Am pornit de dimineata din Fort Augustus spre Kyle of Lochlash. Pe langa canalul caledonian, printre lacuri si fiorduri mai rau ca in Norvegia. Dimineata era usor cetoasa, dar soarele a aparut la fel de brusc cum a disparut. Asa ca a si plouat putin.
Am ajuns langa Eilean Donan Castle unde s-au facut filmarile la "Highlander" tradus prin "Nemuritorul" pe la noi. Am facut pozele de rigoare si am admirat impreuna cu nemtii veniti cu masina caravana, spaniolii si italienii cu masinile inchiriate, cat si cativa englezi veniti cu motocicletele. Dupa doua ore de la plecarea din Fort Augustus am ajuns la podul care leaga Isle of Skye de Alba. Frumoasa constructie inginereasca, podul este usor arcuit peste mare. La fel de interesant a fost si vantul care batea in varful podului. Cu un fior de curiozitate am patruns pe Isle unde aflasem ca se face un whisky de calitate (Talisker), dar si de unde provine un aspru clan scotian MacLeod si al lor la fel de celebru castel Dunvegan. Asa ca am parasit drumul spre Portree si am luat-o la vest spre Marea Irlandei. Si am patruns intr-un taram de vis. Parca eram Gulliver in Elvetia. Da. Asa era senzatia. Varfuri si mai verzi si încețoșate, cascade si pajisti, totul cuprins de o liniste edenica, singurele vietati fiind niste oi parca ale nimanui care apareau si dispareau pe neasteptate. Cred ca pe aceste meleaguri druizii celti cautau absolutul si cunoasterea. Drumul sinuos a trecut prin cateva satuce si a mers paralel cu marea, malul fiind abrupt si inalt. Am ajuns in apropierea distilerei Talisker si cu doi kilometri pana la ea am inceput sa simt din plin umorul acestor oameni. Zeci de "sperietori" pe marginea drumului fiind realizate din tot felul de manechine si papusi stateau sa ne insoteasca din 100 in 100 de metri. Nu am rezistat tentatiei si am oprit sa fac si eu o poza cu "THE STIG". Am vizitat (pe dinafara si shop-ul) distileria pe motiv de bilet de intrare (aici felicitari Glenfiddich unde turul e gratuit) si am admirat rauletul care se varsa in mare si curge pe langa distilerie si care mirosea si avea culoarea maltului. Noroc ca nu am coborat sa-l gust.
Acum aveam cap compas castelul Dunvegan. Si asteptarile nu ne-au fost inselate. Simplu, aspru si frumos ca orice scotian. La fel si gradina bine intretinuta. Se facuse pranzul si ne-am grabit spre Portree ca sa mancam. Am parasit coasta de vest si ne-am indreptat spre coasta de est. Am ajuns la Portree unde am vizitat golful, portul, cat si magazinul local de unde am cumparat o bere geniala pentru doamne. Cu adaos de "ginger" ea se numeste " CRABBIE'S" si e facuta la Glasgow si spre marea mea surpindere am gasit-o la "Intersectia" romaneasca.
Am intrat intr-unul din cele vreo zece restaurante locale si am mancat traditional local. Si berea a fost tot locala si foarte, foarte buna. Totul bun si mult si nu scump. Asta am admirat, lipsa de diferenta intre preturile din zonele turistice si restul.
Se facuse tarziu si aveam de ales un drum prin sud pana aproape de Perth spre Aberdeen sau un traseu montan din Kyle of Lochlash prin micul port Plockton si mai departe spre Iverness prin nord (drum mai scurt cu vreo 250 km).
Asa ca am ales drumul mai scurt si in curand am ajuns pe un drum in ambele sensuri pe o banda. Le-am botezat drumuri cu buzunare. Si chiar adrenalina a fost activata de cel putin zece ori, o data chiar la maxim. Dupa vreo 15 km am ajuns la Plockton. Ceva din alta lume. Palmieri in Scotia.!Daca nu ii vedeam cu ochii mei ziceam ca-l au ca primar pe Piedone. Si asta se explica prin curentii de aer cald care se intorc aici fiind blocati de anticiclonul islandez. Putin mai incolo era un loc unde focile asteptau sa fie vizitate cu barca. Era tarziu si nu am mai prins cursa. Vedeam si eu SEAL-sii care se pare ca l-au impuscat si pe -S_M_ ( -=O si _=A) cum am vazut traduceri pe Discovery.
Drumul pe inca 50 de km a fost dramatic. Un amestec de Transfagarasan cu vegetatie luxurianta, marea pe o latura (dar la 200 de metri sub noi), muntele pe alta si o singura banda. Si mai stiau si altii drumul asta.
Am scapat cu usoare dureri de fese si frane puse in aer de "soferul" din stanga (nu uitati ca volanul era pe dreapta!).
Am ajuns sa vizitam si statiunea Nairn (la 25 km de Iverness) unde marea, plaja si terenul de golf formeaza chintesenta suprema a Scotiei.
La ora 23.00 am ajuns franti la Aberdeen si a doua zi urma sa ne intorcem acasa.
Era sa plangem putin cand am realizat ca totul s-a terminat.
Dar avem un copil de crescut si nu suntem de capul nostru. NU?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu