi primii care vor iesi din criza cand apele se vor linisti si dorul pentru case va fi iarasi maxim.