Un post TV care se serbeaza odata cu tara are ca mijloc de promovare mesajele de dragoste sau indiferenta fata de Romania.
Mesajele de indiferenta se vad la tot pasul si si-au pus amprenta adanc peste tara. Mesajele de dragoste sunt marea majoritate declarative si cam atat.
Un mare moment de dragoste a fost la 1 decembrie 1918. Atunci a fost MOMENTUL fundamental al Romaniei in forma actuala. Atunci toata tara a contribuit la acel moment. O clipa de unitate nationala mareata. Si Regele si Armata si Biserica si clasa politica au rezonat pentru binele si unitatea noastra.
A contat mult si tenacitatea Armatei Romane in a ajunge la Budapesta si a pacifica si de-sovietiza zona.
Asta sa zicem ca ar fi partea cu eternul.
La partea cu fascinantul cred ca intr-adevar Romania este tara tuturor posibilitatiilor.
Am avut si eu posibilitatea sa obtin un certificat de revolutionar dar nu am urmat-o;
Am avut si eu posibilitatea sa intru in politica dar nu am urmat-o;
Am avut si eu posibilitatea sa imi fac o fundatie pentru a nu plati taxe la inscrierea unei masini din strainatate dar nu am urmat-o;
Am avut si eu posibilitatea de a ma inscrie si a absolvi in doi ani o faculatate particulara unde "vroia muschiul meu" dar nu am urmat-o;
Am avut si eu posibilitatea in a lipi sau coase embleme de firme serioase pe marfa din PRC si a vinde produsele ca originale dar nu am urmat-o;
Am avut si eu posibilitatea de a aduce cu avionul geci din puf de gasca din PRC si a le vinde cu de cinci ori pretul dar nu am urmat-o;
Am avut si eu posibilitatea de a aduce blugi si geci de piele din Turcia si a le vinde cu de trei ori pretul dar nu am urmat-o;
Am avut si eu posibilitatea in a aduce masini SH din Germania dar nu am urmat-o;
Am avut si eu posibilitatea de a juca la Caritas in prima perioada dar nu am urmat-o;
Am avut si eu posibilitatea in a obtine casa nationalizata inapoi contra unei mici atentii dar nu am urmat-o;
Am avut si eu posibilitatea de a inmatricula o masina in Bulgaria dar nu am urmat-o;
Am avut si eu posibilitatea in a cumpara un teren extravilan si cu "intelegere" de la primarie in a-l face teren construibil si a contribui la bula imobiliara;
Si asa exemplele pot continua la nesfarsit. Cert este ca m-am invartit intre mii de "oportunitati" pe care nu le-am urmat. Si nu stiu cate tari iti ofera astfel de oportunitati.
De aceea este fascinanta Romania!
ROMANIA LA MULTI ANI!
miercuri, 30 noiembrie 2011
marți, 29 noiembrie 2011
Sfantul Andrei
Se spune ca ar fi adus Cuvantul pana in nordul Pontului. Si ca s-ar fi odihnit intr-o pestera care acum ii poarta numele. Greu de crezut si foarte putin probabil. Dar tot la fel de greu de crezut si de demonstrat este si originea noastra din romani (latini) si tot la fel de greu este de stabilit inceputul crestinismului pe aceste meleaguri. Inca o noua enigma pe aceste locuri care mai usor se demonstreaza cu inima decat cu logica. Cert este ca suntem romani de cand suntem crestini si suntem crestini de cand suntem romani.
Am vizitat si eu acum in urma cu aproape 15 ani pestera cu pricina. Am intrat in ea patruns de un fior mistic si parca simteam ceva plutind in aer. Daca ar fi sa ma retrag intr-o pestera cu siguranta ca acesta ar fi si modelul meu. Eram intr-o perioada in care multe imi zambeau, valorile erau altele, chiar si eu eram altul, dar inima mea avea o rana. Si asa ranit am patruns intr-un univers de biletele infipte cu speranta si credinta pana in măruntaiele stancii. Mii de ganduri si sperante erau condensate intr-un spatiu minuscul. Ca si cum acolo ar fi fost poarta spre o alta dimensiune si comunicarea se facea doar in scris. De fapt era singura limba universala: cea a credintei, dragostei si sperantei. Asa ca si eu vrajit de multitudinea de crampeie de hartie care oblojeau ranile stancii am pansat si eu stanca si propria-mi rana. Era un gand bine ascuns si o dorinta arzatoare care a rabufnit in cateva randuri pe o hartie. Si in acea clipa o dorinta greu realizabila. Dar am avut curajul s-o smulg din adancul sufletului si sa o astern pe hartie si mai departe sa o trimit spre cealalta dimensiune prin acel portal mistic.
Nu stiu daca vraja chiar a functionat, nu am experiente cu rugaciunile in nume propriu si am si o problema de moralitate in a cere pentru mine ceva, dar nu dupa mult timp datele problemei s-au schimbat fundamental si mi-am vazut dorinta implinita chiar de o sarbatoare de Mucenici.
O alta minune s-a savarsit apoi in viata mea si personal am vrut ca aceasta minune sa poarte numele locului unde mi-am deschis sufletul spre speranta. Si implinire. Si dragoste.
Asa ca nu stiu cum sunt altii dar eu cand ma gandesc la acele locuri si la personalitatea Sfantului Andrei simt ca ma reprezinta cel mai bine si stiu ca el reprezinta cel mai bine si ROMANIA.
A pasit primul pe urmele Sfantului Ioan Botezatorul si a simtit tot primul esenta lui Christos.
Pentru toti cei care ANDREI inseamna ceva : "LA MULTI ANI!".
Am vizitat si eu acum in urma cu aproape 15 ani pestera cu pricina. Am intrat in ea patruns de un fior mistic si parca simteam ceva plutind in aer. Daca ar fi sa ma retrag intr-o pestera cu siguranta ca acesta ar fi si modelul meu. Eram intr-o perioada in care multe imi zambeau, valorile erau altele, chiar si eu eram altul, dar inima mea avea o rana. Si asa ranit am patruns intr-un univers de biletele infipte cu speranta si credinta pana in măruntaiele stancii. Mii de ganduri si sperante erau condensate intr-un spatiu minuscul. Ca si cum acolo ar fi fost poarta spre o alta dimensiune si comunicarea se facea doar in scris. De fapt era singura limba universala: cea a credintei, dragostei si sperantei. Asa ca si eu vrajit de multitudinea de crampeie de hartie care oblojeau ranile stancii am pansat si eu stanca si propria-mi rana. Era un gand bine ascuns si o dorinta arzatoare care a rabufnit in cateva randuri pe o hartie. Si in acea clipa o dorinta greu realizabila. Dar am avut curajul s-o smulg din adancul sufletului si sa o astern pe hartie si mai departe sa o trimit spre cealalta dimensiune prin acel portal mistic.
Nu stiu daca vraja chiar a functionat, nu am experiente cu rugaciunile in nume propriu si am si o problema de moralitate in a cere pentru mine ceva, dar nu dupa mult timp datele problemei s-au schimbat fundamental si mi-am vazut dorinta implinita chiar de o sarbatoare de Mucenici.
O alta minune s-a savarsit apoi in viata mea si personal am vrut ca aceasta minune sa poarte numele locului unde mi-am deschis sufletul spre speranta. Si implinire. Si dragoste.
Asa ca nu stiu cum sunt altii dar eu cand ma gandesc la acele locuri si la personalitatea Sfantului Andrei simt ca ma reprezinta cel mai bine si stiu ca el reprezinta cel mai bine si ROMANIA.
A pasit primul pe urmele Sfantului Ioan Botezatorul si a simtit tot primul esenta lui Christos.
Pentru toti cei care ANDREI inseamna ceva : "LA MULTI ANI!".
luni, 28 noiembrie 2011
Luna cadourilor
Începe nebunia! La mine o sa inceapa putin mai devreme, chiar de Sfantul Andrei. Asa ca sa te tii!
Cadouri, cadoutze, atentii si macar ceva simbolic. Asta inseamna luna decembrie.
Si Black Friday a fost doar inceputul nebuniei.
Toata lumea vrea ceva. Toata lumea are nevoie de ceva. Nu conteaza ca se va strica repede, nu conteaza ca mai are asa ceva. Important este ca trebuie cumparat sau musai primit cadou.
Ce ne defineste in ziua de azi cel mai bine: CUMPARATURILE!!!
Nu putem trai fara ele. Si in marea majoritate cumparam lucruri de care fie uitam intr-o saptamana de ele, fie vor zace prin nu stiu ce dulap langa alte zeci de lucruri obligatorii la vremea lor.
Primii atinsi de maladie sunt copiii. Aici si TV are un rol major. Nu exista program care sa nu le atace neuronul pana la satietate cu minunatele jucarii de pe piata si cum viata lor va deveni mai interesanta odata cu primirea acelor jucarii. Si mintea si sufletul lor se umplu pana la refuz de atacul reclamelor. Insasi viata lor depinde de acea jucarie. Si sufera daca nu o primesc. Si raman chiar si traumatizati. Dar oferta este infinita si maiestria reclamelor nu prea mai lasa loc de alegere. TOATE trebuie cumparate.
O NEBUNIE!
Povestea Craciunului pare frumoasa si chiar si are o oarece morala:
Dupa un an de munca si (eventual) de realizari familia se strange in jurul bradului de Craciun si deschide cadourile surpirza petrecand un frumos timp impreuna si bucurandu-se de o atmosfera festiva. Nimeni nu este uitat si toti sunt surprinsi de ce gasesc inauntrul cadourilor. A aparut mai apoi si motivatia copiilor in a face fapte bune si de a fi cuminti "Mosul" urmand a-i rasplati pentru faptele si realizarile lor.
Dar in ce s-a ajuns:
O super masa de Craciun cu cadouri de care nimeni nu mai este surprins cu clasicele plovare, cosmetice si tone de jucarii sub brad si el de plastic sa fie ECO sau natur din OBOR sau de la hipermarket.
Si toate astea oare ce lagatura au cu nasterea Domnului intr-o iesle??????
Un exemplu de modestie si de smerenie face loc unei imposturi a societatii de consum:
Incepem prin a taia padurea si a arunca mii de brazi uscati in strada, cumparam alimente si sacrificam porcii de parca am vrea sa hranim Africa intr-o zi. Dam iama prin magazine si luam vrute si nevrute, stam la coada la casa de marcat cu orele mandri de prada noastră, doar pentru a "SIMTI SPIRITUL CRĂCIUNULUI"???!!!
Facem cadouri total neinspirate si incercam sa ne cumparam dragostea si afecțiunea celorlalți prin cantitatea de produse.
Mancam si bem in seara de Craciun (nu numai atunci) de se inrosesc liniile la 112.
Mai trimitem cate un SMS (de obicei copiat de la altii) la toata agenda telefonului si asa aratam ca ne pasa de ceilalti.
Mai strangem cate o haina si o jucarie veche si o trimitem pe la un orfelinat sau la o casa de batrani si ne simtim mantuiti.
Alergam pe soselele patriei cu viteze halucinante pentru a ne strangem in familie si de fapt nu facem decat sa ne gandim la proprile noastre probleme de la serviciu chiar in mijlocul familiei.
Si eu chiar nu inteleg ce legatura au toate astea cu 25 decembrie???!!!!
Fapte bune si donatii se pot face tot anul. Nu trebuie asteptat Pastele si Craciunul pentru a ne descoperi latura umana si milostiva din noi.
Un cadou surpriza poate arata ca inca focul dragostei nu s-a stins si nu rutina si obisnuinta au pus stapanire pe noi. Si nu trebuie sa fie un Mercedes!
Copiii ar trebui sa invete ca de fapt nu gasitul cadoului sub bradul de Craciun este esenta sarbatorii ci reunirea familiei si pastrarea unei atmosfere de dragoste si intelegere dublata de gesturi si ganduri bune.
Ne scufundam in lumea noastra condusa de Tv si de frenezia cumparaturilor. Uitam insa ca forma si dimensiunea la care a ajuns aceasta sarbatoare nu mai are nimic divin in ea. Ne proslavim singurului zeu in care mai credem: BANUL.
Succes la cumparaturi!
Cadouri, cadoutze, atentii si macar ceva simbolic. Asta inseamna luna decembrie.
Si Black Friday a fost doar inceputul nebuniei.
Toata lumea vrea ceva. Toata lumea are nevoie de ceva. Nu conteaza ca se va strica repede, nu conteaza ca mai are asa ceva. Important este ca trebuie cumparat sau musai primit cadou.
Ce ne defineste in ziua de azi cel mai bine: CUMPARATURILE!!!
Nu putem trai fara ele. Si in marea majoritate cumparam lucruri de care fie uitam intr-o saptamana de ele, fie vor zace prin nu stiu ce dulap langa alte zeci de lucruri obligatorii la vremea lor.
Primii atinsi de maladie sunt copiii. Aici si TV are un rol major. Nu exista program care sa nu le atace neuronul pana la satietate cu minunatele jucarii de pe piata si cum viata lor va deveni mai interesanta odata cu primirea acelor jucarii. Si mintea si sufletul lor se umplu pana la refuz de atacul reclamelor. Insasi viata lor depinde de acea jucarie. Si sufera daca nu o primesc. Si raman chiar si traumatizati. Dar oferta este infinita si maiestria reclamelor nu prea mai lasa loc de alegere. TOATE trebuie cumparate.
O NEBUNIE!
Povestea Craciunului pare frumoasa si chiar si are o oarece morala:
Dupa un an de munca si (eventual) de realizari familia se strange in jurul bradului de Craciun si deschide cadourile surpirza petrecand un frumos timp impreuna si bucurandu-se de o atmosfera festiva. Nimeni nu este uitat si toti sunt surprinsi de ce gasesc inauntrul cadourilor. A aparut mai apoi si motivatia copiilor in a face fapte bune si de a fi cuminti "Mosul" urmand a-i rasplati pentru faptele si realizarile lor.
Dar in ce s-a ajuns:
O super masa de Craciun cu cadouri de care nimeni nu mai este surprins cu clasicele plovare, cosmetice si tone de jucarii sub brad si el de plastic sa fie ECO sau natur din OBOR sau de la hipermarket.
Si toate astea oare ce lagatura au cu nasterea Domnului intr-o iesle??????
Un exemplu de modestie si de smerenie face loc unei imposturi a societatii de consum:
Incepem prin a taia padurea si a arunca mii de brazi uscati in strada, cumparam alimente si sacrificam porcii de parca am vrea sa hranim Africa intr-o zi. Dam iama prin magazine si luam vrute si nevrute, stam la coada la casa de marcat cu orele mandri de prada noastră, doar pentru a "SIMTI SPIRITUL CRĂCIUNULUI"???!!!
Facem cadouri total neinspirate si incercam sa ne cumparam dragostea si afecțiunea celorlalți prin cantitatea de produse.
Mancam si bem in seara de Craciun (nu numai atunci) de se inrosesc liniile la 112.
Mai trimitem cate un SMS (de obicei copiat de la altii) la toata agenda telefonului si asa aratam ca ne pasa de ceilalti.
Mai strangem cate o haina si o jucarie veche si o trimitem pe la un orfelinat sau la o casa de batrani si ne simtim mantuiti.
Alergam pe soselele patriei cu viteze halucinante pentru a ne strangem in familie si de fapt nu facem decat sa ne gandim la proprile noastre probleme de la serviciu chiar in mijlocul familiei.
Si eu chiar nu inteleg ce legatura au toate astea cu 25 decembrie???!!!!
Fapte bune si donatii se pot face tot anul. Nu trebuie asteptat Pastele si Craciunul pentru a ne descoperi latura umana si milostiva din noi.
Un cadou surpriza poate arata ca inca focul dragostei nu s-a stins si nu rutina si obisnuinta au pus stapanire pe noi. Si nu trebuie sa fie un Mercedes!
Copiii ar trebui sa invete ca de fapt nu gasitul cadoului sub bradul de Craciun este esenta sarbatorii ci reunirea familiei si pastrarea unei atmosfere de dragoste si intelegere dublata de gesturi si ganduri bune.
Ne scufundam in lumea noastra condusa de Tv si de frenezia cumparaturilor. Uitam insa ca forma si dimensiunea la care a ajuns aceasta sarbatoare nu mai are nimic divin in ea. Ne proslavim singurului zeu in care mai credem: BANUL.
Succes la cumparaturi!
vineri, 25 noiembrie 2011
Banii vorbesc!
"Unii te ridica, altii te lovesc"!!!
Asadar sa va traduc ce a vrut sa spuna dl. Presedinte:
" Bai nesimțiților acum ca ati dat de greu vrei sa ne lasati cu buza umflata???!!!"
Pai la inceput nu ati vrut sa ne primiti in UE daca nu privatizam sistemul bancar. BUN. L-am dat pe doi lei (euro) si la impartirea colivei Austria a fost cea mai in fata si a luat si colacii si lumanarea si platoul de coliva. Ceva mai in urma au fost grecii care s-au ales doar cu ceva stergare si olandezii care au luat doar pomelnicul. Adica sistemul bancar (sau ce a mai ramas din el dupa BANCOREX, BIR si banciile lui Vantu) a incaput pe maini pricepute (mai putin EXIMBANK de unde vegheaza ruda lui Geoana) si mai ales straine. Asa ca finantarea bugetului si a economiei a ajuns sa fie dictata doar de prin afara.
Si din 2001 pana in 2009 a curs miere si lapte. Cu buletinul sau fara. Si banii curgeau in afara si toata lumea era fericita.
A venit criza. OARE. In USA nu exista o Banca Nationala controlata de stat. Ci o strutzo camila denumita Federal Reserve System.
Conform Wikipedia:
"Este demn de remarcat că, spre deosebire de multe țări ale lumii în care băncile centrale sunt proprietatea exclusivă a statului respectiv, în Statele Unite ale Americii, Federal Reserve System este deținut de entități private."
dar mai ales:
"Băncile Sistemului federal de rezervă constituie simultan și băncile responsabile de emiterea și controlul monedei americane într-o anumită zonă de jurisdicție a națiunii numită Federal Reserve District. Numărul de districte federale de rezervă monetară (în engleză, [The] Federal Reserve Districts) coincid cu numărul de bănci regionale, 12."
si bomboana de pe coliva:
"În ianuarie 2010, Federal Reserve (Fed), a anunțat un profit net record de 52,1 miliarde dolari pentru 2009, în creștere cu 13% față de cel înregistrat în 2008, potrivit datelor preliminare."
Asadar sa va traduc ce a vrut sa spuna dl. Presedinte:
" Bai nesimțiților acum ca ati dat de greu vrei sa ne lasati cu buza umflata???!!!"
Pai la inceput nu ati vrut sa ne primiti in UE daca nu privatizam sistemul bancar. BUN. L-am dat pe doi lei (euro) si la impartirea colivei Austria a fost cea mai in fata si a luat si colacii si lumanarea si platoul de coliva. Ceva mai in urma au fost grecii care s-au ales doar cu ceva stergare si olandezii care au luat doar pomelnicul. Adica sistemul bancar (sau ce a mai ramas din el dupa BANCOREX, BIR si banciile lui Vantu) a incaput pe maini pricepute (mai putin EXIMBANK de unde vegheaza ruda lui Geoana) si mai ales straine. Asa ca finantarea bugetului si a economiei a ajuns sa fie dictata doar de prin afara.
Si din 2001 pana in 2009 a curs miere si lapte. Cu buletinul sau fara. Si banii curgeau in afara si toata lumea era fericita.
A venit criza. OARE. In USA nu exista o Banca Nationala controlata de stat. Ci o strutzo camila denumita Federal Reserve System.
Conform Wikipedia:
"Este demn de remarcat că, spre deosebire de multe țări ale lumii în care băncile centrale sunt proprietatea exclusivă a statului respectiv, în Statele Unite ale Americii, Federal Reserve System este deținut de entități private."
dar mai ales:
"Băncile Sistemului federal de rezervă constituie simultan și băncile responsabile de emiterea și controlul monedei americane într-o anumită zonă de jurisdicție a națiunii numită Federal Reserve District. Numărul de districte federale de rezervă monetară (în engleză, [The] Federal Reserve Districts) coincid cu numărul de bănci regionale, 12."
si bomboana de pe coliva:
"În ianuarie 2010, Federal Reserve (Fed), a anunțat un profit net record de 52,1 miliarde dolari pentru 2009, în creștere cu 13% față de cel înregistrat în 2008, potrivit datelor preliminare."
In toata lumea bancile au dat faliment si a fost dezastru doar FED a fost pe megaprofit !!!!!!
Pai nu are dreptate sa zica de voracitatea si lacomia bancherilor.
Si Romanica noastra de unde sa mai ia bani?
Pai prima varianta ar fi de la sotia domnului Mircea Sandu. Unde au mers 400.000 euro merg si cateva milioane! NU???
Sau de la PROVIDENT CU 86.23% DAE! Bani rapizi pentru buget.
Se anunta vremuri grele si pentru bugetari si pentru romani in general.
Am fost uimit de declaratia dl. Dinu Patriciu:
" Criza ofera o multime de oportunitati. Doar PROSTII nu stiu ce sa faca!!!"
Recunosc ca si eu ma simt prost in clipa de fata. Si nu reusesc sa devin destept cand un om este pe moarte eu sa ma reped sa-i iau portofelul si ceasul. Astea da oportunitati.
Societatea in care am trait pana acum moare. Incet. Si cu mari convulsii.
S-a nascut in Revolutia Franceza care a ucis Regalitatea si a scos la periferia statului Biserica. A fost triumful "Tricotezelor".
A bajbait inca un secol prin marile descoreriri ale stiintei si tehnicii si indepartarea constanta de Divinitate si aproprierea maxima spre BANI.
S-a zguduit in WWI incercand sa impuna un stat in fruntea Europei.
A urmat maxima inselaciune a comunismului si a tranferarii legilor crestine in legaturi tovarasesti.
Nemultumita de evolutia datorata incheierii WWI printr-o inselaciune legata de despagubirile de razboi lumea s-a cutremurat din nou de data asta incercand sa acrediteze ideea ca pielea si ochii sunt cei care dau intaietate. Inca o data Divinitatea a fost impinsa spre derizoriu si in locul ei s-au catarat oameni putin bolnavi pozand in Mesia.
Lumea s-a rupt in doua. Una sclava banului si a societatii de consum. Alta prinsa in himera egalitarismului si a unei morale si credinte faurita in gulaguri si inchisori.
Societatea de consum a invins si banii sunt din nou liberi sa sminteasca spirtul uman.
Dar sa nu uitam vorbele lui Vespasian : PECUNIA NON OLET!
Altfel am fi sufocati de mireasma lor.
Carol al III-lea
Daca cu ceva vreme in urma Ion Bratianu a fost trimis sa negocieze cu Karl venirea in Romania astazi se pare ca rolul i-a revenit Elenei Udrea aflata intr-o vizita surprinzatoare la Londra la resedinta printului Charles prezumtivul Carol al III-lea. Si daca tot a facut pentru Romania mai multe lucruri decat multi alti romani de ce sa nu ne punem problema venirii sale pe miticul tron al Romaniei sub numele de Carol al III-ea. Macar asa sa prinda si el un tron liber caci acasa se pare ca maman' va fi foarte longeviva si ala micu' (cumnatu lui PIPPA) e mai dorit de norod.
Sa vedem ce probleme ar avea:
Ar fi in primul rand posesorul legitim al postului desi nonagenar inca da fiori clasei politice romane. Ar mai fi si printul recunoscut de Tribunalul din Caracal si de inca fo doua trei instante la fel de celebre care tocmai ce are un demn urmas la banii lui Princess LYA. Nimic de nesurmontat. Mai ales ca descendenta lui este direct din Vlad Tepes asa cum el insusi a declarat.
Mai este titularul de la Cotroceni care se pare ca nu va proceda ca Franco si care brusc recunoaste ca si el a fost invins de verisorii cu ochi albastrii supranumiti baietii destepti din energie. Oricum si soarta acestuia este pecetluita urmand a devenii urmatorul Prim Ministru. Deci un viitor colaborator, atat timp cat Ministrul Turismului isi pastreaza portofoliul si portofelul.
Problema cea mare ar fi tara care este deja locuita de o populatie cu apucaturi cel putin ciudate.
Educatia este la pamant si rata de promovare la Bacalaureat este minima.
Sanatatea se pastreaza fie cu doctori cu nume de dr. BABALAC sau dr. HODOROGEA sau mai nou de dr. Habarnam si alte nume din Orientul Apropiat.
Politia este si mare consumatoare de carburant, din depozite lipsind sute de tone fara justificare.
Serviciile secrete de abia asteapta de depuna juramantul de onoare in limba engleza si sa alerge Mercedesuri S280 prin tunelul Pont de l'Alma deghizati in paparazzi.
Elita intelectuala va face dreapta si stanga imprejur si va regasi zilele de glorie din timpul lui Carol al II-lea adevaratul parinte al cultului personalitatii.
Banciile vor pompa bani in economia romaneasca si faimoasa RBS va tiparii moneda proprie cu poza lui Carol al III-lea in conacul de la Viscri.
Clasa politica va fi inobilata cu titlul de SIR si vom avea SIR de Dabuleni, SIR de Tartasesti, SIR de Oltenita si multi altii. Parlamentul va fi unicameral cu 300 de SIR si se va numi SIRcoteca.
Toate fetele urate vor stii ca mai exista o sansa sa fie si ele printese atata timp cat printul le iubeste ca si pe TAMPAX ( vezi Camillagate http://www.dailymail.co.uk/news/article-522508/Charles-Camillas-lovenest-bugged-Diana-inquest-told.html )
Din seria de povesti de la gura sobei "Am incalecat pe o sa si am scris povestea asa"!
Ceea ce este mai amuzant in stirile pe aceasta tema este ca ziarele romanesti citeaza ca surse ziarele engleze si ziarele engleze citeaza ca sursa aceleasi ziare romanesti. Asa ca stai sa te intrebi si tu : Cine a fost primul tabloid "Daily Mirror (Daily Mail) sau Libertatea"????
Sa vedem ce probleme ar avea:
Ar fi in primul rand posesorul legitim al postului desi nonagenar inca da fiori clasei politice romane. Ar mai fi si printul recunoscut de Tribunalul din Caracal si de inca fo doua trei instante la fel de celebre care tocmai ce are un demn urmas la banii lui Princess LYA. Nimic de nesurmontat. Mai ales ca descendenta lui este direct din Vlad Tepes asa cum el insusi a declarat.
Mai este titularul de la Cotroceni care se pare ca nu va proceda ca Franco si care brusc recunoaste ca si el a fost invins de verisorii cu ochi albastrii supranumiti baietii destepti din energie. Oricum si soarta acestuia este pecetluita urmand a devenii urmatorul Prim Ministru. Deci un viitor colaborator, atat timp cat Ministrul Turismului isi pastreaza portofoliul si portofelul.
Problema cea mare ar fi tara care este deja locuita de o populatie cu apucaturi cel putin ciudate.
Educatia este la pamant si rata de promovare la Bacalaureat este minima.
Sanatatea se pastreaza fie cu doctori cu nume de dr. BABALAC sau dr. HODOROGEA sau mai nou de dr. Habarnam si alte nume din Orientul Apropiat.
Politia este si mare consumatoare de carburant, din depozite lipsind sute de tone fara justificare.
Serviciile secrete de abia asteapta de depuna juramantul de onoare in limba engleza si sa alerge Mercedesuri S280 prin tunelul Pont de l'Alma deghizati in paparazzi.
Elita intelectuala va face dreapta si stanga imprejur si va regasi zilele de glorie din timpul lui Carol al II-lea adevaratul parinte al cultului personalitatii.
Banciile vor pompa bani in economia romaneasca si faimoasa RBS va tiparii moneda proprie cu poza lui Carol al III-lea in conacul de la Viscri.
Clasa politica va fi inobilata cu titlul de SIR si vom avea SIR de Dabuleni, SIR de Tartasesti, SIR de Oltenita si multi altii. Parlamentul va fi unicameral cu 300 de SIR si se va numi SIRcoteca.
Toate fetele urate vor stii ca mai exista o sansa sa fie si ele printese atata timp cat printul le iubeste ca si pe TAMPAX ( vezi Camillagate http://www.dailymail.co.uk/news/article-522508/Charles-Camillas-lovenest-bugged-Diana-inquest-told.html )
Din seria de povesti de la gura sobei "Am incalecat pe o sa si am scris povestea asa"!
Ceea ce este mai amuzant in stirile pe aceasta tema este ca ziarele romanesti citeaza ca surse ziarele engleze si ziarele engleze citeaza ca sursa aceleasi ziare romanesti. Asa ca stai sa te intrebi si tu : Cine a fost primul tabloid "Daily Mirror (Daily Mail) sau Libertatea"????
marți, 22 noiembrie 2011
Suspendarea lui Basescu amanata pentru Idele lui Martie
Pe vremea lui Cezar nu exista termenul de suspendare. Atunci problema se transa mai usor. Fie erai trimis in exil cu toata averea confiscata, fie se gaseau niste cutite ascutite si erai eliberat imediat din functie. Subtilitatiile gen suspendare, revolutie sau lovitura de stat au aparut putin mai tarziu. La ordinea zilei era eliminarea ta. Fie te eliminau din spatiul politic fie te eliminau definitiv.
Si acum subiectul este lacrimogen. LEGEA nu este respectata. Mareata LEGE. Asa ca pastratorii onestitatii si legalitatii au ascutit din nou cutitele pentru Marea Debarasare. Dar acum lucrurile sunt infinit mai complicate.
Nu au majoritate. Situatia economica si politica este pe buza prapastiei. Al doilea om in stat este si el foarte aproape de o suprimare din viata politica.
Nimeni nu este fericit cu situatia economica actuala (mai putin vecinul meu chinez care tocmai ce si-a cumparat un Porsche Cayenne full). Dar de unde sa dai daca nu ai de unde. Asa ca in prag de an electoral de ce sa nu fluturi ideea ca sunt bani de mariri. Si daca Justitia stie cum sa faca rost de bani pentru buget si nu pentru propriile buzunare sa treaca ea in locul Guvernului, Parlamentul sa se ocupe de actul de justitie si Guvernul sa legifereze. Nu cred ca s-ar simtii o prea mare diferenta.
Sa fim realisti :
- Criza nu a trecut si este tot mai aproape de a deveni cronica. Nu avem cum sa ne jucam cu soarta tarii. Nu este timpul de concesii si jocuri periculoase.
- DA LEGEA trebuie respectata. A nu respecta o lege este un semnal periculos cu repercursiuni nefaste. Dar o lege facuta doar pentru a pune bete in roata actului de guvernare nu este totusi o lege adevarata.
- Sigur Basescu a scazut in popularitate, si poate nu ar mai fi ales daca ar mai putea candida. Dar de aici si pana la a incepe un nou circ cu suspendarea este cale lunga si chiar si iresponsabila. Romania nu are nevoie de asa ceva. Si ca sa vina interimar cine ?????? GEOANA?????
Sa ne pastram frustrarile si optiunile pana in 2012 si sa le exprimam la vot. Caci totusi votul ramane singura cale democratica de a ne manifesta. La Targoviste nu se mai pot organiza procese in unitatea militara.
Sincer vorbind cel mai mare dusman al PDL ramane chiar PDL prin vrednicii urmasi ai lui Adrian Nastase de prin primarii si CJ si alte posturi bugetare de prim rang. Cu asa oameni si cu asa dosare e greu de convins electoratul de onestitate si corectitudine. Ca doar DNA nu inventeaza cazuri ca pe vremea cand dl. Ponta era procuror! NU?
Coruptia este vesnica in Romania! Macar dimensiunea ei sa nu mai înspăimânte UE!
Educatia este gaunoasa si usor perversa in Romania! Macar doar o generatie sa fie contaminata!
Morala si credinta sunt vorbe doar din DEX. Realitatea ne confirma zi de zi contrariul.
Dar nu totul este pangarit.
Sa incercam sa aducem in lumina si ce este bun si pur in Romania. Caci exista!
Si oameni si institutii care au un usor Alzheimer cand este vorba de a oferi un model.
Orice apa are la suprafata gunoaie si mizerii. Dar un rau nu trebuie judecat dupa doar ceea ce se vede la suprafata. Exista si apa curata si necontaminata in mijlocul curentului.
Si acum subiectul este lacrimogen. LEGEA nu este respectata. Mareata LEGE. Asa ca pastratorii onestitatii si legalitatii au ascutit din nou cutitele pentru Marea Debarasare. Dar acum lucrurile sunt infinit mai complicate.
Nu au majoritate. Situatia economica si politica este pe buza prapastiei. Al doilea om in stat este si el foarte aproape de o suprimare din viata politica.
Nimeni nu este fericit cu situatia economica actuala (mai putin vecinul meu chinez care tocmai ce si-a cumparat un Porsche Cayenne full). Dar de unde sa dai daca nu ai de unde. Asa ca in prag de an electoral de ce sa nu fluturi ideea ca sunt bani de mariri. Si daca Justitia stie cum sa faca rost de bani pentru buget si nu pentru propriile buzunare sa treaca ea in locul Guvernului, Parlamentul sa se ocupe de actul de justitie si Guvernul sa legifereze. Nu cred ca s-ar simtii o prea mare diferenta.
Sa fim realisti :
- Criza nu a trecut si este tot mai aproape de a deveni cronica. Nu avem cum sa ne jucam cu soarta tarii. Nu este timpul de concesii si jocuri periculoase.
- DA LEGEA trebuie respectata. A nu respecta o lege este un semnal periculos cu repercursiuni nefaste. Dar o lege facuta doar pentru a pune bete in roata actului de guvernare nu este totusi o lege adevarata.
- Sigur Basescu a scazut in popularitate, si poate nu ar mai fi ales daca ar mai putea candida. Dar de aici si pana la a incepe un nou circ cu suspendarea este cale lunga si chiar si iresponsabila. Romania nu are nevoie de asa ceva. Si ca sa vina interimar cine ?????? GEOANA?????
Sa ne pastram frustrarile si optiunile pana in 2012 si sa le exprimam la vot. Caci totusi votul ramane singura cale democratica de a ne manifesta. La Targoviste nu se mai pot organiza procese in unitatea militara.
Sincer vorbind cel mai mare dusman al PDL ramane chiar PDL prin vrednicii urmasi ai lui Adrian Nastase de prin primarii si CJ si alte posturi bugetare de prim rang. Cu asa oameni si cu asa dosare e greu de convins electoratul de onestitate si corectitudine. Ca doar DNA nu inventeaza cazuri ca pe vremea cand dl. Ponta era procuror! NU?
Coruptia este vesnica in Romania! Macar dimensiunea ei sa nu mai înspăimânte UE!
Educatia este gaunoasa si usor perversa in Romania! Macar doar o generatie sa fie contaminata!
Morala si credinta sunt vorbe doar din DEX. Realitatea ne confirma zi de zi contrariul.
Dar nu totul este pangarit.
Sa incercam sa aducem in lumina si ce este bun si pur in Romania. Caci exista!
Si oameni si institutii care au un usor Alzheimer cand este vorba de a oferi un model.
Orice apa are la suprafata gunoaie si mizerii. Dar un rau nu trebuie judecat dupa doar ceea ce se vede la suprafata. Exista si apa curata si necontaminata in mijlocul curentului.
luni, 21 noiembrie 2011
Patul lui Procust
Da el exista camuflat sub forma testelor psihologice de angajare.
Am participat recent la doua interviuri. Unul la o firma de recrutare si altul la firma angajatoare (primul pas).
Ce m-a frapat in mod deosebit a fost similaritatea intrebarilor si a repetarii cu obstinatie a anumitor clisee psihologice.
Credeam sincer ca prima sita de selectie stabileste deja un profil cautat de angajator. Dar nu, surpiza! La al doilea filtru intrebarile au fost aproape identice. Ce a fost si mai curios a fost testul psihologic de evaluare a personalitatii pregatit de angajator si nu de firma specializata.
Eu numesc acest test = Testul Placinta. 24 de intrebari cu raspunsuri fortate de alegerea a doua variante de raspuns din patru, una care te reprezinta cel mai mult si alta care te reprezinta cel mai putin. Aici m-am simtit intins pe Patul lui Procust si obligat sa aleg raspunsuri care uneori nu ma reprezinta la unele intrebari care nu isi au sensul, rostul sau morala. Asa ca pentru a nu parea un handicapat care nu poate bifa niste casute am raspuns "politically correct". Asa am ajuns sa vand o marfa care nu ma reprezinta si care doar doreste sa raspunda cum presupun eu ca ceilalti vor sa auda. Intrebari uneori stupide cu variante de raspuns si mai stupide. Stand intins pe PAT vedeam cum imi ciuntesc personalitatea si imi fardez egoul pentru a incapea in tiparul dorit.
Buna treaba se face la recrutare. Clone perfecte fara personalitate care raspund fix cu aceleasi cuvinte cu cele din chestionar. Fara nuante, fara originalitate, fara cultura, exact ca la un interogatoriu. Cu Da sau Nu. Restul este poezie.
Si apoi se interpreteaza cele trei tipuri de personalitate. Clar trebuie sa corespunzi profilului dorit. Constructiv dar nu prea. Agresiv dar nu prea. Pasiv dar nu prea. Adica un Om de tip nou.
Care se pare ca nu prea sunt.
Am auzit demult ca daca vrea sa te cunoasca cineva sa mearga cu tine la volan cel putin 100 km prin diverse tipuri de trafic. Si acolo sa constate ce riscuri iti asumi, cum esti tu de fapt. Sau sa te anunte cineva ca ai castigat un mare premiu la loto. Sa vada ce faci de a doua zi. Sau sa te anunte ca cineva drag a patit ceva.
Dar testele astea ne sunt pregatite din alta parte si rezultatele se cunosc doar la final si ele se numesc VIATA.
As vrea sa cred ca ma insel. Ca originalitatea este inca pretuita. Si ca mersul pe carari batatorite nu este intodeauna asa palpitant.
Ma gandesc de asemenea daca educatia pe care o dam noi copiilor nostri nu incepe prin a deveni sclava ideii de a raspunde cu ceea ce se asteapta de la noi. Si daca comportamentul nu devine unul de fatada pentru a te incadra in regulile societatii.
De ce sa mai gandim si sa actionam dupa mintea noastra daca pentru fiecare situatie exista deja un cliseu. Si orice situatie trebuie judecata dupa experienta si dupa obiceiuri.
Stereo-tipiile mentale si educationale ne indeparteaza de esenta noastra si spiritul nostru launtric. In loc sa reusim sa spargem bariere nu facem decat sa ne ingropam in reguli, proceduri. In final pana la fuga de raspundere nu mai este decat un singur pas. Si de aici, la stergerea personalitatii, ma rog nu chiar stergerea ei , ci diluarea pana la anonimat.
Nu sunt cuvinte scrise la manie, ci doar simple constatari personale. Ca doar de aceea exista blogul.
Tu sa scrii si cu asta sa ramai.
Am participat recent la doua interviuri. Unul la o firma de recrutare si altul la firma angajatoare (primul pas).
Ce m-a frapat in mod deosebit a fost similaritatea intrebarilor si a repetarii cu obstinatie a anumitor clisee psihologice.
Credeam sincer ca prima sita de selectie stabileste deja un profil cautat de angajator. Dar nu, surpiza! La al doilea filtru intrebarile au fost aproape identice. Ce a fost si mai curios a fost testul psihologic de evaluare a personalitatii pregatit de angajator si nu de firma specializata.
Eu numesc acest test = Testul Placinta. 24 de intrebari cu raspunsuri fortate de alegerea a doua variante de raspuns din patru, una care te reprezinta cel mai mult si alta care te reprezinta cel mai putin. Aici m-am simtit intins pe Patul lui Procust si obligat sa aleg raspunsuri care uneori nu ma reprezinta la unele intrebari care nu isi au sensul, rostul sau morala. Asa ca pentru a nu parea un handicapat care nu poate bifa niste casute am raspuns "politically correct". Asa am ajuns sa vand o marfa care nu ma reprezinta si care doar doreste sa raspunda cum presupun eu ca ceilalti vor sa auda. Intrebari uneori stupide cu variante de raspuns si mai stupide. Stand intins pe PAT vedeam cum imi ciuntesc personalitatea si imi fardez egoul pentru a incapea in tiparul dorit.
Buna treaba se face la recrutare. Clone perfecte fara personalitate care raspund fix cu aceleasi cuvinte cu cele din chestionar. Fara nuante, fara originalitate, fara cultura, exact ca la un interogatoriu. Cu Da sau Nu. Restul este poezie.
Si apoi se interpreteaza cele trei tipuri de personalitate. Clar trebuie sa corespunzi profilului dorit. Constructiv dar nu prea. Agresiv dar nu prea. Pasiv dar nu prea. Adica un Om de tip nou.
Care se pare ca nu prea sunt.
Am auzit demult ca daca vrea sa te cunoasca cineva sa mearga cu tine la volan cel putin 100 km prin diverse tipuri de trafic. Si acolo sa constate ce riscuri iti asumi, cum esti tu de fapt. Sau sa te anunte cineva ca ai castigat un mare premiu la loto. Sa vada ce faci de a doua zi. Sau sa te anunte ca cineva drag a patit ceva.
Dar testele astea ne sunt pregatite din alta parte si rezultatele se cunosc doar la final si ele se numesc VIATA.
As vrea sa cred ca ma insel. Ca originalitatea este inca pretuita. Si ca mersul pe carari batatorite nu este intodeauna asa palpitant.
Ma gandesc de asemenea daca educatia pe care o dam noi copiilor nostri nu incepe prin a deveni sclava ideii de a raspunde cu ceea ce se asteapta de la noi. Si daca comportamentul nu devine unul de fatada pentru a te incadra in regulile societatii.
De ce sa mai gandim si sa actionam dupa mintea noastra daca pentru fiecare situatie exista deja un cliseu. Si orice situatie trebuie judecata dupa experienta si dupa obiceiuri.
Stereo-tipiile mentale si educationale ne indeparteaza de esenta noastra si spiritul nostru launtric. In loc sa reusim sa spargem bariere nu facem decat sa ne ingropam in reguli, proceduri. In final pana la fuga de raspundere nu mai este decat un singur pas. Si de aici, la stergerea personalitatii, ma rog nu chiar stergerea ei , ci diluarea pana la anonimat.
Nu sunt cuvinte scrise la manie, ci doar simple constatari personale. Ca doar de aceea exista blogul.
Tu sa scrii si cu asta sa ramai.
vineri, 18 noiembrie 2011
La rascruce de drumuri
Simt ca am in fata o rascruce a destinului. Inca nu este clar definita dar importanta ei ma copleseste nu neaparat prin complexitatea ei ci prin schimbarea posibila a vietii mele.
Ce castig si ce pierd.
De castigat ar fi o pozitie bunicica la o multinationala cu tot ce implica ea. Ar mai fi ca ego-ul meu ar fi alimentat din nou si ca as privi viata altfel. Prioritatile s-ar schimba, ritmul de asemenea, telefonul si programul prelungit ar fi din nou sefii mei.
De pierdut as pierde timpul pe care il petrec cu copilul meu. Lucrurile pe care le facem impreuna si transferul continuu de afectivitate si cunostinte. L-as priva de dragostea si ingrijirea mea deplina.
Grea alegere. Asa simt eu.
Realizarea si implinirea mea ar insemna o pierdere pentru el. Ar fi o imensa si brusca ruptura a unei relatii care mi-a alinat sufletul si mi-a inseninat zilele. Poate a fost si suparare si cearta dar in final asta nu se pune la socoteala.
Totusi m-am rugat ca acest fapt sa se implineasca si mi-am dorit mult asa ceva. Si cand un telefon si o ultima intalnire cruciala ma desparte de ceea ce mi-am dorit de ceva timp, sufletul meu isi gaseste un nou zbucium.
Este clar ca in viata nu le poti avea pe toate in acelasi timp. Bani si timp pentru distractie. Sanatate si fericire. Noroc si prosperitate.
Alt aspect care ma tulbura este totusi ca un esec ar insemna ca tot ce am scris pe blog si in ce am crezut, optimismul si credinta in mai bine si in happy-ending imi vor fi clar zdruncinate. Si atunci oare voi mai putea scrie despre ele?
Ma asteapta o noua incercare si mai dura sau sperantele si rugile mele vor fi rasplatite? Cred intr-o evolutie sinusoidala a destinului. Dar ce ma framanta este amplitudinea unei perioade. Cat de mult poate dura o crestere sau o descrestere?
Am citit mai demult o definitie a credintei pe care incerc sa o redau acum : Un om este prins intr-o camera dintr-un imobil cuprins de un incendiu. Totul arde in jur si el nu va mai putea rezista mult. Aude o voce in mintea lui care ii spune sa sara pe geam. Dar camera este la ultimul nivel. Si el nu vede nimic de fum pe fereastra. Si se gandeste totusi daca sa sara. Sare in final pe geam si scapa nevatamat un copac atenuându-i caderea.
Si eu am indoielile mele. Nici eu nu vad de fum ce ma asteapta in viitor. Si mai ales vocea care imi spune ca este o nebunie sa sari pe geam este inca foarte puternica.
Ratiunea mea este doritoare de peisaje fara fum si fara ceata in care simturile mele sa poata decide. Dar din pacate viata nu este tot timpul ca o zi senina de primavara.
Asa ca acum imi sunt testate credinta si dragostea pentru baiatul meu. Poate astea sunt doar in imaginatia mea. Dar pana la urma realitatea individuala este definita de ceea ce simturile noastre percep si ceea ce constiinta ne dicteaza.
Asa ca sa nu uitam ca : " Viata este ca o cutie de ciocolata. Nu stii niciodata ce ai cu adevarat inauntru"!
Primul pas ar fi sa sune telefonul!
Ce castig si ce pierd.
De castigat ar fi o pozitie bunicica la o multinationala cu tot ce implica ea. Ar mai fi ca ego-ul meu ar fi alimentat din nou si ca as privi viata altfel. Prioritatile s-ar schimba, ritmul de asemenea, telefonul si programul prelungit ar fi din nou sefii mei.
De pierdut as pierde timpul pe care il petrec cu copilul meu. Lucrurile pe care le facem impreuna si transferul continuu de afectivitate si cunostinte. L-as priva de dragostea si ingrijirea mea deplina.
Grea alegere. Asa simt eu.
Realizarea si implinirea mea ar insemna o pierdere pentru el. Ar fi o imensa si brusca ruptura a unei relatii care mi-a alinat sufletul si mi-a inseninat zilele. Poate a fost si suparare si cearta dar in final asta nu se pune la socoteala.
Totusi m-am rugat ca acest fapt sa se implineasca si mi-am dorit mult asa ceva. Si cand un telefon si o ultima intalnire cruciala ma desparte de ceea ce mi-am dorit de ceva timp, sufletul meu isi gaseste un nou zbucium.
Este clar ca in viata nu le poti avea pe toate in acelasi timp. Bani si timp pentru distractie. Sanatate si fericire. Noroc si prosperitate.
Alt aspect care ma tulbura este totusi ca un esec ar insemna ca tot ce am scris pe blog si in ce am crezut, optimismul si credinta in mai bine si in happy-ending imi vor fi clar zdruncinate. Si atunci oare voi mai putea scrie despre ele?
Ma asteapta o noua incercare si mai dura sau sperantele si rugile mele vor fi rasplatite? Cred intr-o evolutie sinusoidala a destinului. Dar ce ma framanta este amplitudinea unei perioade. Cat de mult poate dura o crestere sau o descrestere?
Am citit mai demult o definitie a credintei pe care incerc sa o redau acum : Un om este prins intr-o camera dintr-un imobil cuprins de un incendiu. Totul arde in jur si el nu va mai putea rezista mult. Aude o voce in mintea lui care ii spune sa sara pe geam. Dar camera este la ultimul nivel. Si el nu vede nimic de fum pe fereastra. Si se gandeste totusi daca sa sara. Sare in final pe geam si scapa nevatamat un copac atenuându-i caderea.
Si eu am indoielile mele. Nici eu nu vad de fum ce ma asteapta in viitor. Si mai ales vocea care imi spune ca este o nebunie sa sari pe geam este inca foarte puternica.
Ratiunea mea este doritoare de peisaje fara fum si fara ceata in care simturile mele sa poata decide. Dar din pacate viata nu este tot timpul ca o zi senina de primavara.
Asa ca acum imi sunt testate credinta si dragostea pentru baiatul meu. Poate astea sunt doar in imaginatia mea. Dar pana la urma realitatea individuala este definita de ceea ce simturile noastre percep si ceea ce constiinta ne dicteaza.
Asa ca sa nu uitam ca : " Viata este ca o cutie de ciocolata. Nu stii niciodata ce ai cu adevarat inauntru"!
Primul pas ar fi sa sune telefonul!
joi, 10 noiembrie 2011
Martin Luther
In 10 noiembrie 1483 s-a nascut Martin Luther. Bun si ce treaba avem noi cu el?
A fost un om curajos care a infruntat papalitatea si asta in timpul primei Uniuni Europene, cea din vremea lui Carol Quintul.
Pe langa coruptia bisericii catolice cel mai mult l-a infuriat vinderea de "indulgente". Si transmiterea ideii ca bani ne pot spala pacatele. Asta a fost una din cele mai mari greseli din istoria crestinatatii (parerea mea).
A trezit furia Papei prin afisarea a 95 de teze pe usa bisericii dinWittenberg.
A avut sustinerea multor principi germani. Si a scapat cu viata fara sa retracteze nimic. A tradus Biblia in germana si a reusit sa creeze premizele reformei bisericii.
Ce a sustinut el era: "Ceea ce era cerut omenirii nu era o respectare strictă a legilor și a obligațiilor religioase, ci un răspuns de credință, răspuns acceptat de Dumnezeu. Această credință trebuia să se bazeze pe dragoste, nu pe frică."
Si a mai sustinut ca intreg adevarul se regaseste in Biblie si nu in alta parte.
Pentru curajul si claritatea gandului lui am scris aceste randuri.
A fost un om curajos care a infruntat papalitatea si asta in timpul primei Uniuni Europene, cea din vremea lui Carol Quintul.
Pe langa coruptia bisericii catolice cel mai mult l-a infuriat vinderea de "indulgente". Si transmiterea ideii ca bani ne pot spala pacatele. Asta a fost una din cele mai mari greseli din istoria crestinatatii (parerea mea).
A trezit furia Papei prin afisarea a 95 de teze pe usa bisericii dinWittenberg.
A avut sustinerea multor principi germani. Si a scapat cu viata fara sa retracteze nimic. A tradus Biblia in germana si a reusit sa creeze premizele reformei bisericii.
Ce a sustinut el era: "Ceea ce era cerut omenirii nu era o respectare strictă a legilor și a obligațiilor religioase, ci un răspuns de credință, răspuns acceptat de Dumnezeu. Această credință trebuia să se bazeze pe dragoste, nu pe frică."
Si a mai sustinut ca intreg adevarul se regaseste in Biblie si nu in alta parte.
Pentru curajul si claritatea gandului lui am scris aceste randuri.
marți, 8 noiembrie 2011
Wild Romania!
Pe-un picior de plai pe-o gura de rai!
Am fost invatat si tot aud in jurul meu ca suntem cei mai ospitalieri oameni de pe lumea asta. Ca tara noastra este cea mai frumoasa de pe lume. Ca bogatiile noastre sunt nemasurate. Ca ........... Adica chiar aici este totul.
Si ca doar accidente si oameni rai au facut ca lucrurile, locurile si oamenii sa nu fie in Romania asa cum ar trebui sa fie.
Invatam si traim cu stereotipuri mentale greu de sters din minte. Randurile de mai sus pot figura in orice sondaj de opinie cu procente ridicate.
Si cand mai vedem un documentar profesionist despre Transilvania ne asteptam ca intreaga Europa sa navaleasca spre gura de rai si piciorul de plai.
DA avem o tara frumoasa. DA aici natura este inca in mare parte virgina. DA pentru un Occident care acum traieste ECO si doreste puritate si autenticitate Romania este o varianta. Si nu doar Transilvania. Caci si Bucovina, Moldova , Nordul Olteniei, Cazanele, Delta sau versantii sudici sau estici ai Carpatiilor sunt si ei fascinanti.
Dar pentru a reusi si a pastra ce avem autentic si original ar trebui sa ne rescriem miturile. Cele cu ospitalitatea si cu bunatatea noastra. Si cu harnicia si seriozitatea. Si multe altele.
Suntem o tara cu frumuseti autentice, dar nu singura. Si daca doar dupa un documentar bine realizat am inceput sa visam armate de turisti veniti sa ne viziteze atunci chiar suntem niste visatori.
Armatele de turisti au nevoie de sosele si autostrazi. De infrastructura. De unitati de cazare la nivel european ( nu neaparat vile chicioase si plasticoase), de personal calificat si amabil. De indicatoare, pliante, harti si ghizi.
Dar de fapt cel mai trist lucru este ca multi nu isi cunosc tara si o descopera pe la posturi TV straine. Si nici nu au dorinta de a o vizita (poate acum). Multi prefera o excursie in strainatate. Si deja au motive intemeiate sa fie asa.
Mai ieftin, mai organizat si mai bine. Asta inseamna a pleca in strainatate.
Deja Litoralul a pierdut lupta cu vecinii. A ramas la turismul de week-end. Si ala la o calitate indoielnica.
Asa ca au ramas Carpatii. Cu toata ca multi cunoscatori prefera ski-ul in Austria sau chiar Bulgaria.
Mai bine zis din Carpati doar drumetia si natura in stare pura.
Avem cu ce. Dar mai avem inca mult de lucru. Si inca multe de invatat. Si pentru asta avem nevoie de multe alte lucruri care trebuie rezolvate inainte.
Si cel mai important lucru ar fi ca oamenii sa castige putin mai bine. Doar cine nu este ingrijorat de ziua de maine poate savura frrumusetea tarii si a naturii.
Romania este aici. Cu multe zone incremenite in timp. De noi depinde sa o descoperim. Si sa o daruim si altora.
Am fost invatat si tot aud in jurul meu ca suntem cei mai ospitalieri oameni de pe lumea asta. Ca tara noastra este cea mai frumoasa de pe lume. Ca bogatiile noastre sunt nemasurate. Ca ........... Adica chiar aici este totul.
Si ca doar accidente si oameni rai au facut ca lucrurile, locurile si oamenii sa nu fie in Romania asa cum ar trebui sa fie.
Invatam si traim cu stereotipuri mentale greu de sters din minte. Randurile de mai sus pot figura in orice sondaj de opinie cu procente ridicate.
Si cand mai vedem un documentar profesionist despre Transilvania ne asteptam ca intreaga Europa sa navaleasca spre gura de rai si piciorul de plai.
DA avem o tara frumoasa. DA aici natura este inca in mare parte virgina. DA pentru un Occident care acum traieste ECO si doreste puritate si autenticitate Romania este o varianta. Si nu doar Transilvania. Caci si Bucovina, Moldova , Nordul Olteniei, Cazanele, Delta sau versantii sudici sau estici ai Carpatiilor sunt si ei fascinanti.
Dar pentru a reusi si a pastra ce avem autentic si original ar trebui sa ne rescriem miturile. Cele cu ospitalitatea si cu bunatatea noastra. Si cu harnicia si seriozitatea. Si multe altele.
Suntem o tara cu frumuseti autentice, dar nu singura. Si daca doar dupa un documentar bine realizat am inceput sa visam armate de turisti veniti sa ne viziteze atunci chiar suntem niste visatori.
Armatele de turisti au nevoie de sosele si autostrazi. De infrastructura. De unitati de cazare la nivel european ( nu neaparat vile chicioase si plasticoase), de personal calificat si amabil. De indicatoare, pliante, harti si ghizi.
Dar de fapt cel mai trist lucru este ca multi nu isi cunosc tara si o descopera pe la posturi TV straine. Si nici nu au dorinta de a o vizita (poate acum). Multi prefera o excursie in strainatate. Si deja au motive intemeiate sa fie asa.
Mai ieftin, mai organizat si mai bine. Asta inseamna a pleca in strainatate.
Deja Litoralul a pierdut lupta cu vecinii. A ramas la turismul de week-end. Si ala la o calitate indoielnica.
Asa ca au ramas Carpatii. Cu toata ca multi cunoscatori prefera ski-ul in Austria sau chiar Bulgaria.
Mai bine zis din Carpati doar drumetia si natura in stare pura.
Avem cu ce. Dar mai avem inca mult de lucru. Si inca multe de invatat. Si pentru asta avem nevoie de multe alte lucruri care trebuie rezolvate inainte.
Si cel mai important lucru ar fi ca oamenii sa castige putin mai bine. Doar cine nu este ingrijorat de ziua de maine poate savura frrumusetea tarii si a naturii.
Romania este aici. Cu multe zone incremenite in timp. De noi depinde sa o descoperim. Si sa o daruim si altora.
Mihail si Gavriil
Nu voi vorbi nici despre Tronuri, Serafimi sau Heruvimi. Nici despre Puteri, Stapaniri sau Principate. Nici despre mult mai cunoscutii Ingeri, Arhangheli sau Virtuti. Este o discutie prea complicata si deja "Despre Ingeri" s-au mai scris best seller-uri. Si acestea scrise de mari cunoscatori si initiati.
Eu personal nu cred ca in toiul unei lupte conteaza prea mult cine este generalul si cine este soldatul. Esenta este ca ei reprezinta o armata cat si o idee. Si ca fiecare este important in aceasta lupta si nu neaparat ierarhia.
Cu toate ca imi place sa scriu despre lucruri pe care le-am vazut, de data ma voi aventura sa descriu doar niste experiente traite de mine si care cu puterea rationalului nu le-am gasit o explicatie.
De multe ori la volan am fost neatent. Si totusi in ultima clipa inainte de a produce un accident eram trezit la realitate de ceva (cineva) care parca veghea asupra mea. Si nu doar la volan am simit aceasta prezenta.
Nu ma pot lauda ca am auzit voci sau am vazut prezente imateriale. Poate daca era asa cred ca eram deja un om mult prea fericit sau mult prea inteles de societate si gazduit intr-un asezamant de linistire.
Dar cred sincer ca inca de la nastere fiecare om are o dublura imateriala care il insoteste prin drumul vietii. Si care ii da tarie cand are nevoie, ii vegheaza evolutia si uneori poate chiar si intervine subtil pentru a indrepta o situatie dezechilibrata.
Multi pot zambi la aceste randuri. Si chiar fi si malitiosi. Dar chiar si ei au un companion tacut si credincios. Acest lucru este unul din marile recompense divine. Cu toate ca multi nu cred si nu constientizeaza aceasta prezenta, ea exista. Poate nu permanent, dar in momente esentiale sigur.
Nu stiu sa comunic poate prea bine nici cu oamenii. Uneori sunt lipsit de intuitie si poate coplesit de pesimism. In aceste randuri nu am reteta comunicarii cu ingerii. Dar cred ca ea exista. Si mai cred ca poate oamenii ar trebui sa-si sacrifice putin timp zilnic nu neaparat sa comunice cu cineva anume ci sa aiba parte de o stare minima de contact cu divinitatea. Si asta poate printr-o rugaciune. Nici aici nu am o experienta deosebita. Nici nu cred ca stiu sa spun ca pe o poezie fara sa gresesc o rugaciune de la cap la coada. Dar cred ca important este ca totusi pe limba mea sa comunic intr-un fel cu divinitatea fie si pentru cateva clipe zilnic.
Asa ca ce am vrut sa spun este ca Mihail si Gavriil nu sunt doar doua nume venind din negura istoriei. Cred ca sub aceste nume se regasesc o intreaga armata de calauze tacute, sicere si iubitoare.
Si care merita un gand zilnic. Caci acesta in ultima instanta nu este destinat lor ci tot noua.
Eu personal nu cred ca in toiul unei lupte conteaza prea mult cine este generalul si cine este soldatul. Esenta este ca ei reprezinta o armata cat si o idee. Si ca fiecare este important in aceasta lupta si nu neaparat ierarhia.
Cu toate ca imi place sa scriu despre lucruri pe care le-am vazut, de data ma voi aventura sa descriu doar niste experiente traite de mine si care cu puterea rationalului nu le-am gasit o explicatie.
De multe ori la volan am fost neatent. Si totusi in ultima clipa inainte de a produce un accident eram trezit la realitate de ceva (cineva) care parca veghea asupra mea. Si nu doar la volan am simit aceasta prezenta.
Nu ma pot lauda ca am auzit voci sau am vazut prezente imateriale. Poate daca era asa cred ca eram deja un om mult prea fericit sau mult prea inteles de societate si gazduit intr-un asezamant de linistire.
Dar cred sincer ca inca de la nastere fiecare om are o dublura imateriala care il insoteste prin drumul vietii. Si care ii da tarie cand are nevoie, ii vegheaza evolutia si uneori poate chiar si intervine subtil pentru a indrepta o situatie dezechilibrata.
Multi pot zambi la aceste randuri. Si chiar fi si malitiosi. Dar chiar si ei au un companion tacut si credincios. Acest lucru este unul din marile recompense divine. Cu toate ca multi nu cred si nu constientizeaza aceasta prezenta, ea exista. Poate nu permanent, dar in momente esentiale sigur.
Nu stiu sa comunic poate prea bine nici cu oamenii. Uneori sunt lipsit de intuitie si poate coplesit de pesimism. In aceste randuri nu am reteta comunicarii cu ingerii. Dar cred ca ea exista. Si mai cred ca poate oamenii ar trebui sa-si sacrifice putin timp zilnic nu neaparat sa comunice cu cineva anume ci sa aiba parte de o stare minima de contact cu divinitatea. Si asta poate printr-o rugaciune. Nici aici nu am o experienta deosebita. Nici nu cred ca stiu sa spun ca pe o poezie fara sa gresesc o rugaciune de la cap la coada. Dar cred ca important este ca totusi pe limba mea sa comunic intr-un fel cu divinitatea fie si pentru cateva clipe zilnic.
Asa ca ce am vrut sa spun este ca Mihail si Gavriil nu sunt doar doua nume venind din negura istoriei. Cred ca sub aceste nume se regasesc o intreaga armata de calauze tacute, sicere si iubitoare.
Si care merita un gand zilnic. Caci acesta in ultima instanta nu este destinat lor ci tot noua.
vineri, 4 noiembrie 2011
O DA Conducatorului. Sau NU!
Al zecelea Presedinte al Romaniei ( fara a-l socoti si pe Candiano Popescu) este pentru mine un om pe care nu il inteleg dar il respect, pe care il privesc rational si nu sentimental, de care m-as teme daca i-as fi dusman si tot m-as teme daca nu i-as fi prienten apropiat.
Astazi implineste 60 de ani. " LA MULTI ANI"!
S-a nascut acolo unde seva pamantului impreuna cu razele soarelui fac sa creasca unii dintre cei mai buni struguri din Romania. Si unde nu cred ca copiii se intarca cu lapte.
A avut parte de cea mai adevarata meserie in care cuvantul manager chiar isi arata toate valentele. Sa comanzi o nava in mijlocul apelor este proba de maxima competenta. Si iti caleste un caracter inconfundabil.
Nave ar mai fi comandat. Dar ele au cam disparut din patrimoniu. Asa ca a ajuns mare in ministerul de resort. Unde a iubit mai mult calea ferata decat masina. Asa ca multe trenuri au ajuns in Bucuresti la mijlocul lui Ciresar. Cu oameni nervosi. Tot din dragoste de vapoare si trenuri a privit programul de autostrazi ca o inutilitate. Si mostenirea s-a întins pe un deceniu. A pasit timid in umbra marelui pulover revolutionar. A candidat la congres impreuna cu Simona Marinescu doar pentru a confirma spusele fetelor de la Apaca. Dar NU. Avea o energie si o charisma speciala. Si l-a executat definitiv pe Petrica. Cand putina lume se astepta. Si din un partid de 7% a inceput sa cladeasca noua ordine democrat liberala. La inceput au fost de stanga. Usor inghesuiti langa PSD. Si uneori chiar sufocati si racolati. Primii doi care au sarit din barca au fost Duvaz si Sassu. Dar au aparut figuri noi. Din teritoriu. Care au simtit potentialul Masculului Alfa. Si setea lui de putere.
S-a luptat si a castigat PMB. Tot cand nu avea sanse enorme. Dar a navigat fara frica si fara ezitare, ca un bun comandant. A curatat PMB de fostele lipitori. Dar asa au aparut noi specii. Mult mai rezistente si mai periculoase.
A luptat apoi cu Nastase. A fost o lupta de spus nepotilor la gura sobei (pardon semineului).
Oare cum ar fi arata Romania lui Nastase! Nici nu vreau sa-mi imaginez!
A fost zgâriat de o sageata. A sangerat putin, dar a jurat sa o indoaie si sa o faca inutilizabila. A reusit doar sa o micsoreze la un fel de darts. Care s-a infipt adanc in trei trandafiri si acolo a ramas.
Apoi si-a transferat partidul cu arme si bagaje la dreapta. Si a ajuns in barca popularilor europeni. Doctrina...un fleac. Puterea.....o necesitate.
A cusut si a descusut partide si coalitii. Era sa fie lovit ca pe "Targu Ocna", nu incidentul cu copilul zau, de o suspendare. Dar a revenit in mijlocul poporului si a renascut din propria cenusa. Atunci a inteles ca Parlamentul nu este de lasat din mana ci trebuie calarit zilnic pentru dresaj. Si de atunci nu a mai scapat situatia din mana. A invatat sa vorbeasca bine si maghiara. Pana si un consilier special il invata subtilitatile. Noroc ca a demisionat. Aproape ca mai toti. Nici unul nu a rezistat. Cine a plecat cu treaba, a promovat ministru. Cine a plecat cu gara mare a ajuns pe lista neagra.
A urmat Geoana si masajul de relaxare i-a fost fatal.
Doua runde de alegeri in care rezultatele contra PSD au fost la mustata.
Doua mari răspântii istorice pentru Romania au fost trecute pe calea cea dreapta si nu stanga.
Cum ar fi aratat, iarasi ma intreb, Romania cu Vantul din spate. Si nu numai el. Ce ar mai fi ramas din DNA, ANI si alte realități care oricum sunt debile si rahitice.
A dat mana cu Obama. Si mana lui Obama a ajuns la Deveselu si Kogalniceanu. A dat mana cu liderii UE, el fiind acum unul de-al lor. A primit NATO la Bucuresti ca amfitrion. Mari realizari. IMENSE!
Doar pe doamna Schengen nu a reusit sa o treaca strada. Ca au fluierat Olanda si Finlanda. Un fel de Loleck si Boleck.
Ne-a procopsit cu cel mai curat si corect premier. Si poate si cel mai muncitor. Saracul pacat ca nu are charisma si nici presa favorabila.
Ne-a navigat prin valurile furtunii incercand sa nu ne arunce pe toti peste bord. Dar cu echipajul navei (prea numeros, corupt si indolent) se mai lupta inca.
Am ajuns in clipa de fata la ape linistite. Dar daca suntem de fapt in ochiul furtunii???? Cine stie oare?
Multa lume spune ca are ochii albastrii. Si ca s-au colorat asa pe la maturitate dupa oarece scrieri olografe acum pierdute (oare?).
La cum arata de fapt tara noastra si din ce oameni este formata clasa politica este dupa parerea mea raul cel mai mic.
Asa ca inca o data sper ca sase decenii sa aduca mai multa dragoste decat dusmanie si mai multa intelepciune decat ranchiuna.
De sus de tot lucrurile se vad altfel si mult mai mici.
Dar lucrurile astea mici de fapt te urca pe tine sus.
Astazi implineste 60 de ani. " LA MULTI ANI"!
S-a nascut acolo unde seva pamantului impreuna cu razele soarelui fac sa creasca unii dintre cei mai buni struguri din Romania. Si unde nu cred ca copiii se intarca cu lapte.
A avut parte de cea mai adevarata meserie in care cuvantul manager chiar isi arata toate valentele. Sa comanzi o nava in mijlocul apelor este proba de maxima competenta. Si iti caleste un caracter inconfundabil.
Nave ar mai fi comandat. Dar ele au cam disparut din patrimoniu. Asa ca a ajuns mare in ministerul de resort. Unde a iubit mai mult calea ferata decat masina. Asa ca multe trenuri au ajuns in Bucuresti la mijlocul lui Ciresar. Cu oameni nervosi. Tot din dragoste de vapoare si trenuri a privit programul de autostrazi ca o inutilitate. Si mostenirea s-a întins pe un deceniu. A pasit timid in umbra marelui pulover revolutionar. A candidat la congres impreuna cu Simona Marinescu doar pentru a confirma spusele fetelor de la Apaca. Dar NU. Avea o energie si o charisma speciala. Si l-a executat definitiv pe Petrica. Cand putina lume se astepta. Si din un partid de 7% a inceput sa cladeasca noua ordine democrat liberala. La inceput au fost de stanga. Usor inghesuiti langa PSD. Si uneori chiar sufocati si racolati. Primii doi care au sarit din barca au fost Duvaz si Sassu. Dar au aparut figuri noi. Din teritoriu. Care au simtit potentialul Masculului Alfa. Si setea lui de putere.
S-a luptat si a castigat PMB. Tot cand nu avea sanse enorme. Dar a navigat fara frica si fara ezitare, ca un bun comandant. A curatat PMB de fostele lipitori. Dar asa au aparut noi specii. Mult mai rezistente si mai periculoase.
A luptat apoi cu Nastase. A fost o lupta de spus nepotilor la gura sobei (pardon semineului).
Oare cum ar fi arata Romania lui Nastase! Nici nu vreau sa-mi imaginez!
A fost zgâriat de o sageata. A sangerat putin, dar a jurat sa o indoaie si sa o faca inutilizabila. A reusit doar sa o micsoreze la un fel de darts. Care s-a infipt adanc in trei trandafiri si acolo a ramas.
Apoi si-a transferat partidul cu arme si bagaje la dreapta. Si a ajuns in barca popularilor europeni. Doctrina...un fleac. Puterea.....o necesitate.
A cusut si a descusut partide si coalitii. Era sa fie lovit ca pe "Targu Ocna", nu incidentul cu copilul zau, de o suspendare. Dar a revenit in mijlocul poporului si a renascut din propria cenusa. Atunci a inteles ca Parlamentul nu este de lasat din mana ci trebuie calarit zilnic pentru dresaj. Si de atunci nu a mai scapat situatia din mana. A invatat sa vorbeasca bine si maghiara. Pana si un consilier special il invata subtilitatile. Noroc ca a demisionat. Aproape ca mai toti. Nici unul nu a rezistat. Cine a plecat cu treaba, a promovat ministru. Cine a plecat cu gara mare a ajuns pe lista neagra.
A urmat Geoana si masajul de relaxare i-a fost fatal.
Doua runde de alegeri in care rezultatele contra PSD au fost la mustata.
Doua mari răspântii istorice pentru Romania au fost trecute pe calea cea dreapta si nu stanga.
Cum ar fi aratat, iarasi ma intreb, Romania cu Vantul din spate. Si nu numai el. Ce ar mai fi ramas din DNA, ANI si alte realități care oricum sunt debile si rahitice.
A dat mana cu Obama. Si mana lui Obama a ajuns la Deveselu si Kogalniceanu. A dat mana cu liderii UE, el fiind acum unul de-al lor. A primit NATO la Bucuresti ca amfitrion. Mari realizari. IMENSE!
Doar pe doamna Schengen nu a reusit sa o treaca strada. Ca au fluierat Olanda si Finlanda. Un fel de Loleck si Boleck.
Ne-a procopsit cu cel mai curat si corect premier. Si poate si cel mai muncitor. Saracul pacat ca nu are charisma si nici presa favorabila.
Ne-a navigat prin valurile furtunii incercand sa nu ne arunce pe toti peste bord. Dar cu echipajul navei (prea numeros, corupt si indolent) se mai lupta inca.
Am ajuns in clipa de fata la ape linistite. Dar daca suntem de fapt in ochiul furtunii???? Cine stie oare?
Multa lume spune ca are ochii albastrii. Si ca s-au colorat asa pe la maturitate dupa oarece scrieri olografe acum pierdute (oare?).
La cum arata de fapt tara noastra si din ce oameni este formata clasa politica este dupa parerea mea raul cel mai mic.
Asa ca inca o data sper ca sase decenii sa aduca mai multa dragoste decat dusmanie si mai multa intelepciune decat ranchiuna.
De sus de tot lucrurile se vad altfel si mult mai mici.
Dar lucrurile astea mici de fapt te urca pe tine sus.
miercuri, 2 noiembrie 2011
Blogger by request!
La inceput a fost cuvantul! Si forta lui a ramas vesnica.
As mai putea spune: Cuget deci scriu, scriu deci exist!
Dar cand cineva iti trimite mail-uri cu puncte de vedere pertinente in care crezi si tu parca incepi sa ai o anumita responsabilitate. Am primit pana acum trei mailuri cu trei teme.
Primul era despre civilizatia si viata din Finlanda. A trecut deja ceva timp ca sa mai scriu despre el.
Dar recent am primit doua alte mail-uri.
Pe unul il reproduc integral:
http://voxpublica.realitatea.
FARA COMENTARII!
As mai putea spune: Cuget deci scriu, scriu deci exist!
Dar cand cineva iti trimite mail-uri cu puncte de vedere pertinente in care crezi si tu parca incepi sa ai o anumita responsabilitate. Am primit pana acum trei mailuri cu trei teme.
Primul era despre civilizatia si viata din Finlanda. A trecut deja ceva timp ca sa mai scriu despre el.
Dar recent am primit doua alte mail-uri.
Pe unul il reproduc integral:
ACAD. DINU GIURESCU DESPRE DESFIINŢAREA JUDEŢELOR ŞI NU NUMAI: „Statul de astăzi apără pe altcineva… nu România”Al doilea mail contine doar un link:
R. T.: Vă rog să-mi spuneţi cum priviţi această iniţiativă prin care conducerea Statului Român vrea să desfiinţeze judeţele actuale?
D.C. Giurescu: Această iniţiativă se înscrie într-un şir de acţiuni care sunt menite, pe de-o parte, să destrame unitatea teritorială a ţării şi, pe de altă parte, să şteargă identitatea noastră naţională.
Şi acuma noi vrem să desfiinţăm cu o trăsătură de pix toată această întocmire care are o vechime între 600 şi 700 de ani, intrată în conştiinţa mea. Nu-i aşa? Ce eşti dumneata? Eu sunt din Vlaşca, eu sunt din Argeş în primul rând, şi pe urmă evident că sunt din România, fiindcă Vlaşca şi Argeşul sunt parte din România. Ce facem? Şterg cu buretele, şterg cu pixul tot? Unde voi fi? Din regiunea 1, cetăţeanul cu codul numeric personal cutare, pe care îl înscriu cu două-trei semne acolo într-o listă, şi în felul acesta am robotizat întreaga Românie. Eu nu mai aparţin unui judeţ, nu mai aparţin României. Aparţin unor sigle, unor numere înscrise… E trist!
Aceasta desfiinţare a judeţelor, aceasta proiectată desfiinţare a judeţelor este mult mai gravă. Se înscrie într-un şir întreg de acţiuni menite să destrame teritorial România, şi să şteargă identitatea. Eu nu mai sunt român. Voi fi altceva. Voi fi un locuitor al unei regiuni europene. Or dacă le iau la bani mărunţi pentru mine, ca istoric, acesta este rezultatul. Nu uitaţi că aceste judeţe au sute de ani vechime, indiferent de faptul că s-au schimbat graniţele lor, mai mari sau mai mici, dar ele sunt intrate în conştiinţa mea.
R. T.: Atunci când în 1948 sovieticii împreună cu comuniştii din România au dat lovitura de graţie statului civilizat român, au înfiinţat raioanele, au desfiinţat judeţele. Evident au fost singurii care au avut această îndrăzneală incredibilă, să calce istoria României, au înfiinţat raioanele şi regiunile pe model sovietic şi odată cu înfiinţarea acestor raioane şi regiuni, au schimbat şi denumirea tradiţională a unor oraşe din România. Citiţi aici decretul pentru schimbarea numelui oraşului Braşov, în acela cu numele de oraşul Stalin.
Atunci când România cu kalaşnikovul la tâmplă era obligată să aduleze pe unul dintre cei mai mai criminali din istorie, pe Iosif Visarionovici Stalin s-au desfiinţat judeţele şi s-au înfiinţat raioanele şi regiunile pe model sovietic.
D.C. Giurescu: Da, chiar şi în Bucureşti aveam un raion Stalin. Raionul Stalin era, mi se pare, sectorul 1, astăzi.
R. T.: Dacă lucrul acesta va inspiră să rememoraţi evenimente recente, pe munţii Tâmpei, la Poalele Tâmpei în Braşov, era scris peste brazi Stalin. Cred că ştiţi cine mai scrie astăzi pe munţi, şi de unde se inspiră oamenii aceştia, atunci când desfiinţează judeţe, şi scriu nume pe munţi, în semn de omagiu pentru conducătorul iubit.
D.C. Giurescu: Ce se întâmplă acuma cu desfiinţarea judeţelor, v-am spus, se înscrie în două tendinţe foarte clare din ultimii ani. Pe de-o parte destrămarea teritorială a României, şi pe de altă parte ştergerea identităţii noastre ca români, să nu mai fim români. Şi iată să vă dau exemple:
Întâi: regiunile de dezvoltare. Acel faimos proiect, din păcate al UDMR-ului: 50.000 Km² , taie Transilvania în două, pe linia trasată de arbitrajul de la Viena din ’40. Acesta este un fapt.
Al doilea: statutul minorităţilor care se pregăteşte. Dacă se adoptă prin formulă magică a asumării răspunderii, vom crea zeci de autonomii teritoriale sub pretextul autonomiilor culturale. Autonomii teritoriale în Transilvania care vor face tranziţia de la cele trei judeţe-două jumătate, secuieşti, şi până la graniţa cu Ungaria.
Al treilea argument: legea arhivelor. Întoarcerea arhivelor la emitent! Dumneavoastră ştiţi ce înseamnă asta? Să le întorc unde? Emitentul a fost până în 1918 Ungaria sau Austria. Acolo le întorc? Eu cred că nu-şi dau seama oamenii de catastrofa pe care o pregătesc României.
R. T.: Această lege a fost deja adoptată…
D.C. Giurescu: De Senat, şi dacă se adoptă şi de Camera Deputaţilor înseamnă că e ştergerea memoriei, fiindcă odată ce arhivele dispar din centru… Dacă le-aş propune Statelor Unite să întoarcă arhivele de la Arhivele Naţionale Centrale de la Washington DC la diferiţii emitenţi, eu cred că s-ar uita şi ar spune probabil că este un act de trădare naţională, de destrămare a unităţii Statelor Unite.
Al patrulea element: legea educaţiei. Suntem educaţi pe modă europeană în care 92% dintre elevii autohtoni au mai puţine drepturi decât 8% dintre elevii minoritari. Bine că au minoritarii drepturi, dar vreau ca şi ai mei să aibă aceleaşi drepturi!
Aceeaşi lege enumeră 22 de principii directoare, unul din principii este şi cultura, identitatea şi istoria românească, dar în lege nu se află nimic pentru promovarea acesteia. Mai mult decât atâta: finanţarea este favorizantă pentru minoritari, şi dacă sunt 10 elevi minoritari români într-un sat, desfiinţăm şcoala respectivă, dacă sunt zece minoritari într-un sat, facem o şcoală specială. Iată deci, ce înseamnă legea educaţiei europene… nu mai vorbesc deautonomia universitară, care acolo e proclamată cu litere groase, şi în realitate universităţile sunt supravegheate acuma cum nu au fost niciodată înainte, la alegerea rectorului şi a altora.
Al cincilea element: nu mai avem manual de istoria românilor. Elevii de clasa a XII-a au un manual pe care scrie Istorie, iar înăuntru e tranşată, ca la abator, istoria românilor pe teme mari, pe care le înţelege un om care cunoaşte istoria românilor, dar nu unul care trebuie s-o înveţe, fiindcă principiul cronologic a fost desfiinţat.
Al şaselea element: eu pot să insult acuma drapelul ţării, personalităţile marcante… În lege nu mai există incriminare penală pentru acest lucru, a simbolurilor naţionale. Fac ce vreau. Şi cu ce mă aleg? În cazul cel mai bun, dacă acţionează guvernul sau autoritatea, mă aleg cu o amendă.
Al şaptelea element: Am aflat cu stupoare că asociaţia culturală Forumul Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş nu primeşte un leu de la Guvern pentru acţiunile sale culturale.
R. T.: Forumul civic al românilor din Harghita, Covasna şi Mureş au dat în judecată Guvernul României în legătură cu stema comunei Ilieni, unde se vorbeşte de graniţă şi Ţinutul Secuiesc şi au câştigat împotriva Guvernului.
D.C. Giurescu: Aşa, şi Guvernul ce a făcut?
R. T.: A făcut recurs împotriva românilor din Harghita, Covasna şi Mureş.
D.C. Giurescu: Ei bravo! Suntem foarte „mari” în cazul ăsta! Guvernul care se împotriveşte românilor…
R. T.: Aceasta este Hotărârea de Guvern din 2010. În HG 402/2010 se vorbeşte despre Ţinut Secuiesc şi se vorbeşte despre graniţă, domnule academician, pentru că s-a spus că niciodată acest Ţinut Secuiesc nu este menţionat într-un document românesc. Din păcate, v-o spun cu mare regret, Guvernul României a emis un document care vorbeşte despre graniţa între Ţinutul Secuiesc…
D.C. Giurescu: Şi Ţara Bârsei… Extraordinar, extraordinar!
Al optulea element: Ora de istorie la televiziunea romană nu mai este. Astea sunt mărunţişuri acuma. Nu mai există pur şi simplu.
În al nouălea rând: Nu mai vorbesc despre desprinderea propagandistică, şi nu numai, mediatică, a celor două judeţe şi jumătate.
În al zecelea rând: Şi reforma sistemului sanitar. Despre asta ce să mai vorbesc?! Care poate să ducă foarte departe.
Peste toate – şi cu asta am terminat – e anularea Parlamentului. Asumarea răspunderii este o formulă extraordinară, ca să nu mai conteze Parlamentul. Vedeţi? Marea Adunare Naţională era mult mai logică decât Parlamentul de astăzi. Spunea Constituţia din ’65: „forţa conducătoare din Republica Socialistă România este Partidul Comunist Român” – monopolul puterii. Era clară puterea. Deputaţii votau aşa cum spunea Partidul. Acuma nu! Avem un regim, chipurile, pluralist şi, în schimb, ne asumăm răspunderea încât orice lege poate să treacă în momentul de faţă, fiindcă Guvernul beneficiază de o majoritate aritmetică, care nu mai corespunde în niciun fel cu opţiunile şi cu sentimentele populaţiei.
R. T.: Această nenorocită de asumare (îmi cer scuze pentru exprimare) seamănă cu votul la comandă care se exprima în Marea Adunare Naţională.
D.C. Giurescu: Da, dar acolo cel puţin era logic, că aveam un singur Partid.
R. T.: Era logica regimului.
D.C. Giurescu: Era logica regimului de atunci. Vedeţi, ştiţi ce se întâmplă acum cu noi? Un distins coleg de-al meu, mai tânăr, din Academie, a spus-o acum, recent: „Statul nu mai are voinţă, nu mai vrea să apere valorile fundamentale ale României“. Cu tot ce v-am înşirat, aşa ne taie în fiecare zi, şi cu fiecare măsură. Or, desfiinţarea acestor judeţe îmi taie mie însăşi baza existenţei locală. Nu se poate! Judeţele nu sunt o creaţie a lui Mircea cel Bătrân. Judeţele erau acolo şi Mircea le-a întărit. Nu sunt o creaţie a lui Carol I sau a lui Alexandru Cuza. Erau acolo şi domnitorul unirii şi fondatorul monarhiei le-a întărit.
R. T.: Şi dacă vreo minte rătăcită din actuala putere vrea să facă vreo reformă administrativă pe regiuni cu raţiuni economice, s-o facă, dar să nu desfiinţeze judeţele.
D.C. Giurescu: Culmea este că Uniunea Europeană nu ne cere această desfiinţare [a judeţelor].Este o mistificare grosolană, urâtă de tot: să spui oamenilor că UE ne cere aşa ceva. Dar nu este adevărat. Franţa şi-a menţinut zeci, sute de departamente, Germania la fel, Anglia la fel. Fiecare unitate teritorială cu numele ei este acolo, şi numai noi le desfiinţam.
R. T.: Ca să vă dau un argument; ştiu că v-a deranjat întotdeauna această procedură numită asumare, care personal n-o consider democratică şi nici dumneavoastră n-o agreaţi. Ea s-a mai întâmplat şi în multe alte cazuri. Veţi vedea că pentru modificarea teritorială a României, domnule academician Dinu C. Giurescu, există o lege, şi ea nu se poate face decât în cadrul acelei legi. Cine o face altcumva decât e scris în legea referendumului, încalcă această lege. Legea numărul 3 din 2000, care demonstrează, fără niciun fel de îndoială, ca actuala putere nu poate face modificarea administrativ teritorială a României prin asumare de Guvern, şi nu o poate face în Parlamentul României.
Iată ce spune legea numărul 3/2000: REFERENDUMUL ESTE OBLIGATORIU.
Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului
Art. 13 (3) Proiectele de lege sau propunerile legislative privind modificarea limitelor teritoriale ale comunelor, oraşelor şi judeţelor se înaintează Parlamentului spre adoptare numai după consultarea prealabilă a cetăţenilor din unităţile administrativ-teritoriale respective, prin referendum. În acest caz organizarea refrendumului este obligatorie.
Art. 52 (1) Împiedicarea prin orice mijloace a liberului exerciţiu al dreptului de a participa la referendum se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani şi interzicerea unor drepturi.
(publicată în Monitorul Oficial , nr. 84 din 24 februaire 2000)
Cu alte cuvinte trebuie să se organizeze referendum în fiecare localitate şi în fiecare judeţ, să-şi întrebe cetăţenii. Dacă o fac prin asumare de Guvern şi nu organizează referendum în toate judeţele din România, sunt pasibili de închisoare, potrivit acestei legi, actualii guvernanţi.
D.C. Giurescu: Da, aşa este, dacă vor să aplice această lege; însă în ultimul timp, eu am asistat, nicio lege nu mai este valabilă. Uite asta este foarte clar. Ar trebui să mă întrebe pe mine în Bucureşti, pe cei care locuiesc în Braşov, în Constanţa, în Cluj, în Timişoara, oriunde, dacă vor să schimbe limitele judeţului, dacă vor să-l anuleze, sau dacă vor să se încadreze în alte limite teritoriale.
R. T.: Vedeţi? Există chiar o lege. Atât preşedintele cât şi primul ministru spun „noi am hotărât, vom modifica, o trecem prin Parlament şi gata“. Oamenii aceştia nu cunosc nici măcar legile acestei ţări, cei care ne conduc, dacă nu cunosc istoria.
D.C. Giurescu: Sau nu vor să o ia în seamă. Şi nu cunosc nici istoria. Ştiţi, asta este partea cea mai gravă: vor să ne şteargă memoria, vor să ne şteargă identitatea noastră. Prin toate aceste răsturnări, prin toate aceste acţiuni de buldozer pur şi simplu, vor să fiu ca frunza pe apă, că frunza este un simbol, să nu mai ştiu ce e cu mine, să fiu un fel de cetăţean aşa, al nimănui, care locuiesc într-o regiune desemnată printr-o cifră romană, şi care sunt încă o dată înscris printr-un indicativ numeric într-o listă. Asta este, fiindcă un om ca acela nu are decât nevoi imediate: trebuie să se ducă la mall, să cumpere o maşină şi să călătorească poate în străinătate, şi să se îmbrace bine. Asta este tot, dar în cazul ăsta România: adio! Aici este partea cea mai gravă. Prin desfiinţarea judeţelor îmi iei baza mea teritorială care de sute de ani există acolo.
Bunicul meu s-a născut în Buzău, şi judeţul Buzău există şi astăzi. De patru generaţii suntem buzoieni prin naştere. Ăla este primul loc. Îmi ştergi şi Buzăul? Ce fac? Unde sunt născut? În raionul Stalin din Bucureşti?
R. T.: Iată ce scrie istoricul Constantin C. Giurescu [tatăl d-lui academician Dinu C. Giurescu] în Istoria Românilor:
„Judeţele, ca subîmpărţiri administrative, sunt contemporane cu întemeierea statului.“
Mai departe:
“Prima menţiune despre judeţul Vâlcea o găsim în hrisovul din 8 ianuarie 1394, prin care Mircea cel Bătrân dăruieşte Mânăstirii Cozia, între altele, dijma din miere şi ceară a acestui judeţ“.
„Cea dintâi menţiune despre judeţul Ilfov o găsim în documentul de la 23 Martie 1482 în care e vorba de <<satele pe care le are Mănăstirea Snagovului în judeţul Eihov>>“
„Rezumând constatările făcute asupra vechilor judeţe din Ardeal, observăm că dacă multe din ele şi-au luat numele de la cetăţile în jurul cărora s-au dezvoltat, altele s-au numit după cursurile de apă pe care le străbăteau. O seamă dintre vechile denumiri româno-slave sau chiar anterioare acestora au fost păstrate (Maramureş, Bistriţa, Crasna, Timiş, Braşov) sau traduse din limba cuceritorilor (Târnava, Alba). Ele constituie încă un argument pentru continuitatea noastră în Ardeal, arătând lipsa de temei a teoriei potrivit căreia am fi venit în această ţară abia la sfârşitul secolului XII sau începutul secolului XIII“.
Acestea sunt argumentele esenţiale pe care Constantin C. Giurescu le oferă în Istoria românilor, argumente pentru judeţe, argumente pentru existenţa românilor pe aceste meleaguri, argumente care ne determină astăzi să pledăm pentru menţinerea acestor judeţe. Din această ediţie, pe care dumneavoastră personal aţi îngrijit-o, domnule academician ce aţi vrea să comentaţi?
D.C. Giurescu: Întâi vechimea lor dacă se poate. Subîmpărţirile lor [a judeţelor] sunt contemporane cu întemeierea statului. Dacă sunt contemporane cu întemeierea statului, înseamnă că în momentul când Basarab a adunat diferitele părţi şi a făcut Ţara Românească, sau când Alexandru cel Bun a întărit, a consolidat Moldova, el a aflat acolo judeţele şi ţinuturile respective. Ele sunt expreisia nevoilor populaţiei de pe valea unui râu, de pe valea celuilalt râu, din jurul unei cetăţi sau a unui târg important. La fel şi în Transilvania. Asta este! [Judeţele] sunt o organizare naturală, normală, ivită din nevoile unei populaţii dintr-o zonă, şi nu dintr-un decret prezidenţial care le anulează sau le dă la o parte. Nu poţi să ştergi istoria cu buretele fiindcă vrei tu! Nu se poate acest lucru! Iar Constantin C. Giurescu în Istoria lui monumentală are un capitol special despre judeţele Ţării Româneşti. Din asta înţelegând şi cele ale Moldovei, şi cele din Regatul Transilvaniei.
R. T.: Aici este coperta cărţii lui Constantin C. Giurescu. Nu ştiu dacă mai este nevoie de argumente suplimentare, dar sunt cărţi, sunt tratate, sunt volume de istorie după care au învăţat sute de mii, poate milioane de elevi, de studenţi din România, mai puţin cei care ne conduc astăzi.
D.C. Giurescu: Da, şi el a scris şi două manuale, de clasa a V-a şi a VIII-a, care erau manuale standard până în 1944-1945, care au fost anulate după aceea. Le compari, acelea care erau manuale tot alternative, cu ceea ce este acuma şi vezi distanţa enormă, vezi de ce elevii, studenţii actuali fug de manualul de istorie. Simplu!
R. T.: Am găsit în aceleaşi resurse publice şi o hartă a judeţelor Valahiei, domnule academician. Am vrea să o arătăm şi celor care privesc Punctul de întâlnire şi să o discutăm puţin. Sunt denumiri care, din punctul meu de veder, stârnesc emoţii pentru cei care simt ceva pentru istorie.
D.C. Giurescu: Da, uitaţi-vă aici! Judeţul de Baltă: erau bălţile de lângă Dunăre. Judeţul Dolj: Dolj înseamnă Jiul de Jos. Judeţul Jaliştea, de asemenea, un altul. Motru: era râul Motru. Argeş, Dâmboviţa, Buzău, Râmnicul Sărat, Ialomiţa sunt pe malul unor râuri, Pădureţ din cauzapădurilor, Ilfov înseamnă Ţara Arinilor. Erau probabil foarte mulţi arini în zona aceasta.
R. T.: Vlaşca de care pomeneaţi…
D.C. Giurescu: Vlaşca este nume dat de vechii slavii, care au venit aici după anii 500-600 şi au găsit aici, la Giurgiu, în pădurile de acolo pe vlahi, pe valahi. Vlaşca înseamnă Ţara Valahilor şi cuceritoritorul slav, ocupantul slav de atunci a zis „da dom’le asta-i Vlaşca, e Ţara Valahilor” adică unde locuiau strămoşii noştri. Adică vedeţi că ei s-au constituit şi s-au format în mod natural în jurul unor puncte din astea, pe care acuma după 600 de ani le desfiinţam cu pixul sub motivări total false.
R. T.: M-a mişcat, trebuie să recunosc, acea afirmaţie din cartea tatălui dumneavoastră, faimosul istoric Constantin C. Girescu, în legătură cu pledoaria pentru judeţe, în zona Ardealului, şi aş vrea să revenim, dacă se poate în legătură cu acea afirmaţie.
Spune Constantin C. Giurescu: „existenta judeţelor este cle mai bun argument pentru faptul că noi am fost dintotdeauna prezenţi, în special în zona aceasta a Ardealului”, pe care mulţi o contestă, şi dacă astăzi vrem să desfiinţăm judeţele, mă gândesc cu înfrigurare, domnule academician, că cineva, probabil, când contestă judeţele şi le desfiinţează, următorul pas ar fi să conteste şi prezenţa noastră, sau românismul din Ardeal.
D.C. Giurescu: Da, bineînţeles, că am venit în secolul XII, XIII, asta este o veche temă de propagandă, neputând să conteste majoritatea absolută a românilor, au început să spună: „da, dar voi aţi venit după noi, şi noi am fost primii ocupanţi” şi alte teorii din acestea. În Ardeal, însăşi constituirea voievodatului Transilvaniei în cadrul regatului maghiar este un ecou al formei vechi de organizare, din vremea când românii conlocuiau cu slavii pe teritoriul Ardealului. Voievodatul, aşa cum a fost voievodatul Ţării Romaneşti. Asta e pe de-o parte.
Pe de altă parte sigur că au fost unele judeţe constituite de regalitatea maghiară care au ţinut seama fie de Târnava Mare şi Târnava Mică. Uite două judeţe: Maramureşul care exista atunci şi l-au constituit într-un comitat. Bihorul de asemenea. Sunt forme vechi de organizare pe care regatul maghiar, în momentul în când a încorporat Transilvania, le-a preluat şi le-a transformat în comitatele regatului. Şi mai târziu când Ungaria a făcut dualismul cu Austria, a reînfiinţat toate judeţele. Judeţele din Transilvania sunt judeţele care s-au constituit de-a lungul vremilor. Aşa de puternică era instituţia, încât au extins această instituţie a comitatelor, echivalentă cu judeţele, pe toată Ungaria mare, aceea din 1867.
R. T.: Văd atacurile care vin din partea extremiştilor maghiari; citesc această afirmaţie emoţionantă a lui Constantin C. Giurescu, tatăl dumneavoastră, care spune că „judeţele sunt o formă care demonstrează în Ardeal existenţa românilor dinainte de secolul XII”, şi o pledoarie pentru românism în această zonă esenţială pentru existenţa noastră ca stat; văd că se doreşte desfiinţarea judeţelor şi îmi dau seama că, după această discuţie extrem de periculoasă şi de care nu avem nevoie acuma în plină criză, pentru români, următoarea discuţie probabil va fi statul unitar român.
D.C. Giurescu: Da, păi e „normal”. Tot ce am înşirat până acuma, acei paşi mai mari sau mai mici pentru destrămarea unităţii teritoriale şi a demnităţii româneşti, merg toate ca un şuvoi către o singură ţintă, articolul 1 din Constituţie: România este stat naţional unitar, suveran, şi indivizibil. Asta le trebuie, asta vor să suprime. Şi suprimă în momentul în care în conştiinţele noastre, ale elevilor din liceu, a dispărut Istoria românilor ca materie de învăţământ. În momentul în care cetăţenii dintr-o urbe, nu mai au conştiinţă că sunt români, poate nici măcar că sunt bucureşteni sau braşoveni, ci aşa, suntem nişte cetăţeni care navigăm într-o regiune de dezvoltare, aşa 1,2,3, 4, sau 5.
R. T.: Să dea Dumnezeu să n-aveţi dreptate, domnule academician, dar mi-e teamă că experienţa uriaşă a dumneavoastră vă îndreptăţeşte să vă gândiţi la faptul că idea de stat unitar a României, şi modificare a Constituţiei va duce tocmai acolo.
D.C. Giurescu: Păi da, şi ca un corolar, va fi după acea renunţarea la ziua de 1 Decembrie, renunţarea la imnul statului, adică [la] Deşteaptă-te române, şi la alte lucruri. Toate merg în aceasi direcţie. Sunt însă, cum să vă spun, minţi care conduc şi care gândesc în felul acesta.
R. T.: Dacă doriţi să rememoraţi, sau să vedeţi pentru prima oară, cine au fost cei care au distrus judeţele României, ne întoarcem în 1950, să vă arăt o lege care a fost adoptată de Marea Adunare Naţională chiar în acel an, care reprezenta debutul obsedantului deceniu. Aş spune cel mai urât, şi cel mai trist, şi cel mai greu de suportat deceniu din istoria modernă a României. Legea nr. 5 din 1950, cea care desfiinţa judeţele României, şi o făcea sub conducere sovietică, o făcea Gheorghiu Dej, împreună cu bunul său prieten Iosif Visarionovici Stalin. Am postat pe blogul meu în integralitate această lege. Astăzi, la Punctul de Întâlnire am adus un extras:
Marea Adunare Naţională a Republicii Populare Române
În temeiul art. 38 din Constituţia Republicii Populare Române, văzând Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 935 din 31 august 1950, adoptă următoarea lege pentru raionarea administrativ-economică a teritoriului Republicii Populare Române.
Articolul 1. Fiţi foarte atenţi la acest articol 1, fiindcă seamănă foarte mult argumentaţia comuniştilor sovietici din anii ’50, din România, cu ceea ce oferă astăzi ca motivaţie, regimul Băsescu-Boc. Tot sub masca bunăstării economice şi a atragerii unor fonduri şi a cooperării dintre tot felul de persoane fizice şi juridice, sub aceeaşi motivaţie ne este propusă acum, ca şi atunci, desfiinţarea judeţelor. Iată aşadar ce spune acest articol 1:
„Pentru asigurarea dezvoltării industriei şi agriculturii, în scopul construirii socialismului şi a ridicării nivelului de trai al oamenilor muncii, pentru a înlesni cât mai mult apropierea aparatului de Stat de poporul muncitor, pentru a contribui cât mai temeinic la asigurarea rolului politic conducător al clasei muncitoare şi la întărirea alianţei clasei muncitoare cu ţărănimea muncitoare, TERITORIUL ROMÂNIEI SE ÎMPARTE ÎN: REGIUNI; ORAŞE; RAIOANE.
Regiunile din Republica Populară Română şi capitalele lor sunt:”
Domnule profesor, aţi trăit acele vremuri.
D.C. Giurescu: Am trăit acele vremuri şi când mi-aţi reamintit lucrul ăsta, îmi vine în minte acuma, ca pentru europenizarea României se desfiinţează judeţele, în vederea asigurării nivelului de trai, a creşterii bunăstării poporului, etc. etc. Este o similitudine absolut de negândit, aproape. E aceeaşi argumentare, numai că acelaşi Gheorgiu Dej a desprins România de sub tutela sovietică, pe când acuma nu ştiu ce se întâmplă.
R. T.: Domnule Dinu C. Gurescu, ce este de spus, ca un cuvânt final, despre desfiinţarea judeţelor?
D.C. Giurescu: Am sentimentul că sunt în 1940, în preajma prăbuşirii hotarelor noastre. E de spus numai că fiecare om trebuie să-şi dea seama că soarta lui personală, afară de beneficiarii regimului, depinde de ce se joacă acuma. Se joacă integritatea teritorială a României, se joacă stabilitatea ei, se joacă identitatea, sentimentului că eşti român, se joacă apărarea ţării. Statul de astăzi nu mai apară România. Statul de astăzi apară pe altcineva, dar nu obştea românească.
De aceea fiecare dintre noi, cu mijloacele pe care le are, trebuie să spună NU. „Nu!” – la ceea ce se pregăteşte în momentul de faţă, şi să revenim la tradiţiile noastre, să revenim la puterea noastră din totdeauna.
R. T.: Mulţumesc pentru această extraordinară lecţie de istorie domnule academician Dinu C. Giurescu. Vă aştept oricând cu drag, înapoi la Punctul de întâlnire.
http://voxpublica.realitatea.
FARA COMENTARII!
Aleph
Da. Il citesc pe Paulo Coehlo. De fapt am cumparat si citit tot ce s-a tradus in romana. Duminica am cumparat ultima lui carte aparuta in Romania. " Aleph". Si am inceput sa o citesc. Nu am devorat-o intr-o noapte. Am inceput domol si am savurat fiecare pagina. Pana la pagina 52. Unde am ramas fara aer!
Sa vedeti de ce:
"Il stiu pe dinafara, desi nu-mi amintesc cina mi-a relatat povestea: un barbat care are nevoie de bani il roaga pe patronul sau sa-l ajute. Patronul il provoaca: daca va petrece o noapte intreaga in varful muntelui, va primi o mare recompensa, dar daca nu va reusi, va trebui sa lucreze pe gratis.
Textul continua:
"Iesind din pravalie, a vazut ca sufla un vant inghetat, l-a apucat frica si s-a hotarat sa-l intrebe pe prietenul sau cel mai bun, Aydi, daca nu era o nebunie sa tina pariul acela.
Dupa ce s-a gandit putin, Aydi a raspuns: Am sa te ajut. Maine, cand vei fi in varful muntelui, priveste inainte. Eu am sa fiu pe varful muntelui invecinat, voi petrece toata noaptea cu un foc aprins pentru tine. Uita-te la foc, gandeste-te la prietenia noastra, si asta il va tine aprins. Ai sa reusesti, si dupa aceea eu am sa-ti cer ceva in schimb.
Ali a trecut proba, a primit banii si s-a dus la prietenul sau acasa: Mi-ai spus ca vrei o rasplata.
Aydi a raspuns: Da, dar nu in bani. Promite-mi ca, daca vreodata un vant rece va trece prin viata mea, vei aprinde pentru mine focul prieteniei."
Cine nu a citit : http://adiatanasiu.blogspot.com/2011/10/puterea-unei-luminite.html poate o face acum.
Si asa m-am trezit cu ideea ca lumea va spune ca am plagiat. Si ce sanse ar fi sa fie altfel. Ca doar vorbim de Coelho. Si de o carte ce a aparut cu mult timp inainte ca eu sa scriu pe blog.
Acum 20 de ani eram fascinat de cultura chineza. Si am citit o carte de vechi legende chinezesti. Si acolo am gasit multe mostre de intelepciune si de profunzime si puritate. Una dintre ele mi-a ramas intiparita in minte. Cand am avut un moment mai greu in viata si am simtit langa mine (dar nu chiar langa mine) forta prieteniei mi-am adus aminte de randurile citite demult.
De fapt povestea in original este mult mai trista. Si nu este din cultura araba ci din cea chineza. Si intrebat cum a reusit sa supravietuiasca frigului noptii eroul nostru a recunoscut de focul vazut la mare departare. Si a fost pedepsit si el si prietenul sau. Au fost trimisi inapoi pe varful muntelui fara nimic asupra lor. Si asa au inghetat impreuna.
Acea poveste mi-a ramas intiparita in minte. Doar ca timpul si experienta de viata au mai modificat-o. Asa am inteles ca nimic pe lumea asta nu este intamplator si ca nimic nu este mai puternic decat dragostea. Si ca nu trebuie sa o caut prin culturile si religiile lumii. Ea se afla chiar langa mine si a inceput odata cu afundatul meu in cristelnita.
Si ca niciodata nu suntem singuri. Focul arde langa noi mereu. Doar noi suntem uneori orbi si nu il vedem. Sau nu il simtim arzand, chiar dogorind. Caci EL este Calea, Adevarul si Viata.
Sa vedeti de ce:
"Il stiu pe dinafara, desi nu-mi amintesc cina mi-a relatat povestea: un barbat care are nevoie de bani il roaga pe patronul sau sa-l ajute. Patronul il provoaca: daca va petrece o noapte intreaga in varful muntelui, va primi o mare recompensa, dar daca nu va reusi, va trebui sa lucreze pe gratis.
Textul continua:
"Iesind din pravalie, a vazut ca sufla un vant inghetat, l-a apucat frica si s-a hotarat sa-l intrebe pe prietenul sau cel mai bun, Aydi, daca nu era o nebunie sa tina pariul acela.
Dupa ce s-a gandit putin, Aydi a raspuns: Am sa te ajut. Maine, cand vei fi in varful muntelui, priveste inainte. Eu am sa fiu pe varful muntelui invecinat, voi petrece toata noaptea cu un foc aprins pentru tine. Uita-te la foc, gandeste-te la prietenia noastra, si asta il va tine aprins. Ai sa reusesti, si dupa aceea eu am sa-ti cer ceva in schimb.
Ali a trecut proba, a primit banii si s-a dus la prietenul sau acasa: Mi-ai spus ca vrei o rasplata.
Aydi a raspuns: Da, dar nu in bani. Promite-mi ca, daca vreodata un vant rece va trece prin viata mea, vei aprinde pentru mine focul prieteniei."
Cine nu a citit : http://adiatanasiu.blogspot.com/2011/10/puterea-unei-luminite.html poate o face acum.
Si asa m-am trezit cu ideea ca lumea va spune ca am plagiat. Si ce sanse ar fi sa fie altfel. Ca doar vorbim de Coelho. Si de o carte ce a aparut cu mult timp inainte ca eu sa scriu pe blog.
Acum 20 de ani eram fascinat de cultura chineza. Si am citit o carte de vechi legende chinezesti. Si acolo am gasit multe mostre de intelepciune si de profunzime si puritate. Una dintre ele mi-a ramas intiparita in minte. Cand am avut un moment mai greu in viata si am simtit langa mine (dar nu chiar langa mine) forta prieteniei mi-am adus aminte de randurile citite demult.
De fapt povestea in original este mult mai trista. Si nu este din cultura araba ci din cea chineza. Si intrebat cum a reusit sa supravietuiasca frigului noptii eroul nostru a recunoscut de focul vazut la mare departare. Si a fost pedepsit si el si prietenul sau. Au fost trimisi inapoi pe varful muntelui fara nimic asupra lor. Si asa au inghetat impreuna.
Acea poveste mi-a ramas intiparita in minte. Doar ca timpul si experienta de viata au mai modificat-o. Asa am inteles ca nimic pe lumea asta nu este intamplator si ca nimic nu este mai puternic decat dragostea. Si ca nu trebuie sa o caut prin culturile si religiile lumii. Ea se afla chiar langa mine si a inceput odata cu afundatul meu in cristelnita.
Si ca niciodata nu suntem singuri. Focul arde langa noi mereu. Doar noi suntem uneori orbi si nu il vedem. Sau nu il simtim arzand, chiar dogorind. Caci EL este Calea, Adevarul si Viata.
marți, 1 noiembrie 2011
7 GB
Pardon am vrut sa spun ca am ajuns sa fim sapte miliarde de oameni pe planeta Pamant. Ca este nascut in Filipine sau aiurea nici macar nu mai conteaza.
Ce ma intreb eu de unde atatea suflete? Cum este posibil ca in cativa ani sa apara un miliard de noi suflete.
Daca plec de la ideea ca suntem un sistem inchis si ca nimic nu se pierde, nimic nu se castiga, totul se transforma atunci sincer nu mai inteleg nimic.
Daca Divinitatea a suflat Duhul Sfant in Adam si asta a fost acum 5772 de ani de unde au aparut atatea suflete?
Sunt ele mai diluate decat in trecut? In loc sa evoluam spiritual noi involuam?
Cine va putea hrani atata lume? Cine va putea civiliza atata lume? Cine va pastra balanta puterii actuale? Cine-si va putea pastra privilegiile si suprematia actuala ?
Lucrurile se schimba cu o dinamica exponentiala. Lumea veche imbatraneste si se micsoreaza, lumea noua intinereste si se mareste. Cand se vor ciocni oare cele doua lumi ? Cine va iesi invingator?
Ce mod de viata si civilizatie va triumfa pe Pamant? Ce religie va fi majoritara? Ce rasa va fi predominanta?
Iata o parte din intrebarile care ma framanta si carora nu le gasesc raspuns.
In timp erau reglari demografice generate de epidemii, molime si razboaie. Astazi multe au ajuns sa fie prezentate doar prin muzee.
Ultimii 20 de ani au fost remarcabili. Din toate punctele de vedere.
Sa vedem si daca omenirea este gata pentru noile provocari ale timpului.
Rezervele minerale accesibile sunt aproape epuizate. Societatea de consum este omniprezenta. Poluarea a atins cote inimaginabile.Si noi tot ne inmultim.
Oare spre ce ne indreptam?
Sa vedem caci si maine este o zi!
Pe maine!
Ce ma intreb eu de unde atatea suflete? Cum este posibil ca in cativa ani sa apara un miliard de noi suflete.
Daca plec de la ideea ca suntem un sistem inchis si ca nimic nu se pierde, nimic nu se castiga, totul se transforma atunci sincer nu mai inteleg nimic.
Daca Divinitatea a suflat Duhul Sfant in Adam si asta a fost acum 5772 de ani de unde au aparut atatea suflete?
Sunt ele mai diluate decat in trecut? In loc sa evoluam spiritual noi involuam?
Cine va putea hrani atata lume? Cine va putea civiliza atata lume? Cine va pastra balanta puterii actuale? Cine-si va putea pastra privilegiile si suprematia actuala ?
Lucrurile se schimba cu o dinamica exponentiala. Lumea veche imbatraneste si se micsoreaza, lumea noua intinereste si se mareste. Cand se vor ciocni oare cele doua lumi ? Cine va iesi invingator?
Ce mod de viata si civilizatie va triumfa pe Pamant? Ce religie va fi majoritara? Ce rasa va fi predominanta?
Iata o parte din intrebarile care ma framanta si carora nu le gasesc raspuns.
In timp erau reglari demografice generate de epidemii, molime si razboaie. Astazi multe au ajuns sa fie prezentate doar prin muzee.
Ultimii 20 de ani au fost remarcabili. Din toate punctele de vedere.
Sa vedem si daca omenirea este gata pentru noile provocari ale timpului.
Rezervele minerale accesibile sunt aproape epuizate. Societatea de consum este omniprezenta. Poluarea a atins cote inimaginabile.Si noi tot ne inmultim.
Oare spre ce ne indreptam?
Sa vedem caci si maine este o zi!
Pe maine!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)