De ce "The Seeker" - partea a doua

Dupa cum au vazut cei care ma urmaresc, a aparut pe blogul meu o reclama Google.
Dupa ce timid pe 21 martie am inregistrat blogul si numele pe "blogspot" si am inceput sa bat in taste, acum am incercat sa ies din zona romantica si sa trec in lumea materiala.
M-am intrebat de ce am facut-o. Singurul raspuns este ca in bancul cu Moise.

" Adonai incerca sa lase pe Pamant "Tablele Legilor" si intr-un final ajunge la Moise. Si il intreaba daca vrea cele 10 Porunci. Atunci Moise intreaba : Si cat costa asta? Nimic - raspunde Adonai. Atunci lase-Le aici a venit si raspunsul lui Moise"

Pentru ca e gratis de aceea am adreat si eu la Google Ad Sense, ar fi unul din raspunsuri. Pentru ca as vrea sa iau mai in serios ceea ce fac prin asta.
Dar oare chiar vreau sa  iau mai in serios asta?
Acum cateva zile am primit un e-mail de binerevenit pe blog. Raspunsul meu a fost ca daca am revenit pe blog poate nu este chiar de bine (poate s-ar gasi si altceva mai bun de facut) dar oricum voi incerca mereu sa ma tin de el chiar daca nu stiu ce frecventa voi avea.
Tot in incercarea de a avea mai multa vizibilitate am incercat sa imi inscriu blogul pe cataloage de bloguri.
Aici am avut un moment de panica. Trebuia aleasa categoria si o scurta descriere a blogului. Aveam zeci de variante dar nu ma regaseam in nici una. Pentru ca eu scriu de: verzi si uscate, bune si rele, vesele si triste, personale si generalizatoare, politice si apolitice, tehnice si atehnice, visatoare si realiste, depresive si antidepresive, istorice si fantezii si cine mai tine minte ce aberatii imi ies din minte.
La descrierea blogului si aici am avut mari probleme. Daca visele sunt reflexul inca greu de descifrat al faptelor diurne, asa si blogul ar trebui sa fie defularea frustrărilor diurne. Sau poate nu?!
Fiul meu urmareste un serial de desene animate (ma rog, nu numai unul ci aproape pe toate) care se numeste "Insula dramei totale" si are ca refren: " Draga mama, tata, sunt sanatos .....VREAU SA FIU FAIMOS"
M-am intrebat si eu in sinea mea: Oare vreau sa fiu faimos?
Raspunsul meu sincer ar fi: Nu in lumea asta, ci doar vreau sa ma eliberez. Asta este catharsis-ul meu. Scrisul pe blog ma transpune intr-o lume mai buna si mai frumoasa. Uneori parca scriu automat degetele, nemaifiind in stăpânirea mea.
De aceea nu am sa rog pe nimeni sa acceseze reclamele, nu voi scrie lucruri in care nu cred pentru ca aduc faimosul "trafic" echivalentul "rating-ului" din lumea mass-media.
Cred ca trafic s-ar obtine usor daca l-as injura non-stop pe Basescu si pe Boc, daca as avea link-uri de download filme sau as publica materiale pornografice. Sau as abera in sensul "e usor a scrie versuri cand nimic nu ai a spune, insirand cuvinte goale, ce din coada au sa sune".

Am uitat de-a lungul timpului sa scriu ca frumoasele poze (asa le vad eu) sunt realizate de soție care are o mare pasiune (ceva in genul reclamei la Claritine) si care este cel mai dur critic al meu. Oarece greseli de ortografie si punctuatie tot mai sunt, dar mult mai putine tot datorita ei (trebuie sa recunosc ca aprins de actul creatiei sunt mai neglijent cu "ambalajul", "datul cu ruj" pe creații nu a fost niciodata punctul meu forte).
Au contat mult si aprecierile pozitive pe care le-am primit (uneori simtit) din partea prietenilor (nu multi) pe care ii am.
Acum ca am ajuns la peste 1700 de accesări (si va jur ca nu sunt toate ale mele) si peste 150 de postari,  va marturisesc ca am ajuns sa ma uit curios pe statistici vazand cum sunt accesat din :

România 1.385 Statele Unite ale Americii 180 Germania 33 Marea Britanie 33 Singapore 17 Franța 9 Republica Moldova 5 Spania 2 Ungaria 2 Indonezia 2

Vizitele din Singapore si Indonezia sunt cele mai exotice si asta imi dovedesc inca o data puterea Internetului.
Despre programul de reclame al Google-ului am vazut ca sunt chiar baieti destepti si nu degeaba sunt numarul unu in lume. Chiar stiu ce fac si fac chiar bine. Sunt sincer impresionat.