Aproape anual recitesc (incerc sa inteleg) povestea unui Barbat care avea o misiune in viata. Ceea ce m-a impresionat cel mai mult (printre multe altele) ar fi ultima perioada a vietii Lui. O Sapatamana condensata in evenimente si in intelesuri. O Saptamana care sta sa se incheie in curand si in acest an.
O poveste trista, chiar cutremuratoare, ne este reamintita anual. Dar de fapt nimeni nu ar putea intelege trauma fizica traita de acest Om. Chinurile groaznice suferite si moartea atroce pe care a indurat-O.
Singura constanta in toata aceasta poveste este Dragostea. Si nu voi vorbi de mesajul Lui. Ci de doua Personaje care i-au stat alaturi pana in ultima clipa si chiar si in prima clipa in Noul Veșmânt.
Doua Marii care au suferit in tacere si au simtit toata agonia Lui. Care i-a vazut ultima suflare si i-au auzit ultimele cuvinte. Ca o eliberare.
Ce exemplu de dragostea pura si adevarata poate fi mai frumos. Decat dragostea de MAMA care isi urmeaza copilul in drumul lui spre un final greu de inteles pentru un muritor. Care ii sta alaturi si ii da puterea de a indura ce are de indurat. Ca OM aceste gesturi sunt sacrificiul suprem. A darui fiului tau puterea de a transpune o vointa divina in ciuda a ceea ce simte inima ta de MAMA. Si mai este un suflet care si el daruieste Dragoste. Tot in tacere si poate nu cu amplitudinea Mamei. Este o femeie care a fost pe nedrept marginalizata de istorie si care eu consider ca i-a purtat dragostea suprema. Imediat dupa cea materna.
Asa ca prin aceste randuri incerc sa multumesc Mamelor si Femeilor din viata barbatilor care prin dragostea lor ii ajuta sa-si indeplineasca telul. Si ii fac mai puternici si mai buni.
Va multumesc pentru partea voastra din Mantuirea noastra.
Adevarata lumina vine doar din Dragoste!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu