Am invatat pe la scoala ca cel mai important lucru pentru a analiza un fenomen este sistemul de referinta. Acest lucru se pare ca este valabil si in viata. Daca iti doresti mult si realizezi putin, sigur vei fi nefericit. Daca iti doresti putin si realizezi cel putin ceea ce ti-ai propus, sigur vei fi fericit. Se pare ca pana la urma totul depinde de personalitatea ta (ego-ul tau). Si la fel, starile tale sufletesti, sunt tot determinate de ceea ce iti doresti si realizezi.
Daca doresti sa o "cunosti" pe Angelina Jolie (si nu esti Remus Truica, sau hai sa zic Brad) s-ar putea sa traiesti o mare dezamăgire.
As spune ca fericirea pana la urma se afla in fiecare din noi si noi suntem cei care o scoatem la iveala fie prin acțiunile noastre, fie prin gândurile nostre, fie prin aspirațiile noastre. Ce poate fi mai simplu decat atat. Tot la fel ea se poate ascunde la gânduri negative, la trăiri violente si frustrări zilnice. Si nu numai ascunde, ea te poate parasi.
Cred ca omul a fost înzestrat de la divinitate cu tot ceea ce era mai frumos. Cand a fost izgonit din Eden a primit ca pedeapsa ascunderea tuturor acestora intr-un loc din sufletul lui. Si doar cine cauta si persevereaza in dragoste, bunătate si altruism poate ajunge la fericire si divinitate. Si foarte important este sa fi inteles in cautarile tale. Daca nu esti inteles, poti rata prezentul de dragul viitorului. Si ce viitor mai este acela care are in spate un trecut neinteles.
Poti parea fericit, inteles si sustinut in ceea ce faci. Dar asta poate fi doar o masca. De fapt drumul tau sa nu mai aiba nici o legatura cu realitatea si cu cei care te inconjoara. Lumea ta sa fie cat mai ermetica si adevarata interactiune cu exteriorul sa fie doar strict pentru necesitati. Tu privesti cat mai sus, doresti sa transcenzi starii actuale si de fapt in jurul tau este pustiu. Esti singur si neinteles. Drumul spre "stele" sa garanteze singuratatea?
Romanii aveau un proverb: "Per aspera ad astra". Dar cine sa mai gaseasca drumul, daca te temi de singuratate, greutati si nefericire. O viziune mareata are nevoie de o personalitate mareata. Si cum ramane cu atingerea "stelelor"? Oare poate exista satisfactie mai mare, decat sa reusesi intr-o incercare grea? Poate ca obiectivele mici au satisfactii mici si obiectivele mari au satisfactii mari.
Poate frica si teama de esec sa ne tina cu ochii in jos si sa ne omoare visele.
Sa fim meschini cu propria noastra existenta nu poate aduce nici un fel de fericire. Daca chiar credem in ceva, atunci chiar trebuie sa ne urmam credinta.
Privitul in jos nu aduce adevarata fericire. Este pur si simplu o infrangere. Homo sapiens a ajuns biped tocmai pentru ca nu a privit in jos. Este in natura umana sa vrei sa cuceresti necunoscutul. Edmund Hillary intrebat de reporteri de ce a urcat pe Everest el a raspuns simplu: "Pentru ca exista"!
Tot ceea ce exista si tot ceea ce nu se cunoaste inca nu trebuie sa fie strain de spiritul uman.
Dar asta doar daca NU PRIVIM IN JOS!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu