ALSO KNOW AS.
De ce oare isi schimba oamenii numele?
Le e rusine cu el? Isi doresc schimbata soarta? Nu ii reprezinta?
Pe vremea mea se spunea ca parintii, sexul si culoarea ochilor iti sun date de Divinitate.
Astazi nu prea mai stiu sa spun ce nu poti schimba.
Schimbarea numelui este de fapt o rebrandare sau cum este la bere : acum intr-un nou ambalaj.
Se schimba oare si continutul?
Devii mai bun, mai aproape de Divinitate sau de lucrurile pe care le indragesti?
Sau mai nou, vrei sa scapi de urmarie penala si sa fugi mai usor in strainatate (vezi cazul Dinel Staicu actualmente Dinel Nutu).
Primul AKA cunoscut in Istorie a fost Jakob transformat in Israel (cel care s-a luptat cu EL) dupa o lupa cu ingerul. Lovit la coapsa si totusi invingator, ISRAEL este stramosul rebrandarii. Un nume de invingator pentru un popor de supravietuitori.
De atunci numele ales de parinti (cel de familie fiind o creatie mult mai recenta), confirmat de botez a fost si nu prea utilizat in relatiile inter-umane.
Unii au porecle (de obicei marii inventatori de porecle urasc sa fie si ei porecliti), altii nume de scena, altii nume de viata dubla (pe net sau pentru amante). Asa ca uneori ne mai pune problema cu cine stam de vorba cu adevarat.
Doi din parintii WWII au avut si ei nume de imprumut:
Hitler era de fapt Adolf Schiklgruber
si
Stalin era de fapt Ioseb Djugasvili.
Dar oare noile nume ne definesc mai bine?
Cantam mai bine, iubim mai bine, traim mai bine?
Ce sa mai vorbim de femei.
Vor nu vor (si aici au de optat totusi) isi schimba numele dupa numele sotului si uneori dupa divort il mai si pastreaza! Din comoditate, pentru protectia copilului si cine mai stie din ce cauze?
Aici nu prea mai putem vorbi de Matriarhat. Aici avem Patriarhat curat si neclintit.
Personal am trecut si eu printr-un proces de rebranduire si nu regret deloc. A fost darul meu pentru sotia mea si o dovada de adanca iubire. Poate doream sa incep o viata noua si sa dau "erase" la tot ce nu ma mai reprezenta si simteam ca intr-o viata noua as fi facut altfel. Asa am renascut si eu si am incercat sa devin un om mai bun, cu timpul un sot mai bun si in final un tata mai bun.
Acum daca ma striga cineva pe strada cu numele de "domnisoara" (cu toate ca era rar) nu stiu daca ma intorc imediat. Pentru ca a murit putin si a ingropat viata de dinainte. Nu e chiar asa, dar inca nu am ajuns sa ma impac cu mine insumi si asta inca nu imi da pace si nu imi gasesc inca linistea. Ii admir pe oamenii care declara ca daca ar renaste nu ar schimba nimic din viata lor si nu regreta nimic. Eu personal sunt o fire mult mai analitica si mai ultra-critica asa incat asa un raspuns nu as putea da niciodata.
Dar in final orice nume am lua in viata si ori si cum ne-ar cunoaste oamenii pe drumul final si pe cruce de căpătâi tot numele nostru va sta scris si robul lui Dumnezeu vom fi dupa numele de botez.
A cunoaste numele adevarat al Divinitatii si al Ingerilor reprezinta o adevarata putere.
La fel pentru exorcisti a cunoaste numele spiritului iti da putere.
In schimb a cunoaste numele adevarat al omului nu iti da nici o putere (poate doar un santaj mic).
Asa ca pot spune ca nu ambalajul conteaza. Ci doar esenta pura si transcendenta. Si asta nu stiu daca se recunoaste dupa nume sau dupa luminozitate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu