Am gasit pe Facebook o superba filmare aeriana cu Bucurestiul.
O dau si eu mai departe mai ales pentru cei care sufera de dor de Bucuresti!
http://www.youtube.com/watch?list=PLZQhGEu_Z5pcUWQmJpbUo6d9V9a9F_dTA&v=RR2SdvUTcNs
luni, 30 decembrie 2013
Zapada de Craciun 2013!
Pentru cine nu crede ca zapada exista aproape de Bucuresti iata cateva poze.
Mergand pe Ialomita in sus drumul, din pacate, nu mai poate urma cursul Ialomitei. Asa ca mergi in continuare pe cursul Brateiului. Si treci pe langa niste chei foarte frumoase ( Cheile Brateiului) si te asteapta in fata un tunel. Dupa ce treci prin tunel parca esti intr-o alta lume. Regatul zapezii.
Cand la Bucuresti era doar 1 grad si ceata, la Moroeni erau 15 grade si un soare superb. Nu era urma de zapada. DAR! Putin mai la munte in zona cabanei Bratei puteai gasi zapada cat sa faci un om de zapada.
Sa stie lumea: Nu toti oamenii de zapada au murit sau nu au fost creati!
Eu stiu cel putin unul !
luni, 23 decembrie 2013
De Craciun !
Nu stiu cand mai apuc sa scriu si vine Craciunul!
Asa ca o sa incep cu prafuitele urari de bla, bla , bla!!!
Ceea ce ar fi important pentru mine astazi ar fi ca este vorba despre o Nastere!
Si nu orice fel de nastere. Cea mai importanta Nastere. Care are loc...intr-o iesle!
Primul simbol important. Nu conteaza unde ne nastem. Important este ceea ce facem in viata.
Din pacate sarbatoarea Craciunului nu are nimic din austeritatea unei iesle. Constat cu amaraciune ca in Romania simbolul ieslei nici nu mai apare. Pur si simplu a disparut.
Daca intrebi pe strada "multimea" ce se serbeaza de Craciun cred ca se va raspunde ;" BLACK 12.25"
Sau luna superofertelor!
Al doilea simbol important ar fi steaua calauzitoare. Toti trebuie sa avem in viata o stea calauzitoare. ceva care sa ne lumineze si ghideze existenta. Si cea mai frumoasa stea, este steaua dragostei. Ea te poate incalzi, lumina si te face fericit.
Al treilea simbol important ar fi : cei 3 Magi!
Stau si ma intreb si eu oare nu ar fi vorba de 3 profesori veniti sa isi vada noul elev. Si oare unde a fost Iisus intre 18 si 30 de ani. Nu cumva a fost la cei 3 profesori. Cate 6 ani la fiecare?
O sa imi continui cercetarile si poate mai postez ceva!
Unii dintre noi cauta modele in viata. Unii chiar le gasesc.
Dar avem in fata noastra un model de urmat de care nimeni nu mai pare interesat!
Pentru cei care mai cred ca important este spiritul si nu materialul eu mai continui sa scriu.
Asa ca o sa incep cu prafuitele urari de bla, bla , bla!!!
Ceea ce ar fi important pentru mine astazi ar fi ca este vorba despre o Nastere!
Si nu orice fel de nastere. Cea mai importanta Nastere. Care are loc...intr-o iesle!
Primul simbol important. Nu conteaza unde ne nastem. Important este ceea ce facem in viata.
Din pacate sarbatoarea Craciunului nu are nimic din austeritatea unei iesle. Constat cu amaraciune ca in Romania simbolul ieslei nici nu mai apare. Pur si simplu a disparut.
Daca intrebi pe strada "multimea" ce se serbeaza de Craciun cred ca se va raspunde ;" BLACK 12.25"
Sau luna superofertelor!
Al doilea simbol important ar fi steaua calauzitoare. Toti trebuie sa avem in viata o stea calauzitoare. ceva care sa ne lumineze si ghideze existenta. Si cea mai frumoasa stea, este steaua dragostei. Ea te poate incalzi, lumina si te face fericit.
Al treilea simbol important ar fi : cei 3 Magi!
Stau si ma intreb si eu oare nu ar fi vorba de 3 profesori veniti sa isi vada noul elev. Si oare unde a fost Iisus intre 18 si 30 de ani. Nu cumva a fost la cei 3 profesori. Cate 6 ani la fiecare?
O sa imi continui cercetarile si poate mai postez ceva!
Unii dintre noi cauta modele in viata. Unii chiar le gasesc.
Dar avem in fata noastra un model de urmat de care nimeni nu mai pare interesat!
Pentru cei care mai cred ca important este spiritul si nu materialul eu mai continui sa scriu.
Mircea, te mai faci ca lucrezi?
Au trecut 24 de ani de cand ne-am contopit cu televizorul. Si ce se spunea la televizor era bine. Ce simteai tu era rau.
Lumea s-a intrebat : A fost sau nu a fost?
Intrebare fara rost. De fost a fost ceva, dar nu a fost ce trebuia !
Ia sa vedem cum se vede din perspectiva mea ce a fost prin decembrie.
Ca un preambul vrea sa va spun ca o explozie are nevoie de cel putin doi componenti. La fel ca la o ardere. Are nevoie si de carburant dar si de comburant.
In Romania sa zicem ca ar fi fost ceva carburant. S-a vazut asta si la Lupeni in 1977 si la Brasov in 1985. Dar fara miraculosul comburant arderea s-a fasait destul de rapid.
Vorbim despre Revolutia Romana fara a avea in vedere complexul european. Chiar si cu mintea de atunci, am inteles cand am vazut mitingul din 21, ca acela era sfarsitul.
Ca sa folosesc un cuvant pompos, acela era ZEITGEIST-ul ! Si ce urma sa se intampla nu s-a stabilit nici la Iasi, nici la Timisoara si nici macar la Bucuresti.
In fiecare tara s-a tinut cont de specificul local. Si s-a actionat ca atare.
Pe scurt. Ceasusescu urma sa cada. Unii au inteles asta si s-au dat deoparte. Altii nu au inteles si au devenit teroristi sau au ramas ancorati in istorie.
Nu este nimic glorios in marea manipulare din decembrie. Nici macar cei care au luat puterea nu au acum taria sa recunoasca ce au facut. Si nici justitia si nici macar istoria nu poate spune corect povestea.
Sunt multe ite imbarligate si multi si-au dat mana sa finalizeze ce s-a intamplat in decembrie 1989. Multi din afara si mai putini din inauntru.
Ce este totusi de admirat, este ca varsarea de sange putea fi mai mare. Se putea ajunge ca in Siria. Si dupa ceva vreme lumea putea considera, la fel ca in Siria ca Al Asad reprezinta pentru moment cea mai buna varianta.
Au murit oameni. Sange nevinovat s-a varsat! Si inca nimani nu a fost gasit cu adevarat vinovat. Acum sunt batranei care mananca o paine alba. Si sunt multi cei care stiu adevarul si tac. Isi vad de senectute si lasa poporul roman fara istorie.
Vreau doar sa va mai spun o poveste despre un interviu dat de Lenin prin anii 1920.
""Iar eu inaintea acelei masti obosite de culoarea sofranului, nu mai gaseam curajul sa-i pun intrebarile pentru care venisem. Inganai la intamplare o lauda despre marea opera pe care o savarsise in Rusia. Si atunci, acea fata pe jumatate moarta se umplu de strambaturi spectrale, care voiau sa fie un zambet sarcastic.
- Dar totul era facut, exclama Lenin, cu o insufletire neasteptata si aproape cruda, totul era facut inainte de a veni noi! Strainii si imbecilii presupun ca s-a creat ceva nou.
Eroare de burghezi orbi. Bolsevicii n-au facut altceva decat sa adopte, dezvoltandu-l, regimul instaurat de ţari si care e singurul potrivit cu poporul rus.
Nu se poate guverna o suta de milioane de brute fara bat, fara spioni, fara politie secreta, fara teroare si spanzuratori, fara tribunale militare, munca silnica si torturi. Noi am schimbat numai clasa care isi baza guvernarea pe acest sistem.
Unde erau saizeci de mii de nobili si patruzeci de mii de mari functionari, in total o suta de mii de indivizi ; azi sunt aproape doua milioane de proletari si comunisti.
E un progres, un mare progres, deoarece privilegiatii sunt de zece ori mai numerosi, insa nouazeci si opt la suta din populatie n-a castigat prea mult prin aceasta schimbare. Fii chiar sigur ca n-a castigat nimic si e tocmai ceea ce vreau, ceea ce doresc si, de altfel, ceea ce este absolut inevitabil.
Si Lenin incepu sa rida in surdina, ca un negustor care a inselat pe cineva si care contempla satisfacut umerii victimei care pleaca.
- Si atunci, bombanii eu, Marx, progresul si celelalte?
Lenin ma privi cu un aer foarte mirat.
- Dumitale, care esti un om strain si puternic, relua el, pot sa-ţi spun tot. Nimeni nu te va crede. Dar aminteste-ţi ca Marx insusi ne-a invatat ca teoriile n-au decat o valoare pur fictiva, o valoare de instrument. Data fiind starea de lucruri din Rusia si din Europa, a trebuit sa ma servesc de ideologia comunista pentru a realiza adevaratul meu scop.
In alte ţari si in alte vremuri, as fi intrebuinţat altceva. Marx nu era decat un burghez evreu, calare pe statisticile englezesti si admirator in secret al industrialismului. Un creier imbibat de bere si de hegelianism, in care amicul Engels injecta cateodata unele idei geniale. Revoluţia ruseasca e o dezmintire completa a profeţiilor lui Marx.
Comunismul a triumfat tocmai intr-o ţara unde aproape nu exista burghezie.
Oamenii, domnule Gog, sunt niste salbatici fricosi, care trebuiesc stapaniţi de un salbatic fara scrupule, asa cum sunt eu. Restul nu-i decat vorbarie, literatura, filozofie si alta muzica, pentru folosul nerozilor. Ori, salbaticii sunt la fel de criminali, ultimul ideal al oricarui guvern trebuie sa fie acela de a face in asa fel, ca ţara sa semene cu o ocna.
Vechea «catorga» (ocna – n.n.) tarista e ultimul cuvant al inţelepciunii politice. Daca te gandesti bine, vei vedea ca viaţa de inchisoare e cea mai potrivita celor mai mulţi oameni. Nemaifiind liberi, ei sunt, in sfarsit, feriţi de riscuri si in situaţia de a nu putea savarsi raul. Indata ce un om intra la inchisoare, trebuie, prin forta lucrurilor, sa duca o viata de nevinovat.
Mai mult decat atat, nu mai are nici ganduri, nici preocupari, deoarece sunt altii care gandesc si poruncesc pentru el: lucreaza cu corpul, dar isi odihneste spiritul.
Si stie ca in fiece zi va avea ce sa manance si unde sa doarma, chiar daca nu lucreaza si chiar daca e bolnav, fara grija pe care o are cel liber de a-si procura o paine in fiecare dimineaţa si un pat in fiecare seara. Visul meu este de a transforma Rusia intr-o imensa inchisoare: si sa nu crezi ca spun aceasta din egoism, caci intr-un atsfel de sistem cei mai sclavi si cei mai sacrificati sunt tocmai paznicii si ajutoarele lor!
Lenin tacu deodata si incepu sa contemple un desen pe care-l avea dinainte si care reprezenta, mi se pare, un palat inalt ca un turn gaurit de nenumarate ferestre rotunde. Indraznii sa pun una din intrebarile mele.
- Si ţaranii?
- Urasc ţaranii, raspunse Vladimir Ilici cu o strambatura de dezgust. Urasc pe mujicul idealizat de acel ramolit occidental care era Turgheniev si de acel faun convertit care era ipocritul de Tolstoi. Taranii reprezinta tot ce urasc mai mult: trecutul, credinţa, ereziile si maniile religioase, lucrul manual. Ii tolereze si ii cultiv, dar ii urasc. As vrea sa-i vad disparand pe toţi, pana la cel din urma.
Un electrician valoreaza pentru mine cat o suta mii deţarani.
Se va ajunge, sper, sa traim cu alimente produse in cateva minute de masini, in laboratoarele noastre chimice si in sfarsit vom putea masacra ţaranimea devenita atunci inutila. Taranii se vor face lucratori sau vor crapa. Viaţa in natura e o rusine preistorica.
Baga-ţi in cap ca bolsevismul reprezinta un razboi triplu: al barbarilor stiintifici impotriva intelectualilor corupţi, al Orientului impotriva Occidentului si al orasului impotriva satului. Si in acest razboi nu ne vom uita la alegerea armelor.
Individul e ceva care trebuie suprimat. E o invenţie a acelor pierde-vara de greci si a inchipuiţilor de germani. Cine rezista, va fi taiat ca o tumoare vatamatoare. Sangele e cel mai bun igrasamant oferit de natura.
Sa nu crezi ca sunt crud. Toate aceste executii si spanzuratori, care se fac din ordinul meu, ma plictisesc. Urasc victimele, mai cu seama fiindca ma silesc sa le ucid.
Dar nu pot face altfel. Visez sa fiu directorul general al unei inchisori model, al unei ocne pacifice si bine intretinuţe.
Dar se gasesc, ca in toate inchisorile, neasculatori, nelinistiţi, din aceia care au nostalgia stupida a vechilor ideologii si mitologii omucide.
Toti acestia vor fi suprimaţi. Nu pot permite ca numai cateva mii de bolnavi sa primejduisca fericirea viitoare a milioane de oameni. Si apoi, defintiv, vechile varsari de sange nu erau un fel rau de a ingriji corpurile.
E o oarecare voluptate sa te simţi stapan pe viata si pe moarte. De cand vechiul Dumnezeu a fost ucis – nu stiu bine daca in Franţa sau in Germania – unele satisfacţii au acaparat oamenii.
Eu sunt, daca vrei, un semizeu local asezat intre Asia si Europa, dar pot totusi sa-mi permit unele capricii. Sunt gusturi ale caror secret s-a pierdut, dupa caderea paganilor.
Sacrificiile omenesti aveau ceva bun: erau simbol profund, o invaţatura inalta, o sarbatoare sanatoasa.
Dar aici, in locul imnului credinciosilor, aud ridicandu-se spre mine urletele prizonierilor si al muribunzilor; te asigur ca n-as schimba aceasta simfonie cu cele noua ale lui Beethoven. Acesta e cantecul religios care anunta beatitudinea apropiata.
Mi se paru atunci ca fata descompusa si cadaverica a lui Lenin se intindea ca sa asculte o muzica inceata si solemna, sensibila numai pentru el. Aparu doamna Krupskaia, sa-mi spuna ca sotul sau era obosit si ca avea nevoie de putina odihna. Iesii indata.
Am cheltuit douazeci mii de dolari ca sa vad pe omul acesta si, intr-adevar, am impresia ca nu i-am aruncat pe fereastra.»
«GOG», memorii de Giovanni Papini
(traducere de Ileana Zara, publicat 1990, Bucuresti)""
Lumea s-a intrebat : A fost sau nu a fost?
Intrebare fara rost. De fost a fost ceva, dar nu a fost ce trebuia !
Ia sa vedem cum se vede din perspectiva mea ce a fost prin decembrie.
Ca un preambul vrea sa va spun ca o explozie are nevoie de cel putin doi componenti. La fel ca la o ardere. Are nevoie si de carburant dar si de comburant.
In Romania sa zicem ca ar fi fost ceva carburant. S-a vazut asta si la Lupeni in 1977 si la Brasov in 1985. Dar fara miraculosul comburant arderea s-a fasait destul de rapid.
Vorbim despre Revolutia Romana fara a avea in vedere complexul european. Chiar si cu mintea de atunci, am inteles cand am vazut mitingul din 21, ca acela era sfarsitul.
Ca sa folosesc un cuvant pompos, acela era ZEITGEIST-ul ! Si ce urma sa se intampla nu s-a stabilit nici la Iasi, nici la Timisoara si nici macar la Bucuresti.
In fiecare tara s-a tinut cont de specificul local. Si s-a actionat ca atare.
Pe scurt. Ceasusescu urma sa cada. Unii au inteles asta si s-au dat deoparte. Altii nu au inteles si au devenit teroristi sau au ramas ancorati in istorie.
Nu este nimic glorios in marea manipulare din decembrie. Nici macar cei care au luat puterea nu au acum taria sa recunoasca ce au facut. Si nici justitia si nici macar istoria nu poate spune corect povestea.
Sunt multe ite imbarligate si multi si-au dat mana sa finalizeze ce s-a intamplat in decembrie 1989. Multi din afara si mai putini din inauntru.
Ce este totusi de admirat, este ca varsarea de sange putea fi mai mare. Se putea ajunge ca in Siria. Si dupa ceva vreme lumea putea considera, la fel ca in Siria ca Al Asad reprezinta pentru moment cea mai buna varianta.
Au murit oameni. Sange nevinovat s-a varsat! Si inca nimani nu a fost gasit cu adevarat vinovat. Acum sunt batranei care mananca o paine alba. Si sunt multi cei care stiu adevarul si tac. Isi vad de senectute si lasa poporul roman fara istorie.
Vreau doar sa va mai spun o poveste despre un interviu dat de Lenin prin anii 1920.
""Iar eu inaintea acelei masti obosite de culoarea sofranului, nu mai gaseam curajul sa-i pun intrebarile pentru care venisem. Inganai la intamplare o lauda despre marea opera pe care o savarsise in Rusia. Si atunci, acea fata pe jumatate moarta se umplu de strambaturi spectrale, care voiau sa fie un zambet sarcastic.
- Dar totul era facut, exclama Lenin, cu o insufletire neasteptata si aproape cruda, totul era facut inainte de a veni noi! Strainii si imbecilii presupun ca s-a creat ceva nou.
Eroare de burghezi orbi. Bolsevicii n-au facut altceva decat sa adopte, dezvoltandu-l, regimul instaurat de ţari si care e singurul potrivit cu poporul rus.
Nu se poate guverna o suta de milioane de brute fara bat, fara spioni, fara politie secreta, fara teroare si spanzuratori, fara tribunale militare, munca silnica si torturi. Noi am schimbat numai clasa care isi baza guvernarea pe acest sistem.
Unde erau saizeci de mii de nobili si patruzeci de mii de mari functionari, in total o suta de mii de indivizi ; azi sunt aproape doua milioane de proletari si comunisti.
E un progres, un mare progres, deoarece privilegiatii sunt de zece ori mai numerosi, insa nouazeci si opt la suta din populatie n-a castigat prea mult prin aceasta schimbare. Fii chiar sigur ca n-a castigat nimic si e tocmai ceea ce vreau, ceea ce doresc si, de altfel, ceea ce este absolut inevitabil.
Si Lenin incepu sa rida in surdina, ca un negustor care a inselat pe cineva si care contempla satisfacut umerii victimei care pleaca.
- Si atunci, bombanii eu, Marx, progresul si celelalte?
Lenin ma privi cu un aer foarte mirat.
- Dumitale, care esti un om strain si puternic, relua el, pot sa-ţi spun tot. Nimeni nu te va crede. Dar aminteste-ţi ca Marx insusi ne-a invatat ca teoriile n-au decat o valoare pur fictiva, o valoare de instrument. Data fiind starea de lucruri din Rusia si din Europa, a trebuit sa ma servesc de ideologia comunista pentru a realiza adevaratul meu scop.
In alte ţari si in alte vremuri, as fi intrebuinţat altceva. Marx nu era decat un burghez evreu, calare pe statisticile englezesti si admirator in secret al industrialismului. Un creier imbibat de bere si de hegelianism, in care amicul Engels injecta cateodata unele idei geniale. Revoluţia ruseasca e o dezmintire completa a profeţiilor lui Marx.
Comunismul a triumfat tocmai intr-o ţara unde aproape nu exista burghezie.
Oamenii, domnule Gog, sunt niste salbatici fricosi, care trebuiesc stapaniţi de un salbatic fara scrupule, asa cum sunt eu. Restul nu-i decat vorbarie, literatura, filozofie si alta muzica, pentru folosul nerozilor. Ori, salbaticii sunt la fel de criminali, ultimul ideal al oricarui guvern trebuie sa fie acela de a face in asa fel, ca ţara sa semene cu o ocna.
Vechea «catorga» (ocna – n.n.) tarista e ultimul cuvant al inţelepciunii politice. Daca te gandesti bine, vei vedea ca viaţa de inchisoare e cea mai potrivita celor mai mulţi oameni. Nemaifiind liberi, ei sunt, in sfarsit, feriţi de riscuri si in situaţia de a nu putea savarsi raul. Indata ce un om intra la inchisoare, trebuie, prin forta lucrurilor, sa duca o viata de nevinovat.
Mai mult decat atat, nu mai are nici ganduri, nici preocupari, deoarece sunt altii care gandesc si poruncesc pentru el: lucreaza cu corpul, dar isi odihneste spiritul.
Si stie ca in fiece zi va avea ce sa manance si unde sa doarma, chiar daca nu lucreaza si chiar daca e bolnav, fara grija pe care o are cel liber de a-si procura o paine in fiecare dimineaţa si un pat in fiecare seara. Visul meu este de a transforma Rusia intr-o imensa inchisoare: si sa nu crezi ca spun aceasta din egoism, caci intr-un atsfel de sistem cei mai sclavi si cei mai sacrificati sunt tocmai paznicii si ajutoarele lor!
Lenin tacu deodata si incepu sa contemple un desen pe care-l avea dinainte si care reprezenta, mi se pare, un palat inalt ca un turn gaurit de nenumarate ferestre rotunde. Indraznii sa pun una din intrebarile mele.
- Si ţaranii?
- Urasc ţaranii, raspunse Vladimir Ilici cu o strambatura de dezgust. Urasc pe mujicul idealizat de acel ramolit occidental care era Turgheniev si de acel faun convertit care era ipocritul de Tolstoi. Taranii reprezinta tot ce urasc mai mult: trecutul, credinţa, ereziile si maniile religioase, lucrul manual. Ii tolereze si ii cultiv, dar ii urasc. As vrea sa-i vad disparand pe toţi, pana la cel din urma.
Un electrician valoreaza pentru mine cat o suta mii deţarani.
Se va ajunge, sper, sa traim cu alimente produse in cateva minute de masini, in laboratoarele noastre chimice si in sfarsit vom putea masacra ţaranimea devenita atunci inutila. Taranii se vor face lucratori sau vor crapa. Viaţa in natura e o rusine preistorica.
Baga-ţi in cap ca bolsevismul reprezinta un razboi triplu: al barbarilor stiintifici impotriva intelectualilor corupţi, al Orientului impotriva Occidentului si al orasului impotriva satului. Si in acest razboi nu ne vom uita la alegerea armelor.
Individul e ceva care trebuie suprimat. E o invenţie a acelor pierde-vara de greci si a inchipuiţilor de germani. Cine rezista, va fi taiat ca o tumoare vatamatoare. Sangele e cel mai bun igrasamant oferit de natura.
Sa nu crezi ca sunt crud. Toate aceste executii si spanzuratori, care se fac din ordinul meu, ma plictisesc. Urasc victimele, mai cu seama fiindca ma silesc sa le ucid.
Dar nu pot face altfel. Visez sa fiu directorul general al unei inchisori model, al unei ocne pacifice si bine intretinuţe.
Dar se gasesc, ca in toate inchisorile, neasculatori, nelinistiţi, din aceia care au nostalgia stupida a vechilor ideologii si mitologii omucide.
Toti acestia vor fi suprimaţi. Nu pot permite ca numai cateva mii de bolnavi sa primejduisca fericirea viitoare a milioane de oameni. Si apoi, defintiv, vechile varsari de sange nu erau un fel rau de a ingriji corpurile.
E o oarecare voluptate sa te simţi stapan pe viata si pe moarte. De cand vechiul Dumnezeu a fost ucis – nu stiu bine daca in Franţa sau in Germania – unele satisfacţii au acaparat oamenii.
Eu sunt, daca vrei, un semizeu local asezat intre Asia si Europa, dar pot totusi sa-mi permit unele capricii. Sunt gusturi ale caror secret s-a pierdut, dupa caderea paganilor.
Sacrificiile omenesti aveau ceva bun: erau simbol profund, o invaţatura inalta, o sarbatoare sanatoasa.
Dar aici, in locul imnului credinciosilor, aud ridicandu-se spre mine urletele prizonierilor si al muribunzilor; te asigur ca n-as schimba aceasta simfonie cu cele noua ale lui Beethoven. Acesta e cantecul religios care anunta beatitudinea apropiata.
Mi se paru atunci ca fata descompusa si cadaverica a lui Lenin se intindea ca sa asculte o muzica inceata si solemna, sensibila numai pentru el. Aparu doamna Krupskaia, sa-mi spuna ca sotul sau era obosit si ca avea nevoie de putina odihna. Iesii indata.
Am cheltuit douazeci mii de dolari ca sa vad pe omul acesta si, intr-adevar, am impresia ca nu i-am aruncat pe fereastra.»
«GOG», memorii de Giovanni Papini
(traducere de Ileana Zara, publicat 1990, Bucuresti)""
Ca sa intelegi cum a intinat Ceausescu nobilele idealuri ale comunismului!
Cam asa arata si Romania mosita de Iliescu. Si mai cred ca si el are aceeasi viziune despre OPERA lui!
Mircea !!! Opreste-te din lucrat. Sunt atatia care vegeaza pentru noi.
ROMANIA DORMI LINISTITA!!!
joi, 19 decembrie 2013
Exista Mos Craciun?
Asteptam de ceva timp aceasta intrebare.
Si in aceasta seara Andrei m-a intrebat : Exista Mos Craciun? Si vreu adevarul, a subliniat!
Am inceput sa-i povestesc despre Dumnezeu si despre Sfantul Duh. Cum o forma de manifestare a Divinitatii este Sfantul Duh. Imposibil de vazut, dar omniprezent. Si cum in perioada Craciunului, Sfantul Duh poate uneori sa ii faca pe oameni mai buni si doritori de a oferii satisfactii celor iubiti. Sub forma unor cadouri.
Si asa am incercat sa-i explic ca ceea ce conteaza este sa te lasi cuprins de magia Sarbatorilor si sa incerci sa faci fapte bune.
Si DA! Parintii sunt cei care pun cadourile sub pomul de Craciun.
I-am mai explicat si de imaginea Coca-Cola si de traditiile germanice ale bradului si de societatea de consum in care traim.
A plans si a fost trist. A fost dezamagit ca in toti acesti ani a crezut ca Mosul ii aduce cadourile.
Si ca nu mai vrea cadouri anul acesta.
Din pacate copii se fac mari. Si varsta inocentei se pierde repede.
Logica si ratiunea isi face loc rapid in capsorul lor mic. Asa ca astazi am mai daramat un mit.
Nu stiu exact ce am pus in loc. Dar in nici un caz nu puteam pune o minciuna.
Supararea o sa treaca. Si cu timpul va regasi bucuria sarbatorilor de Craciun. Si mai ales va vedea ca parintii lui il iubesc. Si poate asta conteaza cel mai mult.
Sunt curios ce o sa-i spun cand o sa ma interbe daca exista Dumnezeu?
Caci si eu l-am gasit destul de greu.
Mos Craciun exista. Si este in fiecare din noi. Patrunde in noi si ne facem sa fim mai iubitori si mai buni.
Din pacate este greu sa pastrezi si magia si inocenta si ratiunea in acelasi timp.
Ceea ce pierzi intr-o parte, o castigi in cealaltă parte.
Asa ca sania cu renii Rudolph, Dasher, Dancer, Prancer, Vixen, Comet, Cupid, Donder si Blitzen si cu batranelul cu barba alba a ramas acum istorie.
Trece timpul asta..........
Si in aceasta seara Andrei m-a intrebat : Exista Mos Craciun? Si vreu adevarul, a subliniat!
Am inceput sa-i povestesc despre Dumnezeu si despre Sfantul Duh. Cum o forma de manifestare a Divinitatii este Sfantul Duh. Imposibil de vazut, dar omniprezent. Si cum in perioada Craciunului, Sfantul Duh poate uneori sa ii faca pe oameni mai buni si doritori de a oferii satisfactii celor iubiti. Sub forma unor cadouri.
Si asa am incercat sa-i explic ca ceea ce conteaza este sa te lasi cuprins de magia Sarbatorilor si sa incerci sa faci fapte bune.
Si DA! Parintii sunt cei care pun cadourile sub pomul de Craciun.
I-am mai explicat si de imaginea Coca-Cola si de traditiile germanice ale bradului si de societatea de consum in care traim.
A plans si a fost trist. A fost dezamagit ca in toti acesti ani a crezut ca Mosul ii aduce cadourile.
Si ca nu mai vrea cadouri anul acesta.
Din pacate copii se fac mari. Si varsta inocentei se pierde repede.
Logica si ratiunea isi face loc rapid in capsorul lor mic. Asa ca astazi am mai daramat un mit.
Nu stiu exact ce am pus in loc. Dar in nici un caz nu puteam pune o minciuna.
Supararea o sa treaca. Si cu timpul va regasi bucuria sarbatorilor de Craciun. Si mai ales va vedea ca parintii lui il iubesc. Si poate asta conteaza cel mai mult.
Sunt curios ce o sa-i spun cand o sa ma interbe daca exista Dumnezeu?
Caci si eu l-am gasit destul de greu.
Mos Craciun exista. Si este in fiecare din noi. Patrunde in noi si ne facem sa fim mai iubitori si mai buni.
Din pacate este greu sa pastrezi si magia si inocenta si ratiunea in acelasi timp.
Ceea ce pierzi intr-o parte, o castigi in cealaltă parte.
Asa ca sania cu renii Rudolph, Dasher, Dancer, Prancer, Vixen, Comet, Cupid, Donder si Blitzen si cu batranelul cu barba alba a ramas acum istorie.
Trece timpul asta..........
marți, 17 decembrie 2013
Perfect fara tine !
De ceva vreme vreau sa scriu si despre Vama. Si despre solistul trupei. Care prin desemnarea lui ca un reper moral de catre Crin Antonescu a captat toata atentia mea. De la melodia Hotel Cismigiu cu greu am gasit atata voluptate in versuri si in muzica.
Toata lumea cred ca stie melodia. Nu exista ceva in Romania sa-i dai drumul ( ma refer aici la radio, internet si chiar si cuptor cu microunde) sa nu auzi cel putin refrenul.
O alta declaratie a solistului imi vine totusi in minte.
"" Drumul catre inima unei femei este ca drum forestier. Inaccesibil." ! Frumos si interesant.
Cred ca cine a putut compara drumul prin padurea (sper ca virgina) sufletului unei femei cu
""Acum sunt singur in masina, dar nu e suparare
Decat premiant in inchisoare, mai bine repetent in drum spre mare "" cred ca a pierdut de ceva vreme marcajul si s-a ratacit. Chiar daca merge cu un Gipan 4x4.
Tin sa-i spun ca drumul forestier nu este tocmai o cursa pe autostrada. Un drum forestier este o cale ingusta si nebatatorita plina de mistere si provocari. Nu poti sa-i dai talpa la masina si sa ajungi la destinatie. Aici trebuie sa stii sa negociezi fiecare viraj, sa stii in ce treapta de viteza sa te afli si cat poti forta motorul sau norocul.
Multa lume a avut parte de versurile urmatoare in editie "live":
""Nu mai urla
Toata lumea cred ca stie melodia. Nu exista ceva in Romania sa-i dai drumul ( ma refer aici la radio, internet si chiar si cuptor cu microunde) sa nu auzi cel putin refrenul.
O alta declaratie a solistului imi vine totusi in minte.
"" Drumul catre inima unei femei este ca drum forestier. Inaccesibil." ! Frumos si interesant.
Cred ca cine a putut compara drumul prin padurea (sper ca virgina) sufletului unei femei cu
""Acum sunt singur in masina, dar nu e suparare
Decat premiant in inchisoare, mai bine repetent in drum spre mare "" cred ca a pierdut de ceva vreme marcajul si s-a ratacit. Chiar daca merge cu un Gipan 4x4.
Tin sa-i spun ca drumul forestier nu este tocmai o cursa pe autostrada. Un drum forestier este o cale ingusta si nebatatorita plina de mistere si provocari. Nu poti sa-i dai talpa la masina si sa ajungi la destinatie. Aici trebuie sa stii sa negociezi fiecare viraj, sa stii in ce treapta de viteza sa te afli si cat poti forta motorul sau norocul.
Multa lume a avut parte de versurile urmatoare in editie "live":
""Nu mai urla
Se-aude in bloc
Am inteles ideea
Ai risipit iubirea pe un dobitoc.
Iesi naibi din casa
Eu asta astept, iubito
Esti libera sa cauti fraierul…""
Am inteles ideea
Ai risipit iubirea pe un dobitoc.
Iesi naibi din casa
Eu asta astept, iubito
Esti libera sa cauti fraierul…""
Se pare ca de la un drum forestier pana a evada spre mare este o distanta destul de mare.
Si o inconsecventa cel putin ciudata.
Cine isi asuma drumul forestier trebuie sa incerce sa mearga pana la capat. Nu sa abandonezi la prima hurducatura.
Un drum in viata trebuie asumat. Si cu bune si cu rele. Daca ramai ancorat in cele rele nu mai reusesti sa vezi frumusetea celor bune.
Pentru indrazneti vreau sa spun ca drumul forestier este greu dar plin de satisfactii. Poti vedea frumusetea naturii si a padurii dar sa ai grija si la drum.
Este greu sa explici cuiva frumusetea sofatului. Unii inteleg sofatul de unul singur. Vine un moment in viata cand poti avea alaturi de tine un copilot. Si alaturi de el drumul este altfel. Este greu la inceput sa imparti raspunderea sofatului. Si sa tii cont si de parerea lui. Dar copilotul stie intodeauna drumul mai bine. Caci el are harta.
Asa ca o melodie frumoasa cu versuri misogine.
Dragostea adevarata nu poate exista intr-un suflet misogin.
Si nici drumul adevarat nu poti sa il gasesti daca esti atent mai mult la claxonat decat la sofat.
Eu unul stiu ca mi-am gasit un copilot.
Caruia ii urez :
LA MULTI ANI!
luni, 16 decembrie 2013
Dilema prieteniei pe Facebook !
In ultimul timp am inceput sa primesc tot mai multe solicitari de prietenie atat pe Facebook cat si pe Google+. Ma uit analizez si in mare parte a cazurilor confirm. Cu toate ca sunt persoane despre care nu stiu nimic. Iata ca ieri m-am intalnit cu o situatie din care nu stiu sa ies.
Am primit o solicitare de cerere de prietenie de la un baiat de (cred) 12 ani, prieten de la karate cu Andrei. Pentru cine nu stie am intrat in al 47-lea an de viata. 47-12=35 ani!!!! Cam mult ! NU?
Stau si ma uit ca prostul la butonul de confirm. Sa spun DA sau nu acum? Asta da dilema.
Baiatul este un tip de treaba, chiar simpatic si dintr-o familie mai mult decat onorabila.
Dar totusi ce pot eu impartasi cu un baiat de 12 ani?
Avem oare acelasi sistem de valori, radem la aceleasi glume? Putem comunica real?
Sau doar sunt un numar in panoplia de prieteni de pe Facebook?
Cautam o comunitate in care sa ne impartasim gandurile si realizarile sau cu cat mai multi cu atat mai bine?
Ce conteaza calitatea sau cantitatea?
Cand postezi ceva te astepti sa ai o reactie sau pur si simplu arunci pe net ce iti trece prin cap?
Poti fi prieten cu toata lumea?
Inteleg ca o nevasta mai tanara nu strica. La fel si o amanta!
Dar un prieten cu 35 de ani mai tanar pe Facebook nu este cam mult.
Inca stau si ma uit la cererea de prietenie.
Sincer astept si eu o sugestie!
Si nu vrea sa las baiatul sa astepte!
Am primit o solicitare de cerere de prietenie de la un baiat de (cred) 12 ani, prieten de la karate cu Andrei. Pentru cine nu stie am intrat in al 47-lea an de viata. 47-12=35 ani!!!! Cam mult ! NU?
Stau si ma uit ca prostul la butonul de confirm. Sa spun DA sau nu acum? Asta da dilema.
Baiatul este un tip de treaba, chiar simpatic si dintr-o familie mai mult decat onorabila.
Dar totusi ce pot eu impartasi cu un baiat de 12 ani?
Avem oare acelasi sistem de valori, radem la aceleasi glume? Putem comunica real?
Sau doar sunt un numar in panoplia de prieteni de pe Facebook?
Cautam o comunitate in care sa ne impartasim gandurile si realizarile sau cu cat mai multi cu atat mai bine?
Ce conteaza calitatea sau cantitatea?
Cand postezi ceva te astepti sa ai o reactie sau pur si simplu arunci pe net ce iti trece prin cap?
Poti fi prieten cu toata lumea?
Inteleg ca o nevasta mai tanara nu strica. La fel si o amanta!
Dar un prieten cu 35 de ani mai tanar pe Facebook nu este cam mult.
Inca stau si ma uit la cererea de prietenie.
Sincer astept si eu o sugestie!
Si nu vrea sa las baiatul sa astepte!
duminică, 15 decembrie 2013
Amintirile unui Decretel !
Pentru cine nu cunoaste termenul de Decretel este vorba de un faimos decret ( Decretul 770/1966 din 01.10/1966) care stabilea la Art 1 : " Intreruperea cursului sarcinii este interzisa". Asa ca brusc cand m-am nascut Bucurestiul gemea deja de noi nascuti. Daca pana atunci la scoala erau clase pana la litera "D" prin anii 1974 ajunsesera sa fie pana la litera "P".
Daca America a avut generatia Woodstock sau Flower-Power, romanii au doar generatia decreteilor. Si care teoretic acum incearca sa ia puterea de la cei batrani.
Daca tot este sa imi reamnintesc ceva ar putea fi vorba si despre :
- cozile la carne la Bucur-Obor la poarta de intrare in garajul subteran dinspre Hala Obor;
- ratia de ulei si zahar pe care o luam din alimentara din subsolul de la Bucur-Obor;
- coada de dimineata de la lapte si iaurt de la Hala Obor;
- coada pentru cartofi de la sina de tren unde oprea vagonul cu cartofi;
- cozile de la benzina si mai ales cea de la benzinaria Baneasa care tinea pana unde acum este Taverna Sarbului pe str. Tipografilor. Benzinaria este pe DN1 dupa fantana Miorita si dupa podul CFR Constanta;
- piesele de teatru de la Bulandra, Notara sau TNB;
- spectacolele de PMT ale lui Pitis;
- cuplajurile de fotbal pe stadionul 23 August;
Si ar mai fi si multe altele. Dar cum sa povestesti (de exemplul baiatului tau) despre foame, frig si frica.
Si toate astea sunt legate de un singur nume. Nicolae Ceausescu ! Odiosul dictator executat in ziua de Craciun la Targoviste. Chiar atunci am resimtit o usoara neintelegere a mascaradei de proces si a executiei rapide. Dar asa cerea REVOLUTIA!
A trecut si Revolutia si in noua democratie am invatat ca tot ce a tinut de Ceasusescu a fost rau si tot ce tine de Iliescu este bun.
Cum este sezonul reevaluarilor incerc si eu sa-mi fac niste dusmani si sa vorbesc despre anumite aspecte care sunt TABU.
Nu am uitat si nu cred ca voi uita vreodată ca au fost ierni in care am avut si 14 ' C in apartamentul de bloc. Sau ca apa calda era mai rece decat apa rece. Nu voi uita niciodata ca au fost zile in care mi-a fost foame. Nu multe dar au fost cateva. Am avut ocazia sa inteleg, putim mai tarziu si cum functiona Departamentul de Securitate a Statului. Asa ca am trait si eu intre cei 3 F. Frig, Foame, Frica.
Ceea ce imi reamintesc este totusi ca in Romania se producea o multime de lucruri. Daca stau bine sa ma gandesc chiar se producea orice. ORICE!!! Existau o multime de fabrici si uzine in care munceau tristi si nemultumiti o groaza de romani. Primeau un salariu si aveau un apartament, eventual o masina si un concediu pe an. Eventual la mare.
Ce s-a mai ales din toate astea???? PRAFUL!!!
Si de ce? Tot ni s-a spus ca Romania nu producea de calitate si ca acele industrii trebuia sa dispara. La fel ca sistemul de irigatii, la fel ca industria militara, la fel ca industria siderurgica, la fel ca industria petro-chimica........
GRESIT!!!!
Romania producea o groaza de lucruri care nu erau intradevar bune pentru Occident. Dar putea fi bune pentru alte piete. Asa s-a dat startul la furat. Si la distrus. A fost cineva judecat si inculpat pentru distrugerea ROMANIEI in toti acesti ani????
Repet Romania putea produce doar daca isi adapta oferta pentru pietele traditionale. Si daca nu se rupeau brusc toate puntile cu clientii traditionali.
Daca va exista JUSTITIE in Romania pe langa dosarul Revolutiei si al Mineriadei ar trebui deschis si doua mari dosare:
1. DOSARUL COMUNISMULUI
2. DOSARUL DISTRUGERII ECONOMIEI NATIONALE.
Doar atunci putem spune ca in Romania exista JUSTITE. Pana atunci..........
Sa recapitulam. Totul a fost distrus si vandut la fier vechi pentru ca nu eram competitivi. NU?
Sa va spun cateva mici povesti. De curand am fost la un producator de tubulatura. Care functiona in localul unei vechi intreprinderi socialiste de profil. Omul produce cu aproape acelasi utilaje de pe vremea lui Nea Nicu si este competitiv. Am fost si in vizita la Faur si acolo se produce inca la greu. La fel si in alte si alte fost fabricute acum privatizate. Unele cu tehnologii moderne (ulterior cumparate) altele cu aceleasi tehnologii si echipamente.
Cum era melodia cu NECOMPETIVITATEA????
Si inca cateva exemple:
1. PETROM. Dintr-o mare gaura neagra a devenit compania nr.1 in Romania;
2. SIDEX. Dintr-o mare gaura neagra, poate produce (daca piata ar cere) otel pentru jumatate din Europa.
3. CARPAT CEMENT . Dintr-o mare gaura neagra in cativa ani si-au platit toate datoriile si acum sunt stabilizati si daca piata ar cere ar putea produce cimentul pentru toate podurile si viaductele de care avem nevoie.
Exemplele pot continua dar nu este domeniul meu forte.
In schimb toate celelalte au ajuns la fier vechi!!!
Si NIMENI NU ESTE TRAS LA RASPUNDERE!!!???
Cum ramane si cu flota?
Ca tot este mare discutie cu autostrazile in Romania.
Va atasez o poza cu un proiect din 1968 despre cum ar trebui sa arate autostrazile in Romania. Si proiectul chiar avea in spate aproape toata documentatia gata.
Daca ma intreba cineva ce a fost rau si ce a fost bun nu sunt sigur ca stiu exact ce sa raspund.
Stiu sa spun ca de platit a platit doar familia Ceausescu si restul au ramas neprihaniti.
Stiu sa spun ca o societate care are la baza un simulacru de proces si atat (dublat poate de o executie) nu poate avea moralitate.
Insanatosirea morala nu trebuie sa tina cont doar de actualii profitori. Ranile sunt mult mai adanci si trecutul inca nu este curatat de toate crimele si lucrurile odioase petrecute.
Insa a da cu piciorul la ceea ce romanii au muncit si creat si a arunca pe apa Sambetei tot ce s-a realizat in doua generatii de romani este un lucru pe care eu nu il pot intelege.
Daca ramanem cu capul in tarana nu avem sansa sa vedem si cerul de deasupra noastra si nici sa vedem Soarele stralucind.
Romania are si lumini si umbre. Dar trebuie delimitate clar. Pentru ca altfel o sa vedem totul in gri si nu vom ști niciodata ceea ce a fost luminos si nici ceea ce a fost intunecat.
Romania nu a insemnat numai Nicolae Ceausescu. Dovada este si faptul ca la un moment dat a ajuns sa faca autostopul pe langa Targoviste.
Tovasarii lui de drum sunt inca printre noi. Ei si copii lor. Dar si aici exista alb si negru. Si mult gri!
Visez la o Romanie colorata si in care griul sa nu mai existe.
Cam astea sunt amintirile unui Decretel pe ziua de azi!
Tare mult mi-as dori sa nu mai fim o tara de consum. Si daca nu mai producem orice macar acum sa existe o strategie pentru domenii de varf si de viitor. Altfel toti IT-isti nostri o sa ajunga prin strainatate si cu ei multi altii.
Militez pentru o Romanie mandra, corecta si valoroasa.
Poate nu sunt chiar singur!
Daca America a avut generatia Woodstock sau Flower-Power, romanii au doar generatia decreteilor. Si care teoretic acum incearca sa ia puterea de la cei batrani.
Daca tot este sa imi reamnintesc ceva ar putea fi vorba si despre :
- cozile la carne la Bucur-Obor la poarta de intrare in garajul subteran dinspre Hala Obor;
- ratia de ulei si zahar pe care o luam din alimentara din subsolul de la Bucur-Obor;
- coada de dimineata de la lapte si iaurt de la Hala Obor;
- coada pentru cartofi de la sina de tren unde oprea vagonul cu cartofi;
- cozile de la benzina si mai ales cea de la benzinaria Baneasa care tinea pana unde acum este Taverna Sarbului pe str. Tipografilor. Benzinaria este pe DN1 dupa fantana Miorita si dupa podul CFR Constanta;
- piesele de teatru de la Bulandra, Notara sau TNB;
- spectacolele de PMT ale lui Pitis;
- cuplajurile de fotbal pe stadionul 23 August;
Si ar mai fi si multe altele. Dar cum sa povestesti (de exemplul baiatului tau) despre foame, frig si frica.
Si toate astea sunt legate de un singur nume. Nicolae Ceausescu ! Odiosul dictator executat in ziua de Craciun la Targoviste. Chiar atunci am resimtit o usoara neintelegere a mascaradei de proces si a executiei rapide. Dar asa cerea REVOLUTIA!
A trecut si Revolutia si in noua democratie am invatat ca tot ce a tinut de Ceasusescu a fost rau si tot ce tine de Iliescu este bun.
Cum este sezonul reevaluarilor incerc si eu sa-mi fac niste dusmani si sa vorbesc despre anumite aspecte care sunt TABU.
Nu am uitat si nu cred ca voi uita vreodată ca au fost ierni in care am avut si 14 ' C in apartamentul de bloc. Sau ca apa calda era mai rece decat apa rece. Nu voi uita niciodata ca au fost zile in care mi-a fost foame. Nu multe dar au fost cateva. Am avut ocazia sa inteleg, putim mai tarziu si cum functiona Departamentul de Securitate a Statului. Asa ca am trait si eu intre cei 3 F. Frig, Foame, Frica.
Ceea ce imi reamintesc este totusi ca in Romania se producea o multime de lucruri. Daca stau bine sa ma gandesc chiar se producea orice. ORICE!!! Existau o multime de fabrici si uzine in care munceau tristi si nemultumiti o groaza de romani. Primeau un salariu si aveau un apartament, eventual o masina si un concediu pe an. Eventual la mare.
Ce s-a mai ales din toate astea???? PRAFUL!!!
Si de ce? Tot ni s-a spus ca Romania nu producea de calitate si ca acele industrii trebuia sa dispara. La fel ca sistemul de irigatii, la fel ca industria militara, la fel ca industria siderurgica, la fel ca industria petro-chimica........
GRESIT!!!!
Romania producea o groaza de lucruri care nu erau intradevar bune pentru Occident. Dar putea fi bune pentru alte piete. Asa s-a dat startul la furat. Si la distrus. A fost cineva judecat si inculpat pentru distrugerea ROMANIEI in toti acesti ani????
Repet Romania putea produce doar daca isi adapta oferta pentru pietele traditionale. Si daca nu se rupeau brusc toate puntile cu clientii traditionali.
Daca va exista JUSTITIE in Romania pe langa dosarul Revolutiei si al Mineriadei ar trebui deschis si doua mari dosare:
1. DOSARUL COMUNISMULUI
2. DOSARUL DISTRUGERII ECONOMIEI NATIONALE.
Doar atunci putem spune ca in Romania exista JUSTITE. Pana atunci..........
Sa recapitulam. Totul a fost distrus si vandut la fier vechi pentru ca nu eram competitivi. NU?
Sa va spun cateva mici povesti. De curand am fost la un producator de tubulatura. Care functiona in localul unei vechi intreprinderi socialiste de profil. Omul produce cu aproape acelasi utilaje de pe vremea lui Nea Nicu si este competitiv. Am fost si in vizita la Faur si acolo se produce inca la greu. La fel si in alte si alte fost fabricute acum privatizate. Unele cu tehnologii moderne (ulterior cumparate) altele cu aceleasi tehnologii si echipamente.
Cum era melodia cu NECOMPETIVITATEA????
Si inca cateva exemple:
1. PETROM. Dintr-o mare gaura neagra a devenit compania nr.1 in Romania;
2. SIDEX. Dintr-o mare gaura neagra, poate produce (daca piata ar cere) otel pentru jumatate din Europa.
3. CARPAT CEMENT . Dintr-o mare gaura neagra in cativa ani si-au platit toate datoriile si acum sunt stabilizati si daca piata ar cere ar putea produce cimentul pentru toate podurile si viaductele de care avem nevoie.
Exemplele pot continua dar nu este domeniul meu forte.
In schimb toate celelalte au ajuns la fier vechi!!!
Si NIMENI NU ESTE TRAS LA RASPUNDERE!!!???
Cum ramane si cu flota?
Ca tot este mare discutie cu autostrazile in Romania.
Va atasez o poza cu un proiect din 1968 despre cum ar trebui sa arate autostrazile in Romania. Si proiectul chiar avea in spate aproape toata documentatia gata.
Stiu sa spun ca de platit a platit doar familia Ceausescu si restul au ramas neprihaniti.
Stiu sa spun ca o societate care are la baza un simulacru de proces si atat (dublat poate de o executie) nu poate avea moralitate.
Insanatosirea morala nu trebuie sa tina cont doar de actualii profitori. Ranile sunt mult mai adanci si trecutul inca nu este curatat de toate crimele si lucrurile odioase petrecute.
Insa a da cu piciorul la ceea ce romanii au muncit si creat si a arunca pe apa Sambetei tot ce s-a realizat in doua generatii de romani este un lucru pe care eu nu il pot intelege.
Daca ramanem cu capul in tarana nu avem sansa sa vedem si cerul de deasupra noastra si nici sa vedem Soarele stralucind.
Romania are si lumini si umbre. Dar trebuie delimitate clar. Pentru ca altfel o sa vedem totul in gri si nu vom ști niciodata ceea ce a fost luminos si nici ceea ce a fost intunecat.
Romania nu a insemnat numai Nicolae Ceausescu. Dovada este si faptul ca la un moment dat a ajuns sa faca autostopul pe langa Targoviste.
Tovasarii lui de drum sunt inca printre noi. Ei si copii lor. Dar si aici exista alb si negru. Si mult gri!
Visez la o Romanie colorata si in care griul sa nu mai existe.
Cam astea sunt amintirile unui Decretel pe ziua de azi!
Tare mult mi-as dori sa nu mai fim o tara de consum. Si daca nu mai producem orice macar acum sa existe o strategie pentru domenii de varf si de viitor. Altfel toti IT-isti nostri o sa ajunga prin strainatate si cu ei multi altii.
Militez pentru o Romanie mandra, corecta si valoroasa.
Poate nu sunt chiar singur!
sâmbătă, 14 decembrie 2013
Romania mea si Romania lor!
Iarasi fac apel la istorie. Hitler a castigat alegerile in Germania. A fost desemnat Cancelar si apoi a inceput sa schimbe legile. La ce s-a ajuns s-a vazut. Curat democratic. Asta este una din fetele democratiei. A celei reprezentative. Si asta se intampla daca pui in mana unor necunoscuti dreptul tau de a hotara ceva. Asa ca Europa a mai avut asemenea experiente pe care acum vrea sa le lase sub pres. Poate de aicea si reactia unitara.
Eu cred ca democratia reprezentativa si-a atins si depasit limitele. La fel si societatea capitalista de consum. Si asta nu o spun numai eu ci si cu alte interpretari si altii.
In Romania situatia este un pic diferita, dar nu cu mult. Proaspat iesita din comunism ( HA HA HA , daca ati uitat au trecut 24 de ani !!! ) Romania nu isi gaseste un ritm democratic si o normalitate. Oamenii voteaza emotional, visceral si uneori si pentru o galeata sau o punga de malai. Aici ar fi o discutie despre votul la romani. Dupa cum se observa procentul de absenteism este din ce in ce mai mare. Asta si datorita lehamitei generalizate. Se ajunge in situatia ca pentru cateva zeci de mii de voturi balanta puterii sa se schimbe. Si acele cateva zeci de mii de voturi de obicei sunt din cele cumparate.
In fiecare partid exista un grup de elita de sociologi, matematicieni si statisticieni. Care creeaza modele matematice si reusesc sa puna in cifre intentia de vot cat si reactia emotionala a poporului roman. De mare ajutor sunt si campaniile de televoting sau concursurile gen Vocea Romaniei, Romanii au Talent sau chiar si X Factor. Grupul Intact stiu unde isi varsa informatiile (daca va tot intrebati de ce rezista asa bine PC) , in schimb despre grupul Pro am doar o banuiala. Asa modelul matematic creat se pune problema cine isi mobilizeaza mai bine electoratul si cine reuseste sa cumpere cel mai sigur voturile unor minoritati. Caci aici se face diferenta. Societatea romana este destul de polarizata si plina de ura si resenimente. O gandire limpede lipseste ca si o voce autentica si respectabila. Nu avem in clipa de fata nici o personalitate care sa nu fie intr-un fel manjita. Cei 24 de ani de la Lovilutie au plimbat pe la borcanul cu miere aproape pe toata lumea care a aparut pe sticla. Si cum daca nu esti pe sticla nu existi sa zicem ca accesul in clubul exclusivist este inchis. La fel de greu este accesul si la un partid politic. Sa infiintezi acum un nou partid este o misune aproape imposibila. Ai nevoie sigur de specialisti care au functionat prin alte partide existente. Ai nevoie de logistica, ai nevoie de expunere media si ai nevoie de multi bani. Si in primul rand de o platforma politica adaptata zilelelor noastre.
Atunci poate nu va mai conta multitudinea de asistati de catre stat in orice forma si poate va exista si o dezbatere pe idei si solutii nu pe injurii si atacuri la persoana.
Si poate tot atunci minoritatea care munceste si face afaceri corect va avea un cuvant mai mare de spus in Romania.
Romania mea este cea in care politica se face din corectitudine si din chemare, nu din oportunism si parvenitism. Romania mea este plina de oameni corecti si muncitori , intre care lucrez si interactionez zilnic.
Romania lor este si vrea sa ramana un stat mafiot in care furtisagul este virtutea maxima. Si care doar intamplator este in UE si NATO. Nu reprezinta un sistem de valori acceptat si impartasit.
Nu stiu care Romanie va supravietui.
Asta depinde si de noi. Nu neaparat la vot ci si in viata de zi cu zi.
Nu suntem putini si nu suntem in situatia sa fim pierzatori. Pentru ca suntem atasati valorilor democratice si Adevarului.
Asa sa ne ajute Dumnezeu!
Eu cred ca democratia reprezentativa si-a atins si depasit limitele. La fel si societatea capitalista de consum. Si asta nu o spun numai eu ci si cu alte interpretari si altii.
In Romania situatia este un pic diferita, dar nu cu mult. Proaspat iesita din comunism ( HA HA HA , daca ati uitat au trecut 24 de ani !!! ) Romania nu isi gaseste un ritm democratic si o normalitate. Oamenii voteaza emotional, visceral si uneori si pentru o galeata sau o punga de malai. Aici ar fi o discutie despre votul la romani. Dupa cum se observa procentul de absenteism este din ce in ce mai mare. Asta si datorita lehamitei generalizate. Se ajunge in situatia ca pentru cateva zeci de mii de voturi balanta puterii sa se schimbe. Si acele cateva zeci de mii de voturi de obicei sunt din cele cumparate.
In fiecare partid exista un grup de elita de sociologi, matematicieni si statisticieni. Care creeaza modele matematice si reusesc sa puna in cifre intentia de vot cat si reactia emotionala a poporului roman. De mare ajutor sunt si campaniile de televoting sau concursurile gen Vocea Romaniei, Romanii au Talent sau chiar si X Factor. Grupul Intact stiu unde isi varsa informatiile (daca va tot intrebati de ce rezista asa bine PC) , in schimb despre grupul Pro am doar o banuiala. Asa modelul matematic creat se pune problema cine isi mobilizeaza mai bine electoratul si cine reuseste sa cumpere cel mai sigur voturile unor minoritati. Caci aici se face diferenta. Societatea romana este destul de polarizata si plina de ura si resenimente. O gandire limpede lipseste ca si o voce autentica si respectabila. Nu avem in clipa de fata nici o personalitate care sa nu fie intr-un fel manjita. Cei 24 de ani de la Lovilutie au plimbat pe la borcanul cu miere aproape pe toata lumea care a aparut pe sticla. Si cum daca nu esti pe sticla nu existi sa zicem ca accesul in clubul exclusivist este inchis. La fel de greu este accesul si la un partid politic. Sa infiintezi acum un nou partid este o misune aproape imposibila. Ai nevoie sigur de specialisti care au functionat prin alte partide existente. Ai nevoie de logistica, ai nevoie de expunere media si ai nevoie de multi bani. Si in primul rand de o platforma politica adaptata zilelelor noastre.
Atunci poate nu va mai conta multitudinea de asistati de catre stat in orice forma si poate va exista si o dezbatere pe idei si solutii nu pe injurii si atacuri la persoana.
Si poate tot atunci minoritatea care munceste si face afaceri corect va avea un cuvant mai mare de spus in Romania.
Romania mea este cea in care politica se face din corectitudine si din chemare, nu din oportunism si parvenitism. Romania mea este plina de oameni corecti si muncitori , intre care lucrez si interactionez zilnic.
Romania lor este si vrea sa ramana un stat mafiot in care furtisagul este virtutea maxima. Si care doar intamplator este in UE si NATO. Nu reprezinta un sistem de valori acceptat si impartasit.
Nu stiu care Romanie va supravietui.
Asta depinde si de noi. Nu neaparat la vot ci si in viata de zi cu zi.
Nu suntem putini si nu suntem in situatia sa fim pierzatori. Pentru ca suntem atasati valorilor democratice si Adevarului.
Asa sa ne ajute Dumnezeu!
miercuri, 11 decembrie 2013
Un sfat pentru luna cadourilor !
Totul a inceput acum cativa ani. Nu vroiam sa scriu despre ceea ce fac eu prin luna decembrie. Dar totusi!!!
Dupa un schimb de comentarii despre Internet am ajuns la concluzia ca fiecare rand cu informatii despre cineva conteaza. Si mai ales un link conteaza:
http://www.casa-de-copii-domnesti.org/?m=0101
Am strans niste hainute de la Andrei. Adica un ditamai sacul. Si cum ii erau mici si in perfecta stare am hotarat sa le dam la o casa de copii. Stiam de una in Domnesti. Mia's home. Din pacate mie imi era greu sa ajung acolo. Am un coleg de serviciu care sta in Domnesti. Asa ca l-am rugat sa duca sacul cu haine. Nu vroiam sa imi stie cineva identitatea. Vroiam sa fie pur si simplu un gest crestinesc.
Astazi am primit pe mail o poza.
Care m-a impresionat !
Si care daca si pe voi va impresioneaza aveti link-ul de mai sus.
Nu ezitati. Zambetul unui copil nu se poate compara cu nimic.
Dupa un schimb de comentarii despre Internet am ajuns la concluzia ca fiecare rand cu informatii despre cineva conteaza. Si mai ales un link conteaza:
http://www.casa-de-copii-domnesti.org/?m=0101
Am strans niste hainute de la Andrei. Adica un ditamai sacul. Si cum ii erau mici si in perfecta stare am hotarat sa le dam la o casa de copii. Stiam de una in Domnesti. Mia's home. Din pacate mie imi era greu sa ajung acolo. Am un coleg de serviciu care sta in Domnesti. Asa ca l-am rugat sa duca sacul cu haine. Nu vroiam sa imi stie cineva identitatea. Vroiam sa fie pur si simplu un gest crestinesc.
Astazi am primit pe mail o poza.
Care m-a impresionat !
Si care daca si pe voi va impresioneaza aveti link-ul de mai sus.
Nu ezitati. Zambetul unui copil nu se poate compara cu nimic.
marți, 10 decembrie 2013
Statul mafiot 2.0 !
Pentru cei mai putin obisnuiti cu ideea de 2.0, acum in Romania, ideea de stat mafiot a ajuns la alt nivel.
Ia sa vedem cum arata Romania stat mafiot 1.0 .
Pe vremea lui Bombo se faceau abuzuri dar nu se tinea cont de lege. Legea era doar un cuvant putin jenant.
Nimeni nu avea frica de nimic. Si legile erau doar niste cuvinte scrise undeva.
Dar iata ca lucrurile s-au schimbat. A aparut DNA, ANI ......si chiar si oameni hotarati. Intr-un cuvant a aparut o tentativa timida de justitie.
Care a pus mana pe Lege si a inceput sa o aplice.
Asa ca smecherii si-au dat seama ca trebuie pusa in armonie legislatia cu apetitul lor de furtisag. Sincer sa fiu asta a aparut pe vremea lui Tariceanu nu tocmai acum. Acum insa a aparut cu acte in regula = Romania stat mafiot 2.0.
Si ce inseamna asta.
Inseamna ca se fura legal prin legislatie si cu ajutorulo Parlamentului. Si daca ceva nu este legal atunci se modifica legile asa incat sa fie totul legal. Ca doar nu de pomana Parlamentul are 80% o singura vointa si voce.
Le-a trebuit cam mult dar si-au dat seama ca acum este orisice posibil.
Vrei sa favorizezi pe cineva. Pac modifici legea asa incat sa favorizezi pe cine vrei.
In loc sa umbli sa schimbi oameni pe la ANI pe la DNA pe la CSM pe la Curtea Constitutionala mai bine modifici legile asa incat institutiile sus mentionate sa constate cu stupoare ca totul este perfect legal.
In fond asta este marea miza. Sa bulversezi sistemul juridic incat sa nu se mai stie care si cine este hotul.
Daca tot sunt pline puscariile sa intre in ele doar cine a furat un ou. Geniile economice sa fie amnistiate sau chiar gratiate.
Se naste o supercategorie de romani. Cei cu superimunitate. Care vor fura fara frica ca mai vor fi trasi la raspundere asa cum a patit "saracu" Bombo. Sau altii.
De ce sa furi si mai apoi sa te dai bolnav sau sa te operezi pe cord. De ce sa fugi prin strainatate. De ce sa incerci sa te sinucizi.
Nu e mai simplu sa furi fara stres?
Ca doar in Romania 2.0 va fi posibil.
Asa cum vad eu treaba Schengen este din ce in ce mai indepartat de noi. Si pe buna dreptate.
Se pare ca doar pedeapsa cu moartea si confiscarea totala a averii poate ii mai sperie pe unii.
Scriu si eu prostii, ca doar nu suntem tara bananiera! NU?
Si prostii care platesc taxe si impozite corect ce sa mai faca in tara asta????
CE???????????
Ia sa vedem cum arata Romania stat mafiot 1.0 .
Pe vremea lui Bombo se faceau abuzuri dar nu se tinea cont de lege. Legea era doar un cuvant putin jenant.
Nimeni nu avea frica de nimic. Si legile erau doar niste cuvinte scrise undeva.
Dar iata ca lucrurile s-au schimbat. A aparut DNA, ANI ......si chiar si oameni hotarati. Intr-un cuvant a aparut o tentativa timida de justitie.
Care a pus mana pe Lege si a inceput sa o aplice.
Asa ca smecherii si-au dat seama ca trebuie pusa in armonie legislatia cu apetitul lor de furtisag. Sincer sa fiu asta a aparut pe vremea lui Tariceanu nu tocmai acum. Acum insa a aparut cu acte in regula = Romania stat mafiot 2.0.
Si ce inseamna asta.
Inseamna ca se fura legal prin legislatie si cu ajutorulo Parlamentului. Si daca ceva nu este legal atunci se modifica legile asa incat sa fie totul legal. Ca doar nu de pomana Parlamentul are 80% o singura vointa si voce.
Le-a trebuit cam mult dar si-au dat seama ca acum este orisice posibil.
Vrei sa favorizezi pe cineva. Pac modifici legea asa incat sa favorizezi pe cine vrei.
In loc sa umbli sa schimbi oameni pe la ANI pe la DNA pe la CSM pe la Curtea Constitutionala mai bine modifici legile asa incat institutiile sus mentionate sa constate cu stupoare ca totul este perfect legal.
In fond asta este marea miza. Sa bulversezi sistemul juridic incat sa nu se mai stie care si cine este hotul.
Daca tot sunt pline puscariile sa intre in ele doar cine a furat un ou. Geniile economice sa fie amnistiate sau chiar gratiate.
Se naste o supercategorie de romani. Cei cu superimunitate. Care vor fura fara frica ca mai vor fi trasi la raspundere asa cum a patit "saracu" Bombo. Sau altii.
De ce sa furi si mai apoi sa te dai bolnav sau sa te operezi pe cord. De ce sa fugi prin strainatate. De ce sa incerci sa te sinucizi.
Nu e mai simplu sa furi fara stres?
Ca doar in Romania 2.0 va fi posibil.
Asa cum vad eu treaba Schengen este din ce in ce mai indepartat de noi. Si pe buna dreptate.
Se pare ca doar pedeapsa cu moartea si confiscarea totala a averii poate ii mai sperie pe unii.
Scriu si eu prostii, ca doar nu suntem tara bananiera! NU?
Si prostii care platesc taxe si impozite corect ce sa mai faca in tara asta????
CE???????????
duminică, 8 decembrie 2013
Despre Religie !
De la inceput as vrea sa mentionez ceva destul de important pentru mine :
Personal cred intr-un Creator al cerului si al pamntului, al celor vazute si al celor nevazute (mai ales). Mai cred si in Fiul nascut si nu facut , adevarta lumina din lumina. Mai cred in mantuirea omului devenita posibila prin sacrificul altui Om si cel mai important lucru ar fi ca de Paste chiar cred cand spun : "ADEVARAT A INVIAT!". Pe scurt cred in Sfanta Treime. Mai cred si in taina Botezului, sper in iertarea pacatelor si astept viata veacului ce va sa vie !
Nu voi incerca sa descopar acum roata. Au facut-o altii mult mai bine decat mine. Va fi pur si simplu o poveste despre timpul petrecut alaturi de problema Sinelui si cautarea de raspunsuri.
Inca din start o intrebare ma macina : Suntem creati dupa chipul si asemanarea Domnului sau noi l-am creat pe Dumnezeu dupa chipul si asemanarea noastra?
Prima mea intrebare adevarata in viata a fost cand am aflat de moartea unei cunostiinte. Atunci, desi copil fiind, mi-am pus intrebarea despre viata si despre moarte la un nivel empiric si am simtit pentru prima data teama si nesiguranta. Nu dupa mult timp a urmat o furtuna cu fulgere si tunete care si ea mi-a readus aceeasi stare. Momentul de varf al copilariei a fost cutremurul din 1977. Atunci tot ce simtisem s-a amplificat cu 100 %. Am depasit aceste momente dar in sufletul meu au aparut intrebari deja fara raspuns. Am mai crescut si am devenit deja un fel mesterica. Cream din mai nimic diverse masinarii, demontand si remontand diverse lucruri, de altfel noi. Asa ca am inceput sa-mi pun si eu intrebari despre Creatie. Mai intai la modul generic si apoi din ce in ce mai mult despre oameni. Am participat intre timp la multe inmormantari si si la mai multe botezuri. De fiecare data simteam ceva ciudat si parca in aer plutea ceva de neinteles pentru mine. Din pacate Bucurestiul anilor '80 nu era locul in care sa simti sau sa intelegi religia. Asa ca vremea a inceput sa treaca si intalnirea a inceput sa aiba loc din ce in ce mai rar.
In schimb pacla comunismului intuneca din ce in ce mai mult lumina credintei.
Am inceput sa cunosc lumea din ce in ce mai mult in lumina stiintei si a experimentului riguros si exact. Si a gandirii materialiste.
Am invatat despre Big Bang, am invatat despre evolutie si evolutionism, despre fenomenele naturii si despre fizica si chimie si toate celelalte stiinte. Am inteles ca in spatele fricii de obicei sta ignoranta si lipsa de cunostiinte. Am vazut totusi si ce inseamna amoralitatea si imoralitate.
Apoi am invatat despre HAOS. Si despre nevoia omului de pune ordine in viata lui si in lumea inconjuratoare. Omul are nevoie de certitudini. Si de sens. Viata trebuie sa aiba sens. Existenta trebuie sa aiba sens. Tot ce se intampla in viata ta trebuie sa aiba un sens, chiar daca nu il intelegi in momentul producerii evenimentului.
Ceea ce este sigur, este ca exista o Constiinta. Constiinta are nevoie, pentru ca omul sa nu inebuneasca si sa nu se sinucida, sa-si structureze niste AXIOME. Asa creierul uman isi creează propriul sistem defensiv, se incadreaza in societate si are un anumit comportament.
In acel moment poti alege in viata. Iti alegi un punct de sprijin, o origine axiomatica si traiesti toata viata impacat ca tot ce se intampla, se intampla pentru un anumit motiv si tu pur si simplu urmezi un curs evolutiv. Sau mai pe scurt gasesti o faclie in viata care sa-ti lumineze calea si sa-ti fie alaturi si sa te incalzeasca si sa te calauzeasca. Altfel poti alege drumul mult mai singuratic al parcurgerii fara de sprijin intr-o ceata crepusculara.
Ceea ce pot spune cu siguranta este ca flacara stiintei nu poate lumina decat pana la un anumit punct. In schimb flacara religiei iti poate lumina tot drumul chiar si cand mergi prin valea tenebrelor.
Multa vorbarie de fapt nu ajuta la nimic. Daca nu simti si nu intelegi Divinitatea, din carti nu o poti gasi. Si nici nu exista vreo ecuatie sau vreun experiment din care sa poti afirma fara urma de indoiala ca Dumnezeu exista. Pe scurt Dumnezeu nu poate fi pus in ecuatie. Pentru ca El este Ecuatia Insasi.
As vrea sa incerc sa dau o definitie putin inginereasca religiei.
Sa ne imaginam ca cineva are un post de radio gigantic care emite o muzica divina. Si ca el emite pe o frecventa nu de multi stiuta. Mai exista o antena care emite in eter undele radio. Si in timp a aparut un instalator care a reusit sa repare radiourile oamenilor asa incat sa poata prinde acea frecventa. Cei care auzeau acea muzica erau fericiti. Pentru ca intalnisera Instalatorul si pentru ca auzeau muzica si din timp in timp auzeau vocea Creatorului radioului.
Ia sa vedem : Radio, Unde, Instalator. Si multi, multi asculatatori. Cu ce seamana asta oare???
Mai stau si ma gandesc daca omenirea va fi mai fericita daca va descoperi ca inainte de Big Bang cineva sau ceva a dat impulsul energetic pentru ca marea explozie primordiala sa aiba loc. Si daca dupa bosonul lui Higgs vom descoperi si alte particule la nivel subatomic si de acolo se vor deschide si alte porti inca necunoscute. Si vom vedem ca si in stiinta exista un determinism. Si daca vom vedea ca miscarea browniana este haotica doar in aparenta.....si daca........
Oare ce ar fi daca am vedea ca il avem in noi si pe Dumnezeu sub forma unei gene. Sa zicem o gena a religiozitatii. Asta ar mai lamuri oare lucrurile sau le-ar incurca mai tare.
Pot spune cu siguranta ca dupa aproape 200 de ani de descoperiri galopante in stiinta si tehnica, cand genetica si ingineria au ajuns pe varfuri considerate cu numai 50 de ani in urma ca apartinand domeniului științifico-fantastic, noi de fapt sa fi descoperit doar partea vizibila a aisbergului.
Unii au mare nevoie sa creada fara sa cerceteze. Altii au mare nevoie sa cerceteze fara sa creada. Oare un drum de mijloc nu exista???
In viata mea apropierea de Divinitate nu s-a facut usor. Si drumul a fost lung si anevoios. Dar au fost momente cand singura explicatie pentru trairile mele nu putea fi decat existenta LUI!
Si eu chiar cred. Poate intr-un mod eretic dar nu distructiv si rauvoitor. Poate ma apropii mai mult de Toma decat de altii.
Dar stiu sigur ca viata asta, asa cum este ea, merita sa fie traita cu Dragoste si cu Lumina. Nu cu intuneric si cu ura.
Eu nu vrea sa strivesc corola de minuni a lumii. Eu nu vrea nici sa supar pe cei care au certitudini si nu au intrebari.
Eu pur si simplu vreau sa ma regasesc pe mine si mai ales sa il gasesc pe EL. Si tot ceea ce reprezinta EL:
DRAGOSTEA.
Caci EL este CALEA, ADEVARUL si VIATA!
In luna decembrie nu se naste un Mantuitor. In luna decembrie de fapt ne nastem toti.
Asa cum in luna ianuarie ne botezam toti.
Si de Paste murim odata cu EL ca sa renastem odata cu EL.
Si cei mai fericiti dintre noi sa ne inaltam.
Caci pentru mine cea mai importanta sarbatoare este Inaltarea!
Cam asta am inteles eu din religie!
Si cred ca poate voi mai intelege si altele!
Personal cred intr-un Creator al cerului si al pamntului, al celor vazute si al celor nevazute (mai ales). Mai cred si in Fiul nascut si nu facut , adevarta lumina din lumina. Mai cred in mantuirea omului devenita posibila prin sacrificul altui Om si cel mai important lucru ar fi ca de Paste chiar cred cand spun : "ADEVARAT A INVIAT!". Pe scurt cred in Sfanta Treime. Mai cred si in taina Botezului, sper in iertarea pacatelor si astept viata veacului ce va sa vie !
Nu voi incerca sa descopar acum roata. Au facut-o altii mult mai bine decat mine. Va fi pur si simplu o poveste despre timpul petrecut alaturi de problema Sinelui si cautarea de raspunsuri.
Inca din start o intrebare ma macina : Suntem creati dupa chipul si asemanarea Domnului sau noi l-am creat pe Dumnezeu dupa chipul si asemanarea noastra?
Prima mea intrebare adevarata in viata a fost cand am aflat de moartea unei cunostiinte. Atunci, desi copil fiind, mi-am pus intrebarea despre viata si despre moarte la un nivel empiric si am simtit pentru prima data teama si nesiguranta. Nu dupa mult timp a urmat o furtuna cu fulgere si tunete care si ea mi-a readus aceeasi stare. Momentul de varf al copilariei a fost cutremurul din 1977. Atunci tot ce simtisem s-a amplificat cu 100 %. Am depasit aceste momente dar in sufletul meu au aparut intrebari deja fara raspuns. Am mai crescut si am devenit deja un fel mesterica. Cream din mai nimic diverse masinarii, demontand si remontand diverse lucruri, de altfel noi. Asa ca am inceput sa-mi pun si eu intrebari despre Creatie. Mai intai la modul generic si apoi din ce in ce mai mult despre oameni. Am participat intre timp la multe inmormantari si si la mai multe botezuri. De fiecare data simteam ceva ciudat si parca in aer plutea ceva de neinteles pentru mine. Din pacate Bucurestiul anilor '80 nu era locul in care sa simti sau sa intelegi religia. Asa ca vremea a inceput sa treaca si intalnirea a inceput sa aiba loc din ce in ce mai rar.
In schimb pacla comunismului intuneca din ce in ce mai mult lumina credintei.
Am inceput sa cunosc lumea din ce in ce mai mult in lumina stiintei si a experimentului riguros si exact. Si a gandirii materialiste.
Am invatat despre Big Bang, am invatat despre evolutie si evolutionism, despre fenomenele naturii si despre fizica si chimie si toate celelalte stiinte. Am inteles ca in spatele fricii de obicei sta ignoranta si lipsa de cunostiinte. Am vazut totusi si ce inseamna amoralitatea si imoralitate.
Apoi am invatat despre HAOS. Si despre nevoia omului de pune ordine in viata lui si in lumea inconjuratoare. Omul are nevoie de certitudini. Si de sens. Viata trebuie sa aiba sens. Existenta trebuie sa aiba sens. Tot ce se intampla in viata ta trebuie sa aiba un sens, chiar daca nu il intelegi in momentul producerii evenimentului.
Ceea ce este sigur, este ca exista o Constiinta. Constiinta are nevoie, pentru ca omul sa nu inebuneasca si sa nu se sinucida, sa-si structureze niste AXIOME. Asa creierul uman isi creează propriul sistem defensiv, se incadreaza in societate si are un anumit comportament.
In acel moment poti alege in viata. Iti alegi un punct de sprijin, o origine axiomatica si traiesti toata viata impacat ca tot ce se intampla, se intampla pentru un anumit motiv si tu pur si simplu urmezi un curs evolutiv. Sau mai pe scurt gasesti o faclie in viata care sa-ti lumineze calea si sa-ti fie alaturi si sa te incalzeasca si sa te calauzeasca. Altfel poti alege drumul mult mai singuratic al parcurgerii fara de sprijin intr-o ceata crepusculara.
Ceea ce pot spune cu siguranta este ca flacara stiintei nu poate lumina decat pana la un anumit punct. In schimb flacara religiei iti poate lumina tot drumul chiar si cand mergi prin valea tenebrelor.
Multa vorbarie de fapt nu ajuta la nimic. Daca nu simti si nu intelegi Divinitatea, din carti nu o poti gasi. Si nici nu exista vreo ecuatie sau vreun experiment din care sa poti afirma fara urma de indoiala ca Dumnezeu exista. Pe scurt Dumnezeu nu poate fi pus in ecuatie. Pentru ca El este Ecuatia Insasi.
As vrea sa incerc sa dau o definitie putin inginereasca religiei.
Sa ne imaginam ca cineva are un post de radio gigantic care emite o muzica divina. Si ca el emite pe o frecventa nu de multi stiuta. Mai exista o antena care emite in eter undele radio. Si in timp a aparut un instalator care a reusit sa repare radiourile oamenilor asa incat sa poata prinde acea frecventa. Cei care auzeau acea muzica erau fericiti. Pentru ca intalnisera Instalatorul si pentru ca auzeau muzica si din timp in timp auzeau vocea Creatorului radioului.
Ia sa vedem : Radio, Unde, Instalator. Si multi, multi asculatatori. Cu ce seamana asta oare???
Mai stau si ma gandesc daca omenirea va fi mai fericita daca va descoperi ca inainte de Big Bang cineva sau ceva a dat impulsul energetic pentru ca marea explozie primordiala sa aiba loc. Si daca dupa bosonul lui Higgs vom descoperi si alte particule la nivel subatomic si de acolo se vor deschide si alte porti inca necunoscute. Si vom vedem ca si in stiinta exista un determinism. Si daca vom vedea ca miscarea browniana este haotica doar in aparenta.....si daca........
Oare ce ar fi daca am vedea ca il avem in noi si pe Dumnezeu sub forma unei gene. Sa zicem o gena a religiozitatii. Asta ar mai lamuri oare lucrurile sau le-ar incurca mai tare.
Pot spune cu siguranta ca dupa aproape 200 de ani de descoperiri galopante in stiinta si tehnica, cand genetica si ingineria au ajuns pe varfuri considerate cu numai 50 de ani in urma ca apartinand domeniului științifico-fantastic, noi de fapt sa fi descoperit doar partea vizibila a aisbergului.
Unii au mare nevoie sa creada fara sa cerceteze. Altii au mare nevoie sa cerceteze fara sa creada. Oare un drum de mijloc nu exista???
In viata mea apropierea de Divinitate nu s-a facut usor. Si drumul a fost lung si anevoios. Dar au fost momente cand singura explicatie pentru trairile mele nu putea fi decat existenta LUI!
Si eu chiar cred. Poate intr-un mod eretic dar nu distructiv si rauvoitor. Poate ma apropii mai mult de Toma decat de altii.
Dar stiu sigur ca viata asta, asa cum este ea, merita sa fie traita cu Dragoste si cu Lumina. Nu cu intuneric si cu ura.
Eu nu vrea sa strivesc corola de minuni a lumii. Eu nu vrea nici sa supar pe cei care au certitudini si nu au intrebari.
Eu pur si simplu vreau sa ma regasesc pe mine si mai ales sa il gasesc pe EL. Si tot ceea ce reprezinta EL:
DRAGOSTEA.
Caci EL este CALEA, ADEVARUL si VIATA!
In luna decembrie nu se naste un Mantuitor. In luna decembrie de fapt ne nastem toti.
Asa cum in luna ianuarie ne botezam toti.
Si de Paste murim odata cu EL ca sa renastem odata cu EL.
Si cei mai fericiti dintre noi sa ne inaltam.
Caci pentru mine cea mai importanta sarbatoare este Inaltarea!
Cam asta am inteles eu din religie!
Si cred ca poate voi mai intelege si altele!
Framantari in Undrea !
O sa las deoparte postarile despre materialismul lumii in care traim. Si o sa pun accentul pe cateva framantari spirituale.
Ca de exemplu:
Ce este si ce inteleg eu despre Biserica.
Ce si ce inteleg eu despre Religie.
Astazi o sa incep sa va scriu putin despre Biserica.
Biserica sau Casa Domnului. Eu personal aveam in minte o groaza de lucruri care odata cu scurgerea timpului s-au dovedit a fi eronate. Chiar si la aceasta varsta inca mai descopar o multime de lucruri noi si neintelese de mine pana acum.
Cea mai noua descoperire a avut loc cu ocazia sarbatorii de Sfanta Paraschiva. Unde am inteles (explicat foarte frumos de o doamna etnoloaga la un post TV) despre TRAIREA ORTODOXA.
Se spunea ca cea mai importanta menire a Bisericii Ortodoxe Romane este mentinerea si perpetuarea trairii ortodoxe.
Cu alte cuvinte tot ce vedem la televizor cu aglomeratie, imbulzeala si isterie este ceva natural. Si dorit si incurajat.
Trairea Ortodoxa ma intreb eu, oare trebuie sa fie la nivel de individ sau de mase. Si acum incep cu framantarile mele.
Casa Domnului este un lacas sacru in care un suflet isi cauta alinarea si incearca sa desluseasca tainele existentei? Si oare aici gaseste asistenta individuala si indrumare? Sau iarasi revin cu obsedanta intrebare: Individual sau in Masa? Este Casa Domnului un Sanctuar spiritual.
Nu vreau sa fiu malitios dar ma intreb daca nu cumva fostele teatre antice s-au transformat in biserica. Asa câțiva actori isi joaca rolul dupa o partitura bine stabilita si restul stau in amfiteatru si asista in transa la ceea ce se intampla? Interactiunea intre actori si spectatori este oare la nivel de transa la sau la nivel de framantari existentiale?
Eu am crezut un timp despre Casa Domnului ca nu are program si nici usi inchise. Este o poarta spre liniste si alinare. In care oameni superiori te asteapta cu un sfat, cu o vorba buna sau chiar cu un ajutor. Asa de naiv am fost.
Constat tot mai trist ca rolul si locul individului este din ce in ce mai marginalizat. Se doreste o comuniune in masa. Poate si aici exista un sens ascuns. Poate multimea aduce mult mai usor comuniunea cu Divinitatea. Poate cheia succesului se regaseste in rezonanta multipla a sufletelor credinciosilor. Si poate preotul nu este decat un dirijor care stie sa realizeze saltul spre traierea spirituala prin atingerea Divinitatii. Dar ce stiu eu?
Poate de fapt o biserica este o cutie de rezonata in care se produce miracolul transpunerii sufletului la frecventa Divinitatii. Poate este nevoie de cat mai multi enoriasi sa se obtina efectul maxim. Si atunci trairea ortodoxa isi are si ea sensul ei.
Poate ca individul nici nu conteaza. Conteaza turma. Caci multimea da puterea.
Ceea ce ma inspaimanta pe mine este similitudinea intre abordarea multimii atat de politica cat si de biserica . Sau poate este vorba de POSOLOGIE! Si de administrarea de doze intr-un ritm calculat. Brusc imi vin in minte cuvintele lui Karl Marx. Cele referitoare la opiu.
Daca urasc ceva este sa imi pierd identitatea mea. De fiinta de sine statatoare. Care are un suflet si un spirit. Si care doreste raspunsuri individuale si intelegeri individuale.
Ce optiuni imi raman. Sa devin un sihastru. Sau eventual un proscris exilat din comunitate. Tare ma tem ca orice comunitate devine ea insasi o entitate. Cu toate ca este in esenta o multime de indivizi.
Repet obsesiv intrebarea: Ce sanse are un individ? Ce sanse ii da lui Biserica? Sau trebuie sa isi ia singur TOTUL!?
Pe de alta parte nu pot sa nu observ afluxul de romani spre Biserica. Si de participarea la Trairea Ortodoxa. Faptul este pozitiv si salutar. Traditia multisecular ortodoxa se perpetueaza si in zile noastre ca in putine alte locuri.
Biserica as spune ca a fost mama statului national unitar roman. Politica a fost tatal.
Biserica a fost focar de cultura. Biserica a fost focar de rezistenta si supravietuire a neamului romanesc. Biserica a fost esenta romanismului de-a lungul timpului.
Existam astazi mai ales datorita bisericii ortodoxe romane.
La nivel de spirit sunt dezamagit. La nivel de cetatean roman sunt fericit.
Asta da contradictie.
Ca de exemplu:
Ce este si ce inteleg eu despre Biserica.
Ce si ce inteleg eu despre Religie.
Astazi o sa incep sa va scriu putin despre Biserica.
Biserica sau Casa Domnului. Eu personal aveam in minte o groaza de lucruri care odata cu scurgerea timpului s-au dovedit a fi eronate. Chiar si la aceasta varsta inca mai descopar o multime de lucruri noi si neintelese de mine pana acum.
Cea mai noua descoperire a avut loc cu ocazia sarbatorii de Sfanta Paraschiva. Unde am inteles (explicat foarte frumos de o doamna etnoloaga la un post TV) despre TRAIREA ORTODOXA.
Se spunea ca cea mai importanta menire a Bisericii Ortodoxe Romane este mentinerea si perpetuarea trairii ortodoxe.
Cu alte cuvinte tot ce vedem la televizor cu aglomeratie, imbulzeala si isterie este ceva natural. Si dorit si incurajat.
Trairea Ortodoxa ma intreb eu, oare trebuie sa fie la nivel de individ sau de mase. Si acum incep cu framantarile mele.
Casa Domnului este un lacas sacru in care un suflet isi cauta alinarea si incearca sa desluseasca tainele existentei? Si oare aici gaseste asistenta individuala si indrumare? Sau iarasi revin cu obsedanta intrebare: Individual sau in Masa? Este Casa Domnului un Sanctuar spiritual.
Nu vreau sa fiu malitios dar ma intreb daca nu cumva fostele teatre antice s-au transformat in biserica. Asa câțiva actori isi joaca rolul dupa o partitura bine stabilita si restul stau in amfiteatru si asista in transa la ceea ce se intampla? Interactiunea intre actori si spectatori este oare la nivel de transa la sau la nivel de framantari existentiale?
Eu am crezut un timp despre Casa Domnului ca nu are program si nici usi inchise. Este o poarta spre liniste si alinare. In care oameni superiori te asteapta cu un sfat, cu o vorba buna sau chiar cu un ajutor. Asa de naiv am fost.
Constat tot mai trist ca rolul si locul individului este din ce in ce mai marginalizat. Se doreste o comuniune in masa. Poate si aici exista un sens ascuns. Poate multimea aduce mult mai usor comuniunea cu Divinitatea. Poate cheia succesului se regaseste in rezonanta multipla a sufletelor credinciosilor. Si poate preotul nu este decat un dirijor care stie sa realizeze saltul spre traierea spirituala prin atingerea Divinitatii. Dar ce stiu eu?
Poate de fapt o biserica este o cutie de rezonata in care se produce miracolul transpunerii sufletului la frecventa Divinitatii. Poate este nevoie de cat mai multi enoriasi sa se obtina efectul maxim. Si atunci trairea ortodoxa isi are si ea sensul ei.
Poate ca individul nici nu conteaza. Conteaza turma. Caci multimea da puterea.
Ceea ce ma inspaimanta pe mine este similitudinea intre abordarea multimii atat de politica cat si de biserica . Sau poate este vorba de POSOLOGIE! Si de administrarea de doze intr-un ritm calculat. Brusc imi vin in minte cuvintele lui Karl Marx. Cele referitoare la opiu.
Daca urasc ceva este sa imi pierd identitatea mea. De fiinta de sine statatoare. Care are un suflet si un spirit. Si care doreste raspunsuri individuale si intelegeri individuale.
Ce optiuni imi raman. Sa devin un sihastru. Sau eventual un proscris exilat din comunitate. Tare ma tem ca orice comunitate devine ea insasi o entitate. Cu toate ca este in esenta o multime de indivizi.
Repet obsesiv intrebarea: Ce sanse are un individ? Ce sanse ii da lui Biserica? Sau trebuie sa isi ia singur TOTUL!?
Pe de alta parte nu pot sa nu observ afluxul de romani spre Biserica. Si de participarea la Trairea Ortodoxa. Faptul este pozitiv si salutar. Traditia multisecular ortodoxa se perpetueaza si in zile noastre ca in putine alte locuri.
Biserica as spune ca a fost mama statului national unitar roman. Politica a fost tatal.
Biserica a fost focar de cultura. Biserica a fost focar de rezistenta si supravietuire a neamului romanesc. Biserica a fost esenta romanismului de-a lungul timpului.
Existam astazi mai ales datorita bisericii ortodoxe romane.
La nivel de spirit sunt dezamagit. La nivel de cetatean roman sunt fericit.
Asta da contradictie.
sâmbătă, 7 decembrie 2013
Dragostea Oprescului fata de mamaitze !
Cand a inaugurat trotuarul rulant de la Basarab mi-au dat cateva lacrimi vazand grija lui Oprescu fata de mamaitzele cu papornitze mergand sa prinda trenul de Alexandria (pana se face autostrada). Doamne ce om bun mi-am zis eu. Ce conteaza cateva milioane de euro pentru protejarea mamaitzelor.
Dar oare aceeasi dragoste o are pentru toate mamaitzele?
Cunosc si eu doua mamaitze care aveau si ele o casa nationalizata. Am mai scris eu despre ele acum un an - doi.
Sa va spun pe scurt cum este cu dragostea, grija si respectul.
Ca sa primeasca dispozitia primarului general trebuie sa semneze o declaratie cum ca au primit in fapt imobilul. Asta se intampla intr-un birou de la AFI ( administrarea fondului imobiliar). Semnezi (ca primarul) si primesti actele in original. Fara sa vezi ceva din casa retrocedata. Asta este doar pe hartie.
Prima surpriza este cand primesti in final actul de la primarie. El este emis, sa zicem in octombrie 2011.
Il primesti prin ianuarie 2012. Cand mergi la Taxe si Impozite sa declari casa ai prima surpriza. Ai venit peste termenul legal de 30 de zile in care trebuie declarata casa dobandita. Adica ce incerci tu sa explici ca hartia a semnat-o Oprescu in octombrie, dar ca tu de fapt ai primit-o in ianuarie. AMENDA!
Bun. Speri ca asta este tot.
In decizia de retrocedare scire ca ea devine executorie in momentul cand finalizezi publicitatea imobiliara ???!!! Ai nevoie de un avocat sa-ti explice ca asta inseamna sa le faci cadastru. Si cum poti face cadastru la ceva la care nu ai acces. Pentru ca este plin de chiriasi. Si ei nu te lasa sa intri. Asa ca mergi la un executor judecatoresc. Care spune ca nu are ce face decat dupa ce faci cadastru. Asta sa zicem ca se intampla in martie 2012. Si incepi sa faci cadastru. Care dureaza si el pana in ianuarie 2013. DE CE???? Pentru ca la cadastru este o bulibaseala totala. Au declarat corpuri de cladire in devalmasie doar ca sa prinda fonduri europene. Si asa au raportat plin de mandrie ca intreg Bucurestiul are cadastru. Gresit! Un pseudo-cadastru. Ce sa mai vorbim ca altfel figureaza la cartea funciara. O nebunie totala.
Sa recapitulam. Ai hartia emisa in octombrie 2011, o primesti in ianuarie 2012 si in ianuarie 2013 ai cadastrul facut si poti merge la executor.
Credeati ca se termina? NU!
Executorul credeam ca este o cale rapida de a rezolva o problema juridica in care tu ai dreptate. FALS!
A inceput sa faca adrese. A venit cu politia, cu expertul. A depus somatii. A citat primaria. Si undeva prin septembrie 2013 a reusit sa finalizeze procesul verbal de punere in posesie!
Credeti ca s-a terminat????
NNNNNNNNNNUUUUUUUUUUUU!!!!
Primaria a contestat in instanta atat procesul verbal de punere in posesie, un proces si executarea si recuperarea taxelor in alt proces.
Asa ca nenea Oprescu a bagat mamaitzele in doua procese cu aceeasi speta ca sa le treaca pofta de retrocedari. Decembrie 2013. Inca se judeca!!!!
Poate intre timp mor mamaitzele si scapa Oprescu cu cheltuielile si cu case neretrocedate.
Mare sufletist esti Monsher!!!! Sper sa te voteze toate mamaitzele!!!!!
Dar oare aceeasi dragoste o are pentru toate mamaitzele?
Cunosc si eu doua mamaitze care aveau si ele o casa nationalizata. Am mai scris eu despre ele acum un an - doi.
Sa va spun pe scurt cum este cu dragostea, grija si respectul.
Ca sa primeasca dispozitia primarului general trebuie sa semneze o declaratie cum ca au primit in fapt imobilul. Asta se intampla intr-un birou de la AFI ( administrarea fondului imobiliar). Semnezi (ca primarul) si primesti actele in original. Fara sa vezi ceva din casa retrocedata. Asta este doar pe hartie.
Prima surpriza este cand primesti in final actul de la primarie. El este emis, sa zicem in octombrie 2011.
Il primesti prin ianuarie 2012. Cand mergi la Taxe si Impozite sa declari casa ai prima surpriza. Ai venit peste termenul legal de 30 de zile in care trebuie declarata casa dobandita. Adica ce incerci tu sa explici ca hartia a semnat-o Oprescu in octombrie, dar ca tu de fapt ai primit-o in ianuarie. AMENDA!
Bun. Speri ca asta este tot.
In decizia de retrocedare scire ca ea devine executorie in momentul cand finalizezi publicitatea imobiliara ???!!! Ai nevoie de un avocat sa-ti explice ca asta inseamna sa le faci cadastru. Si cum poti face cadastru la ceva la care nu ai acces. Pentru ca este plin de chiriasi. Si ei nu te lasa sa intri. Asa ca mergi la un executor judecatoresc. Care spune ca nu are ce face decat dupa ce faci cadastru. Asta sa zicem ca se intampla in martie 2012. Si incepi sa faci cadastru. Care dureaza si el pana in ianuarie 2013. DE CE???? Pentru ca la cadastru este o bulibaseala totala. Au declarat corpuri de cladire in devalmasie doar ca sa prinda fonduri europene. Si asa au raportat plin de mandrie ca intreg Bucurestiul are cadastru. Gresit! Un pseudo-cadastru. Ce sa mai vorbim ca altfel figureaza la cartea funciara. O nebunie totala.
Sa recapitulam. Ai hartia emisa in octombrie 2011, o primesti in ianuarie 2012 si in ianuarie 2013 ai cadastrul facut si poti merge la executor.
Credeati ca se termina? NU!
Executorul credeam ca este o cale rapida de a rezolva o problema juridica in care tu ai dreptate. FALS!
A inceput sa faca adrese. A venit cu politia, cu expertul. A depus somatii. A citat primaria. Si undeva prin septembrie 2013 a reusit sa finalizeze procesul verbal de punere in posesie!
Credeti ca s-a terminat????
NNNNNNNNNNUUUUUUUUUUUU!!!!
Primaria a contestat in instanta atat procesul verbal de punere in posesie, un proces si executarea si recuperarea taxelor in alt proces.
Asa ca nenea Oprescu a bagat mamaitzele in doua procese cu aceeasi speta ca sa le treaca pofta de retrocedari. Decembrie 2013. Inca se judeca!!!!
Poate intre timp mor mamaitzele si scapa Oprescu cu cheltuielile si cu case neretrocedate.
Mare sufletist esti Monsher!!!! Sper sa te voteze toate mamaitzele!!!!!
Limba romana o limba misogina !
Cam dur titlul?
Ieri ascultam si eu la radio o emisiune despre gramatica limbii romane.
Si acolo era vorba despre o groaza de substantive care eu le credeam masculine si ele de fapt erau neutre. Au fost transformate fortat in substantive masculine si chiar si eu credeam despre unele ca sunt masculine.
Iata cateva exemple:
- un robinet - corect = doua robinete ;
- un rulment - corect = doua rulmente;
si tot asa cateva zeci de substantive.
Iata vin si eu cu o provocare.
Astept sa-mi spuneti un substantiv masculin care sa defineasca ceva neinsufletit. ORISICE!
Credeam ca gasisem unul.
Scuze: un cacat , credeam eu doi cacati. Dar NU! Corect este: un cacat - doua cacaturi. Cacati este tot o masculinizare fortata.
Asa macar la nivel de limba romana masculinizam tot ce gasim.
In curand vom avea si un matriarhat , doi matriarhati.
Curat misogina se dovedeste uneori limba romana.
Astept sa-mi scrieti la rubrica comentarii (chiar si anonim) despre substantive (conform dictonarului academiei romane) care sa fie cele cautate de mine (substantiv masculin care sa defineasca ceva neinsufletit).
Ieri ascultam si eu la radio o emisiune despre gramatica limbii romane.
Si acolo era vorba despre o groaza de substantive care eu le credeam masculine si ele de fapt erau neutre. Au fost transformate fortat in substantive masculine si chiar si eu credeam despre unele ca sunt masculine.
Iata cateva exemple:
- un robinet - corect = doua robinete ;
- un rulment - corect = doua rulmente;
si tot asa cateva zeci de substantive.
Iata vin si eu cu o provocare.
Astept sa-mi spuneti un substantiv masculin care sa defineasca ceva neinsufletit. ORISICE!
Credeam ca gasisem unul.
Scuze: un cacat , credeam eu doi cacati. Dar NU! Corect este: un cacat - doua cacaturi. Cacati este tot o masculinizare fortata.
Asa macar la nivel de limba romana masculinizam tot ce gasim.
In curand vom avea si un matriarhat , doi matriarhati.
Curat misogina se dovedeste uneori limba romana.
Astept sa-mi scrieti la rubrica comentarii (chiar si anonim) despre substantive (conform dictonarului academiei romane) care sa fie cele cautate de mine (substantiv masculin care sa defineasca ceva neinsufletit).
Echilibrul in viata !
Am avut o discutie recent cu cineva despre cat stau eu la serviciu. Si de ce nu fac ore suplimentare (inutile). In primul rand pentru ca eu reusesc sa imi termin treaba in orele contractuale. Si nu este nevoie decat rareori sa stau in plus. Pe langa ca mai lucrez si de acasa. Dar i-am mai spus ca important pentru mine este sa gasesc un echilibru in viata si sa pot avea acelasi timp si pentru familie. Si in primul rand pentru Andrei. Asa ca discutia a ramas neterminata.
Plecand de la aceasta discutie m-am gandit cum ar arata un echilibru in viata. Si inginer fiind am incercat sa construiesc un grafic.
Asa ca va rog si pe voi sa luati un creion si o foaie de hartie. Bun!
Sa trasam un sistem de axe ortogonal. Adica sa desenam un fel de cruce sau o roza a vanturilor. Si sa avem cele 4 puncte cardinale. DECI? Am reusit?
Si acum sa vedem cum inlocuim punctele cardinale.
Ce este important in viata:
Sa zicem ca foarte important pentru unii ar fi CARIERA. Bun ! Si care ar fi opusul carierei. Sa zicem FAMILIA. Am plecat de la ideea ca pe vremuri era barbatul angajat si femeia era casnica. Asa ca la Nord puneti cariera si la Sud puneti familia. Si acum pozitionati-va pe aceasta axa in functie de ce doriti de la viata.
Sa vedem ce mai este important in viata :
Sa zicem ca pentru unii important ar fi AVEREA. BUN. Si care ar fi opusul Averii. Sa zicem ca viata spirituala. SPIRITUALITATEA. Adica lupta intre acumularile materiale si cele spirituale. Asa ca la Est puneti Spiritualitatea si la Vest puneti Averea. Si acum pozitionati-va pe aceasta axa in functie de ce doriti de la viata.
In functie de alegerile dumneavoastra puteti fi in unul din cele patru cadrane.
Care ar fi :
1. CARIERA - SPIRITUALITATE
2. FAMILIE - SPIRITUALITATE
3. CARIERA - AVERE
4. FAMILIE - AVERE
Puteti vedea singuri unde va aflati si ce se potriveste.
Eu din pacate am picat acest test.
Pentru mine echilibrul perfect ar fi cand esti in origine. Sau mai popular spus cand esti ZERO!
Sa fie oare echilibrul in viata definit de nulitate????
Sau o oscilatie in jurul originii pe cele patru axe. Cate putin din fiecare si pe rand.
Putina cariera, putina spiritualitate, putina avere si putina familie.
Asta da intrebare????
Mai cauta oare cineva echilibrul in viata????
Plecand de la aceasta discutie m-am gandit cum ar arata un echilibru in viata. Si inginer fiind am incercat sa construiesc un grafic.
Asa ca va rog si pe voi sa luati un creion si o foaie de hartie. Bun!
Sa trasam un sistem de axe ortogonal. Adica sa desenam un fel de cruce sau o roza a vanturilor. Si sa avem cele 4 puncte cardinale. DECI? Am reusit?
Si acum sa vedem cum inlocuim punctele cardinale.
Ce este important in viata:
Sa zicem ca foarte important pentru unii ar fi CARIERA. Bun ! Si care ar fi opusul carierei. Sa zicem FAMILIA. Am plecat de la ideea ca pe vremuri era barbatul angajat si femeia era casnica. Asa ca la Nord puneti cariera si la Sud puneti familia. Si acum pozitionati-va pe aceasta axa in functie de ce doriti de la viata.
Sa vedem ce mai este important in viata :
Sa zicem ca pentru unii important ar fi AVEREA. BUN. Si care ar fi opusul Averii. Sa zicem ca viata spirituala. SPIRITUALITATEA. Adica lupta intre acumularile materiale si cele spirituale. Asa ca la Est puneti Spiritualitatea si la Vest puneti Averea. Si acum pozitionati-va pe aceasta axa in functie de ce doriti de la viata.
In functie de alegerile dumneavoastra puteti fi in unul din cele patru cadrane.
Care ar fi :
1. CARIERA - SPIRITUALITATE
2. FAMILIE - SPIRITUALITATE
3. CARIERA - AVERE
4. FAMILIE - AVERE
Puteti vedea singuri unde va aflati si ce se potriveste.
Eu din pacate am picat acest test.
Pentru mine echilibrul perfect ar fi cand esti in origine. Sau mai popular spus cand esti ZERO!
Sa fie oare echilibrul in viata definit de nulitate????
Sau o oscilatie in jurul originii pe cele patru axe. Cate putin din fiecare si pe rand.
Putina cariera, putina spiritualitate, putina avere si putina familie.
Asta da intrebare????
Mai cauta oare cineva echilibrul in viata????
vineri, 6 decembrie 2013
Greu de pensionat si mai Greu de ucis ! (politic)
Motto-ul ar fi : " Pe cine nu lasi sa moara nu te lasa sa traiesti" (politic).
In politica ar mai insemna ca o executie trebuie dusa pana la capat. Altfel risti sa fi tu executat in direct si la o ora de varf.
Acest Bruce Willis al Cotroceniului si-a mai incordat odata muschii si a pornit razbunarea finala.
Urmeaza un razboi urat in care nimeni nu va fi iertat. Mama, fica, sora, matusa ,toti vor fi puricati si scosi in fata.
De fapt va fi un razboi al informatiilor si al serviciilor. Unul sigur isi va avea baza la Deveselu. De celalalt nu stiu exact unde isi va avea baza. Sau la Dragonul Rosu sau la Kazmunaigaz sau chiar la RMGC.
Doua au fost momentele de varf ale interventiei televizate.
1. El saracul nu vroia sa mareasca TVA dar s-a lovit de indarjirea UDMR-ului si nu a putut sa-i invinga ... HAHAHA!
2. Ministerul Dezvoltarii Regionale este o adevarata pusculita electorala. A demonstrat cu toata convingerea. Intrebarea mea este: Pe vremea Udrei ce era ???
Cu cat ne adancim in zoaiele guvernarii si a deturnarii banului public nimeni nu mai este strain de nimic. Doar unii pozeaza in victime si altii in durii-durilor.
Aceeasi clica ne jecmaneste de peste 20 de ani.
SA FURATI BINE!!!
In politica ar mai insemna ca o executie trebuie dusa pana la capat. Altfel risti sa fi tu executat in direct si la o ora de varf.
Acest Bruce Willis al Cotroceniului si-a mai incordat odata muschii si a pornit razbunarea finala.
Urmeaza un razboi urat in care nimeni nu va fi iertat. Mama, fica, sora, matusa ,toti vor fi puricati si scosi in fata.
De fapt va fi un razboi al informatiilor si al serviciilor. Unul sigur isi va avea baza la Deveselu. De celalalt nu stiu exact unde isi va avea baza. Sau la Dragonul Rosu sau la Kazmunaigaz sau chiar la RMGC.
Doua au fost momentele de varf ale interventiei televizate.
1. El saracul nu vroia sa mareasca TVA dar s-a lovit de indarjirea UDMR-ului si nu a putut sa-i invinga ... HAHAHA!
2. Ministerul Dezvoltarii Regionale este o adevarata pusculita electorala. A demonstrat cu toata convingerea. Intrebarea mea este: Pe vremea Udrei ce era ???
Cu cat ne adancim in zoaiele guvernarii si a deturnarii banului public nimeni nu mai este strain de nimic. Doar unii pozeaza in victime si altii in durii-durilor.
Aceeasi clica ne jecmaneste de peste 20 de ani.
SA FURATI BINE!!!
marți, 3 decembrie 2013
Parada de 1 decembrie 2013 !
Au trecut 95 de ani ! Oare de la ce? Glorioase momente.
Era o vreme cand imi placea sa fiu in mijlocul evenimentelor. Cand spun asta ma refer si la fotbal si la manifestatii si la multe altele. Acum am ajuns sa savurez o transmisune TV-HD. Asa ca aceste randuri sunt o observatie la o observatie. Deci ca nu pot garanta ca obiectivitatea este prezenta.
Am vazut parada de 1 decembrie. Si mi-a placut. De ce?
In primul rand ca nu s-a huiduit. In al doilea rand ca mi-a dat un sentiment de mandrie. As spune ca de mandrie nationala.
Am vazut militari romani si tehnica lor de lupta. Femei si barbati vanjosi si frumosi care au defilat impecabil. Nu a fost o defialre de milogi si handicapati. A fost o defilare de oameni demni, profesionisti care aratau foarte bine atat fizic cat si psihic (as spune dupa expresia fetei lor). Si ei radiau de mandrie as zice datorita participarii la acest eveniment.
As vrea sa spun si cateva cuvinte si despre tehnica de lupta. Care trebuie legata de o reevaluare a lui Ceausescu. Sincer DA! A venit timpul sa ne uitam inapoi fara manie.
In afara de cateva masini, avioane si elicoptere TOTUL ERA FABRICAT IN ROMANIA!!!!
Asadar sunt mandru ca inca mai putem fabrica tancuri. Chiar si dupa model sovietic, tot un tanc romanesc este. Sunt mandru ca fabricam avioane cu reactie. Sunt mandru ca fabricam elicoptere. Sunt mandru ca fabricam autovehicule de lupta specializate. Ca fabricam rachete sol-aer si sol-sol si .....Sunt mandru ca in ROMANIA inca se mai produc o groaza de lucruri care functioneaza si functioneaza bine.
Prea ne-a fost inoculata ideea ca noi nu mai producem nimic! NIMIC! Si ca trebuie sa importam TOTUL!
Romania are cativa piloni de baza : ARMATA , BISERICA.
Daca BOR inca este un subiect TABU, Armata Romana merita lauda noastra. Cu fonduri insuficiente poate face fata si inca foarte bine alaturi de partenerii din NATO. Nu a fost niciodata vreun comentariu negativ din partea NATO referitor la Armata Romana.
In incheiere as vrea sa subliniez ca aproape toti cei care au defilat sunt nascuti pe vremea lui Ceausescu.
Sunt tare curios sa vad cum va arata o parada cu cei nascuti pe vremea lui Iliescu!
ROMANIA LA MULTI ANI!!!
Era o vreme cand imi placea sa fiu in mijlocul evenimentelor. Cand spun asta ma refer si la fotbal si la manifestatii si la multe altele. Acum am ajuns sa savurez o transmisune TV-HD. Asa ca aceste randuri sunt o observatie la o observatie. Deci ca nu pot garanta ca obiectivitatea este prezenta.
Am vazut parada de 1 decembrie. Si mi-a placut. De ce?
In primul rand ca nu s-a huiduit. In al doilea rand ca mi-a dat un sentiment de mandrie. As spune ca de mandrie nationala.
Am vazut militari romani si tehnica lor de lupta. Femei si barbati vanjosi si frumosi care au defilat impecabil. Nu a fost o defialre de milogi si handicapati. A fost o defilare de oameni demni, profesionisti care aratau foarte bine atat fizic cat si psihic (as spune dupa expresia fetei lor). Si ei radiau de mandrie as zice datorita participarii la acest eveniment.
As vrea sa spun si cateva cuvinte si despre tehnica de lupta. Care trebuie legata de o reevaluare a lui Ceausescu. Sincer DA! A venit timpul sa ne uitam inapoi fara manie.
In afara de cateva masini, avioane si elicoptere TOTUL ERA FABRICAT IN ROMANIA!!!!
Asadar sunt mandru ca inca mai putem fabrica tancuri. Chiar si dupa model sovietic, tot un tanc romanesc este. Sunt mandru ca fabricam avioane cu reactie. Sunt mandru ca fabricam elicoptere. Sunt mandru ca fabricam autovehicule de lupta specializate. Ca fabricam rachete sol-aer si sol-sol si .....Sunt mandru ca in ROMANIA inca se mai produc o groaza de lucruri care functioneaza si functioneaza bine.
Prea ne-a fost inoculata ideea ca noi nu mai producem nimic! NIMIC! Si ca trebuie sa importam TOTUL!
Romania are cativa piloni de baza : ARMATA , BISERICA.
Daca BOR inca este un subiect TABU, Armata Romana merita lauda noastra. Cu fonduri insuficiente poate face fata si inca foarte bine alaturi de partenerii din NATO. Nu a fost niciodata vreun comentariu negativ din partea NATO referitor la Armata Romana.
In incheiere as vrea sa subliniez ca aproape toti cei care au defilat sunt nascuti pe vremea lui Ceausescu.
Sunt tare curios sa vad cum va arata o parada cu cei nascuti pe vremea lui Iliescu!
ROMANIA LA MULTI ANI!!!
duminică, 1 decembrie 2013
Sanandrei 2013
Sa zicem ca odata cu sarbatoare de Sfantul Andrei incepe iarna. Am reamintit numele de Sanadrei cu toate ca in acest caz (ca de altfel in multe altele) data de 30 noiembrie are o istorie mult mai lunga fata de sarbatoarea crestina. Si tine de obiceiurile pastorale ale poporului roman. Si de trecerea de la toamna la iarna. Legenda vorbeste si de lupi si de strigoi si de multe obiceiuri care astazi si-au pierdut intelesul si semnificatia.
Asa ca daca ai in familie nu un sarbatorit, ci doi, misiunea devine din ce in ce mai complicata. Mai ales ca Andrei a devenit, dupa vacantele la bunici, un expert in gastronomie si a invatat exact sensul notiunii de carciuma. Si cum el asociaza o aniversare cu mersul la carciuma si cu aceasta ocazie a trebuit sa urmam traditia. Putin pagana, putin crestina. Si pentru a fi exact in acesti parametri am ales sa mergem la un restaurant turcesc. Edessa 63. Nu departe de noi. Mai exact pe Soseaua Colentina pe partea stanga cum mergi spre Voluntari la vreo 300 metri de la intersectia cu Soseaua Fundeni. Localul nu prea are clasa si aduce mai mult cu notiunea de birt. Andrei chiar m-a intrebat repetat daca nu suntem la o autoservire. A stat îmbufnat tot timpul. Are deja la varsta asta clar notiunea de calitate si nu pare dispus sa accepte lucrurile "cheap", cum ar spune el.
Meniul este destul de variat. Bucatarii sunt turci autentici. Mancarea este gustoasa. Si atunci?
Curatenia este pe planul doi. La fel si ventilatia localului. Cu greu cred ca o sa scot mirosul de fum de tigara din haine. Temperatura nu este nici ea prea generoasa in interior. Daca ai proasta inspiratie sa stai la geam, in curand vei simti curentul de aer care navaleste prin geamurile prost etansate.
Pe de alta parte daca nu esti un pretentios si vrei sa mănânci ceva autentic turcesc la un pret nu prea mare, esti la locul potrivit.
Servitul nu a durat mult. Exact atat cat sa ne probam noile telefoane. Am ajuns sa postez si eu pe Facebook evenimentul. Nu credeam ca o sa ajung asa departe.
In Bucuresti era frig si ceata. Si lumea era trista. Zumzaitul din restaurantele din Romania nu are aceeasi tonalitate si acustica cu ceea ce se aude intr-un restaurant din strainatate. Poate si asta este un indicator despre o tara trista.
LA MULTI ANI !!! Tuturor Andreilor si Andreelor.
Si multumesc pentru urarile primite.
Asa ca daca ai in familie nu un sarbatorit, ci doi, misiunea devine din ce in ce mai complicata. Mai ales ca Andrei a devenit, dupa vacantele la bunici, un expert in gastronomie si a invatat exact sensul notiunii de carciuma. Si cum el asociaza o aniversare cu mersul la carciuma si cu aceasta ocazie a trebuit sa urmam traditia. Putin pagana, putin crestina. Si pentru a fi exact in acesti parametri am ales sa mergem la un restaurant turcesc. Edessa 63. Nu departe de noi. Mai exact pe Soseaua Colentina pe partea stanga cum mergi spre Voluntari la vreo 300 metri de la intersectia cu Soseaua Fundeni. Localul nu prea are clasa si aduce mai mult cu notiunea de birt. Andrei chiar m-a intrebat repetat daca nu suntem la o autoservire. A stat îmbufnat tot timpul. Are deja la varsta asta clar notiunea de calitate si nu pare dispus sa accepte lucrurile "cheap", cum ar spune el.
Meniul este destul de variat. Bucatarii sunt turci autentici. Mancarea este gustoasa. Si atunci?
Curatenia este pe planul doi. La fel si ventilatia localului. Cu greu cred ca o sa scot mirosul de fum de tigara din haine. Temperatura nu este nici ea prea generoasa in interior. Daca ai proasta inspiratie sa stai la geam, in curand vei simti curentul de aer care navaleste prin geamurile prost etansate.
Pe de alta parte daca nu esti un pretentios si vrei sa mănânci ceva autentic turcesc la un pret nu prea mare, esti la locul potrivit.
Servitul nu a durat mult. Exact atat cat sa ne probam noile telefoane. Am ajuns sa postez si eu pe Facebook evenimentul. Nu credeam ca o sa ajung asa departe.
In Bucuresti era frig si ceata. Si lumea era trista. Zumzaitul din restaurantele din Romania nu are aceeasi tonalitate si acustica cu ceea ce se aude intr-un restaurant din strainatate. Poate si asta este un indicator despre o tara trista.
LA MULTI ANI !!! Tuturor Andreilor si Andreelor.
Si multumesc pentru urarile primite.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)