Apprentice Pilar

V-am spus ca am fost in Scotia?
Nu???!!!!
Si ca ma fost si la Rosslyn?
Ciudat! Cred ca e domnul ala care iti piteste papucii si il cheama cumva in germana. Batran si cu probleme.
Glumesc si eu! Dar e pe aproape!
Ca sa nu dati 9 lire vedeti mai intai aici: http://www.panoramas.dk/da-vinci-code/rosslyn-chapel.html
E intradevar impresionanta coloana spiralata.
Oarecum asemănătoare cu cele din San Pietro (la baldachin) ea isi leaga legenda si de Vatican.
Pe scurt:
Maestrul pleca la Vatican pentru a-si depasi criza de inspiratie in continuarea coloanelor de piatra. In acest  timp ucenicul realizează capodopera. La revenirea maestrului si la vederea coloanei, intr-un acces de furie maestrul il loveste pe ucenic care cade si moare lovindu-se la cap.
Despre coloana se spune ca ea contine o groaza de elemente vikinge (norse) (elemente de care Scotia este plina) si mai exact ar fi vorba de Yggdrasil (pomul cunoasterii). Altii spun ca ar fi vorba de Pomul Vietii ( ce ironie a sortii ca Pomul Vietii sa fie aducator de moarte in final).
Din legendele zidarilor liberi ar fi alta la polul opus, mai exact despre Hiram Abif, care si el moare rapus de trei lovituri, doar ca acum maestrul moare si nu ucenicul.
Ar mai fi de spus aici despre ansamblul de doua coloane, cea a maestrului si cea a ucenicului, intr-un fel simbolul absolut al masonilor liberi = Boaz si Jachin (mai multe cu alta ocazie).

De fapt dupa aceasta introducere oarecum plicticoasa as vrea sa analizez putin drumul in viata profesionala alaturi de un maestru.
Am admirat si admir cand vad generatii dupa generatii transmitinad o meserie din tata in fiu.
Pai asta o stiu de la tata, care o stie de la bunicul, care o stie de la strabunicul samd.
Pe acest sistem s-au bazat breslele si ghildele care au ridicat Europa din intunecatul Ev Mediu.
Fiecare generatie a desăvârșit munca generatiei anterioare si a perfectionat-o.
Erau bineinteles si aici secrete, unele dintre ele dezvaluite pe patul de moarte.
Erau si juraminte care odata incalcate aduceau moartea.
Dar sistemul maestru-ucenic a fost o bune perioada de timp cel mai de succes binom economic, cultural si tehnic din istorie. Adevarat motor de dezvoltare, a avut la baza nu numai legaturi de sange ci si legaturi foarte puternice, bazate pe pricepere si competenta. Multi ucenici au devenit "fii" ai maestrilor luand in casatorie fata acestora.
In ziua de azi meseria se "fura" si se sar multe etape in dezvolatrea profesionala a individului. In goana dupa succes "maestrii" sunt injunghiati prematur de "ucenici" tot mai dornici sa le ia locul.
Dar un maestru sa-si omoare ucenicul? Asta da stire de prima pagina sau de stire de la ora cinci.
Cum ramane cu dragostea paterna si cu frica de Dumnezeu?
Un secret mare se poate ascunde in spatele unei asemenea crime. Oare cand ucenicul dobandeste o putere pe care nu o poate stapani, maestrul ce trebuie sa faca?
Imi revine in memorie desenul cu Mickey, cand fiind ucenicul vrajitorului, nu mai poate opri matura in a aduce apa in casa.
Si eu m-am temut de multe ori in viata sa nu mai pot "opri" o "vraja" de abia invatata. Dar pana la urma asta este tot farmecul vietii.
Ce se intampla cu cei care nu au maestrii nici in viata profesionala si nici nu urmeaza profesia parintilor.
Sunt din ce in ce mai multi.
Sunt ei oare condamnati la esec?
Nu. Dar satisfactia devenirii propriului maestru nu poate fi egalata cu nimic, nici atunci cand "breasla" te contesta.
In educatia de dinainte de '89 modelul baiatului sarman de la tara ajuns in varful piramidei prin fortele proprii era la mare pret. Asta se intampla intr-o tara cu traditii intrerupte vremelnic de comunism. In lumea occidentala modelul poate ar fi fost "fiul unui conte urmeaza traditia familiei si castiga Premiul Nobel".
Acum cand ma gandesc, ambele modele sunt corecte si posibile (mai greu financiar pentru baiatul de la tara care trebuie sa suplineasca prin genialitate si multa munca).

Exista totusi si reversul medaliei.
Sa nu uitam totusi vorbele lui Brancusi (exemplu clasic de baiat de la tara) care spunea:
"In umbra marilor stejari nu creste nimic, doar iarba."

Cred in liberul arbitru si a-ti forta copilul sa urmeze un drum impus imi pare a fi un viol.....intelectual.
A incerca a-i oferi copilului tau cea mai buna educatie este o datorie a fiecarui parinte.
Si o investitei in viitor.
Sa-i lasam pe ei sa-si gaseasca "maestrii" sau sa fie independenti.
Pentru ca nimic din ceea ce se petrece nu este din "intamplare".