Marea Nordului- asa cum am vazut-o eu

Am lăsat la sfârșit întâlnirea cu țărmul scoțian al Marii Nordului. 

Dur si semeț este uneori țărmul scotian, alteori este moale si primitor, cu plaje late si cu nisip fin.

Alge nu prea am văzut, precum nici scoici, doar pescăruși si valuri domoale.

Obișnuit cu forfota plajelor romanesti, cu "gipane" trase pana in apa cu manele si grătare, liniștea de pe o plaja scotiana este tulburătoare. Sa stai si sa auzi doar foșnetul molcom si monoton al valurilor, sa te afunzi in nisipul umed si usor rece, sa urmărești cu privirea norii albi si pufoși care aleargă pe cer, asta poate fi o experienta cu puteri tămăduitoare. Apa nu foarte rece si curata te cheamă ca o sirena sa te afunzi in ea si sa te contopești cu elementul primordial = APA.

Romanii cand au vazut falezele calcaroase ale noii provincii Britania strălucind in soare au denumit-o si ALBION. La fel si Scotia poarta denumirea de ALBA. 

Primul contact cu marea am avut-o la castelul Dunnottar. Acolo tarmul era inalt si marea era murdara. Stanci ieșeau din apa si păreau niste colți gata sa sfâșie orice corabie ar îndrăzni sa se apropie. Amurgul se lasa usor si griul marii ne arata nesfârșitul. 

In alta zi am vazut o plaja plina de dune de nisip inalte si de zece metrii. Era un loc numit Balmedie beach. Avea o parcare frumos amenajata (cu plata bineinteles) si o intreaga zona pentru drumetie si mers cu bicicleta. Obișnuit cu micile dune din Delta aceștia pareau niste uriasi somnolenti si pasnici. Aveau chiar si par pe varf ( adica vegetatie) si nu mai erau in miscare. Vantul creea la trecerea printre dune o melodie stranie, ca o soapta de fecioara.

Am vazut apoi podurile de la Edingurgh, Dundee si Kyle of Lochlash. Marea a fost imblanzita si deasupra ei a fost ridicat o punte din metal care la vremea ei a fost o minune a tehnicii. Frumoase poduri.

Tarmul nordic din Highlands era tot abrupt, pe alocuri stancos si marea era din ce in ce mai albastra.

Am avut marea surpriza sa vad palmieri la Plockton si din pacate nu am reusit sa vad foci.

In localitatea Macduff am vazut un suberb teren de golf care era vecin cu marea si unde verdele si griul se contopeau la infinit.

Statiunea Nairn nu avea nimic din "glamour"-ul statiunilor moderne. Dar avea stil. Si asta cred ca conteaza.

La St. Andrews valurile erau mai mari si prezenta ruinelor langa marea usor agitata mi-a amintit de vremurile tulburi si violente de acum 500 de ani din aceste locuri.

Asa ca daca iubiti linistea si golful, Scotia este locul unde le intalniti in stare pura.

Totusi nu te poti indragosti ireversibil de aceste locuri. Mai ales daca sangele iti freamata in vine.

E ceva care totusi nu te reprezinta.