Am ajuns la Klais langa Garmischpartenkirchen si aici vom dormi trei nopti. Din pacate ploaia si norii ne-au ascuns vederii Zugspitze. La fel si toti muntii dintre Austria si Germania. Dimineata am plecat spre Neuschweinstein cu traseu tot prin Austria pe langa Reutte. Am ajuns pe ploaie la Fussen unde in satul Hochenschwangau sunt două castele regale. Neuschweinstein si Hohenschwangau. Ambele catarate pe munte intr-un decor montan superb. Cu toate ca ploua coada la bilete era de doua ore. Am urcat pe jos la Hohenschwangau si cu autobuzul la Neuschwanstein. Lebădă, culoarea albastră, rococo , Wagner si monarhia franceza sunt cuvintele de ordine.
Am ajuns pe seara la Klais. Tot pe ploaie.
Ziua urmatoare am vizitat Linderhof. Castelul este si el deossebit, dar pesteră artificială unde Ludovic se plimba cu barcuta te lasa fara vorbe. Am mai vizitat abatia de la Ettal.
Am facut putin shopping la Murnau si ne-am îndreptat spre Mittenwald . De care m-am îndrăgostit. Am mâncat mâncare tiroleza si ne-am plimbat prin oras pe o ploaie ca de toamna.
A fost o zi superba.
A mai trecut o zi si s-a terminat cazarea. Am plecat spre Insbruck cu destinatia lacul Chiemsee. Iarăsi ploaie torentiala. Am ajuns la lac si am luat vaporasul spre castel. O copie mai mica a Versailles.
De aici spre casă cu escală in Ungaria.
joi, 31 iulie 2014
Jurnal de călătorie. Castele bavareze 2014.
miercuri, 30 iulie 2014
Jurnal de călătorie. Legoland 2014.
Am plecat de dimineata din Stuttgart cu destinatia Ulm si mai apoi Gunzburg spre Legoland. In Germania cand spui STAU de obicei asta inseamna zonele Stuttgart sau Munchen. Principala autostrada este A8 care le leaga. Un santier imens mareste autostrada la trei benzi pe sens. Si asa este insuficienta. Legoland este un parc de distractii destul de scump si fara mari atractii. Nici cu cozi foarte mari. Parcul este in special pentru copiii pana in zece ani.
Jurnal de călătorie. Garmischpartenkirchen 2014
Am plecat din Gunzburg - Legoland cu destinatia Garmischpartenkirchen. In inima Tirolului german. Am luat-o pe A7 in directia Kempten si apoi Fussen . Am preferat drumul prin Austria prin Reutte si inapoi in Germania spre Garmisch. Drumul prin muntii a fost superb, impecabil si ne-a plouat rau de tot. Am ajuns pe noapte si ne pregăteam pentru castelele lui Ludovic II .
duminică, 27 iulie 2014
Jurnal de călătorie. Stuttgart 2014.
Am plecat din Strasbourg pe soare de dimineata. Am trecut Rhinul pe podul Europa si am intrat in Germania, mai exact in Kehl. Ne îndreptăm spre Baden-Baden. Un oras balnear fostă capitala a jumatatii de land Baden, din Baden Wurtenberg. Media de varsta era peste 70 de ani. Terase, cafenele, berarii. Reducerile era de 50% adica in loc de 500 euro erau 250 euro si făceau 100 euro. Dupa o plimbare de o ora am plecat spre Stuttgart. Ghinion. Avem STAU pe Autobahn. Asa ca iesim pe Bundesstrase si ocolim Karlsruhe. Scăpăm si prindem viteza spre Muzeul Mercedes. 130 de ani de istorie auto, mondială si germana. Începând cu primul model Benz , explicatia numelui Mercedes si colaborarea cu nazistii sunt toate in muzeu. Ingineri precum Maybach si Porsche au fost sefi la Mercedes.
Sa nu uit , simulatorul de formula unu este bestial.
Restaurantul din muzeu este surprinzător de bun.
A vizitat si Stuttgart, dar am fost dezamăgit. Am urmarit un concert a capela in biserica Sf. Maria.
Si asta a fost ziua.
Afara ploua torential si inca nu am ajuns la hotel.
Un curcubeu a iesit dupa ploaie.
sâmbătă, 26 iulie 2014
Jurnal de călătorie. Strasbourg 2014
Am plecat din Rust dupa micul dejun.cum am plecat a inceput si ploaia. Ca de vacanta. Am trecut Rhinul cu BAC-ul. Am mers prin Franta pana aproape de o ecluza. Acolo am urmarit o navă cum trece prin ecluza. Am anticipat plimbarea cu vaporul din Strasbourg. Am ajuns la hotel si de acolo repede in oras. Unde am ajuns si am avut un soc. Parca eram pe aleile din Dragonul Rosu. Si asta in aproape intregul oras. O nebunie. Dupa ora trei ne-a apucat foamea. Am constatat cu tristețe ca toate restaurantele aveau bucătăria închisă intre trei si sase. A venit ploaia si ne-am hotarat sa vizitam catedrala Notre Dame. O frumusete. Ploaia tot continua asa ca am incercat cu Palatul Rohan. Nimic interesant. Asa ca am luat vaporul pentru o tură a orasului. Si de aici s-a schimbat totul. Ploaia s-a oprit si orasul si-a dezvelit adevarata fata. Petit France m-a cucerit. Pana la zece am colindat orasul eliberat de tarabele cu negri si arabi.
Minunat. Sa nu uit de catedrala Sf. Paul. Superba
Jurnal de călătorie . Europa Park 2014
Langa orăselul Rust, pe malul stâng al Rhinului intre Freiburg si Baden Baden pe cateva zeci de hectare se afla parcul de distracții Europa Park. Putina lume stie ca a fost inaugurat in 1975, dar de abia dupa 2000 a explodat. O varianta mult mai ieftina a Disneyland. Aici se afla defuncta statia orbitala MIR si Gazprom este sponsor principal.QED.
Totul este aici nemteste. Începând cu locul de parcare, intrarea si vizitarea parcului. Mai la toate atractiile se sta peste 45 de minute. Ce este important . Aici nu exista intrare VIP. Toata lumea sta la coada la fel.
Mâncarea si băutură este la un pret decent. Dar nu iti ajunge o zi de vizitat. Sunt cateva atractii unde risti sa te uzi fleasca.
Am intalnit si peste douăzeci de familii de români. Civilizatii. Nu exista picior de tigani. Oamenii de serviciu sunt bastinasi nemti.
Cozile cele mai mici sunt seara. Vara programul este pana la ora 20 dar uneori închid si la 19.
Jurnal de călătorie. Bodensee 2014
Dimineata am plecat din Hittisau pe soare. Tirolul austriac isi dezvăluia intreaga frumusete. Am mers prin doua tuneluri , unul de 5 km si altul de 8 km. Impecabile. Am trecut pe langa Lindau in drum spre Friedrichshafen. Orasul contelui Zeppelin are si un muzeu dedicat zepelinelor. L-am vizitat. Muzeul nu este cine stie ce. Singura informatie interesanta a fost stationarea unei unitatii de zepeline la Sânandrei langa Timisoara in primul razboi mondial. Urmatoarea destinatie a fost Siegmaringen. Un castelul este perfect restaurat. Acum Carol I-ii si Romania sunt la loc de cinste. De aici am trecut pe langa izvorul Dunării spre Freiburg. Mai rămăsese putin pana la Rust unde este Europa Park.
Un mega parc de distractie si adrenalina.
Au urmat doua zile de accelerării pana la 3G , urcusuri, coborari, rasuciri si apa. Frumos.
miercuri, 23 iulie 2014
Jurnal de călătorie. Germania 2014
A venit si ziua plecării.
Ziua 1 : Drumul pana in Austria.
Masina pregătită. Bagajele facute. Vigneta pentru Ungaria cumpărată de la benzinaria Mol. Pe o ploaie torentiala la 6.35 sambata de dimineata plecam de acasa.
Am ales un traseu original. Bucuresti - Ploiesti pe A3. De la Ploiesti pe Dn1 pana la Predeal. De acolo la Rasnov . Pana aici am facut 2 ore si un sfert. Mai departe spre Brasov cu destinatia Sibiu. Drumul foarte bun , neaglomerat si doar un echipaj cu radar la Codlea. Am trecut si pe langa un accident cu Smurd-ul venit la fata locului. Inainte de Sibiu ne-am suit pe autostrada A1. Am mers asa pana la Saliste unde am revenit pe Dn1. Am tinut Dn1 pana la Cunta unde din nou am intrat pe A1. Aici in hotărîrii o platforma cu masini SH era oprită in mijlocul drumului si soferul dispărut. O coada de 5 km era la iesirea din A1. Pe sensul meu lucrurile erau ok. Am mers tot pe A1 pana dupa Deva. Unde am reintrat pe Dn1. De aici am mers spre Lugoj. Si am avut ocazia sa merg si pe A6. Centura Lugojului. Am avut parte de ceva aglomeratie pe Dn mai ales pe la Recas dar nu exagerat. Din nou pe A1 la 20 km dupa Recas. Si am tinut-o tot asa pana la iesirea din Arad. Am fost încântat de drum. Am ajuns in Pecica unde am oprit la Taverna din Pecica. Mâncare buna. Am mâncat o ciorba de peste ca la Szeged care a fost excelenta. Am pus benzina si am intrat in Ungaria. Pana la Mako am mers pe drumul național. Mai bine zis m-am târât cu 40 km/h. Restrictii peste restrictii. Dar a aparut si autostrada. Chiar înainte de Mako faci dreapta si in cativa km ajungi la ea. Si de aici încolo incepe raiul. Ai parte numai de autostrada. Pe la ora 19 am ajuns la Masonmagyarovar. Unde am inoptat la hotel Eterem. Ocolirea Budapestei a fost floare la ureche de cand au mărit centura A0. Dar nu pe toata lungimea ei. Atentie la radare. Sunt camere fixe pe autostrada si sunt semnalizare.
La hotel am avut surpriza sa întâlnim o romancuta plecată de 20 de ani din Romania in Ungaria. Mama româncă, tatăl ungur. La cei 1.80 m si la ochii albastri si parul blond faptul ca se încurcă in limba romana nici nu mai conta. Important era ca ii făcea placere sa vorbeasca in romana.
A trecut noaptea ( nu mai insist la grupul de 20 de liceeni care au dormit ... langa camera noastra) si am pornit iar la drum. Cum am intrat in Austria am cumparat o vigneta de 10 zile. Au camere de scanare vigneta foarte dese. Nu sunt sanse sa scapi.
Au inceput si santierele dar am mers totusi bine.
Destinatia era Salzburg. Unde am si ajuns pe un soare arzător. Am vizitat orasul lui Mozart si am urcat si la castel. Am parasit Salzburg-ul odată cu venirea furtunii. Si ce furtuna. Pentru prima data in viata mea am vazut cum loveste fulgerul un varf de munte. Am vazut plasmă la punctul de impact. A fost impresionant. Drumul spre Munchen a fost unul stresant rau de tot. Santier, furtuna si coloana de masini care mergea in salturi de la zero la 120 km/h si inapoi la zero.
Am ajuns in Taufkirchen pe seara. Am avut totusi timp sa luam S-bank spre centru. Si asa am ajuns in Marienplatz. O seara superba petrecută la o terasa Paulaner alaturi de un snitzel vienez si o halba rece. A fost divin.
Ziua urmatoare a fost zi de Rezidenz in Munchen. Pe o ploaie torentiala care a tinut jumătate de zi am vizitat Rezidenz si Frauenkirche. Superbe.
Ne-am unit cu restul echipajului care venea din Olanda si cu doua masini vizitam zona lacului Bodensee.
Ziua de marti am inceput-o cu o vizită la Nymphenburg. Frumos, tinand cont ca suntem in Bavaria. Adica la nord de Alpi.
O copie originală a Versailles. Grădini frumoase si iarăsi ploaia.
Asa ca am scapat de ploaie la BMW World. Ne-am pozat si noi cu masinile si cam atat.
Tot pe ploaie am plecat spre Lindau. Care m-a coplesit cu frumusetea lui. Se bate cu Rothenburg ob der Taube pentru cel mai frumos oras german.
Ploaia a stat exact cat sa vizitam orasul si sa mâncăm un peste delicios proaspăt pescuit.
A inceput iarăsi sa ploua. Si ne îndreptăm spre muntii din Austria sa dormim in Hittisau.
Si am ajuns la zi cu povestea
Unde o sa mai am wi-fi o sa mai scriu.
Pe curand.
joi, 17 iulie 2014
Libertatea de exprimare !
"" O femeie din Franta a fost amendata cu 1.500 de euro dupa ce a publicat o cronica negativa a unui restaurant din regiunea Aquitania. Patronul restaurantului s-a adresat justitiei, motivand ca afacerea are de suferit din cauza ca articolul de pe blog figureaza foarte sus in rezultatele de cautare Google. Hotararea justitiei poate crea precedente si tot mai multi patroni de business-uri ar putea sa le faca rau celor care-i critica, noteaza BBC.
Caroline Doudet, care detine un blog de moda si literatura numit Cultur'elle a publicat in august 2013 o cronica a unui restaurant italian din regiunea Aquitania unde a luat masa si nu a fost multumita.
Titlul articolului era "L'endroit à éviter au Cap-Ferret : Il Giardino" (Locul pe care sa-l evitati in Cap-Ferret: Il Giardino), iar patronul restaurantului s-a adresat justitiei pe motiv ca acest review negativ ii afecteaza afacerea. Judecatorii din Bordeaux au decis ca Doudet trebuie sa plateasca o amenda de 1.500 de euro si sa schimbe titlul articolului fiindca intr-adevar ar fi afectat afacerea din cauza ca articolul aparea al patrulea in cautarile date pe Google dupa numele restaurantului.
Judecatorul a motivat decizia spunand ca blog-ul este extrem de influent si un astfel de articol are efecte negative.
"Decizia face o infractiune din faptul ca esti prea bine indexat pe Google sau din faptul ca ai prea mare influenta. Partea perversa a deciziei este ca multe companii cauta bloggeri influenti, insa doar cand scriu de bine", a spus pentru BBC, Caroline Doudet.""
Ia sa vedem cum sta treaba.
Eu sa zic ca sunt un blogger. Si mai si critic. Sa zicem ca exista lume care ma citeste si ma mai si crede! BUN!
Dar daca cineva ma citeste de ceva vreme poate sa isi faca o idee de cat de impartial pot fi. Si poate vedea daca articolele mele au tenta comerciala, sunt scrise la comanda sau sunt vadit neobiective ( subiectiv e greu de spus).
Consider blogul forma maxima de libera exprimare. Si asa ar trebui sa ramana.
Daca chiar ai o parere despre un serviciu, produs sau locatie si asa simti tu nu trebuie sa imparasesti si altora sentimentele si trairile tale???
Imi este greu sa cred ca exista oameni care dau cu noroi doar din placerea de a improsca pe altii. Trebuie la un moment dat sa existe un sambure de adevar. Ceva s-a intamplat. Aici exista posibilitatea de a exagera lucrurile. Dar exista si asa zisul drept la replica prin comentariile din finalul fiecarei postari. Si eu am pe blog comentarii si pro si contra. Caci si eu am scris si pro si contra. In functie de ceea ce am simtit eu.
Poate inainte de a da in judecata un blogger poate patronul cu imaginea sifonata ar trebui sa se intrebe daca totul este minunat in ograda lui. Si poate inainte de a scrie un articol nu tocmai avantajos poate un email de aducere la cunostiinta a supararii nu ar strica de trimis din partea bloggerului. Un fel de mediere inainte de cearta.
Totusi cred in dreptul la libera exprimare!!!
BAC 2014 . Sesiunea MTO !
Pentru unii care nu se stie cum au luat BAC-ul la timpul lor iata ca a aparut ocazia ca lumea sa judece probietatea morala si profesionala a celor care ne conduc.
Asadar avem parte de o sceneta intr-un act cu 3 personaje: Directorul, Seful Clasei si Tocilara Clasei.
De mult timp Directorul il banuieste pe Seful Clasei ca ar cam copia. Si il prinde cu un subiect delicat. 5%!
De dat sau de luat. Asta inca nu este clar. Cert este ca Directorul crede ca temele nu au fost bine facute, s-a copiat masiv si in fond este vorba de mult prea multa gargara si nimic concret. Subiectul trebuia sa fie clar : MTO sau altfel spus : obiective pe termen mediu asumate!
Asa ca il cheama in Cancelarie pe Seful Clasei. Ca sa nu vina singur, sa zicem VVP o ia si pe Tocilara Clasei. Ioana pre numele ei. Cu ceva bursulita pe la Harvard.
Ajunsi in Cancelarie nu le vina sa creada ca mai au de dat un exam oral. Pentru ca scris nu aveau nimic. Nici macar o coala A4 cu ceva socoteli pe ea!
Mimica lui VVP este de-a dreptul hilara. Ca de un mare mim. La fel si privirea aproape de cea a baltatei romanesti a Tocilarei.
Noroc cu inregistrarile din sala de examen. Altfel directorul era badaranul de serviciu, cu o engleza de vapor si cei doi premianti, rasfatatii poporului.
Asa este cu cocina! Am mai spus-o!
Dar unde oare este ea exact localizata? Nici macar DNA-ul nu se poate pronunta.
Prevad o arestare in direct chiar in plina campanie prezidentiala.
Ca doar traim in tara lui Caragiale!
Pentru cineva care a invatat economia cu tranzactii cu blugi, cafea, whisky si tigari din pupa vaporului a dat o lectie usturatoare cuiva cu PhD in economie. Si asta nu de la ASE!
Sa vedem ce zic colegii lor academicienii!!!
miercuri, 16 iulie 2014
Dubito ergo cogito, Cogito ergo sum!
Multa vreme, de fapt pana de curand, aceste vorbe ale lui Rene Descartes imi pareau definitorii pentru existenta umana. O culme a ințelepciunii as fi zis.
Iata ca acum cateva zile am avut o revelatie. Si acum privesc aceste vorbe cu mare reticienta. Si chiar cu suspiciune. Sa fie oare ele o culme a intelepciunii? Am inceput sa ma indoiesc.
Totul a plecat de cand am vizionat filmul Noe (Noah) cu Russel Crowe. Filmul m-a intristat si m-a facut sa ma gandesc la " Pacatul Originar" si la Potop.
Si de aici la maxima carteziana.
Ce legatura sa fie oare intre toate astea?
Multa lume vede Pacatul originar constand in neascultarea unei porunci. Incalcarea unei porunci? Oare asta sa fie cel mai grav lucru?
Aici am o parere putin diferita. Cel mai grav lucru care se intampla de fapt este pierderea increderii. Si de aici la revolta si nesupunere. Si in final la acoperirea trupului.
Pe scurt pentru mine aici apare pentru prima data indoiala : DUBITO! Neincrederea, indoiala. Sau lipsa credintei!
Acea indoiala care duce la asa zisa cugetare. DUBITO ERGO COGITO!
Sa iti pierzi increderea in propriul tata trebuie sa se sprijine pe ceva! Mai ales cand alegi gandirea femeii tale in locul parintelui tau. Si de fapt asculti la niste "barfe" , "zvonuri" , colportate de un sarpe.
Si de fapt ce descoperi: Ca esti gol. NUD.
Si acum ce vrei sa intelegi? Ca esti fara haine? Sau ca esti pur si neprihanit?
Aici a intervenit CUGITO ERGO SUM! A ales sa cugete spre latura de nuditate (parca asta conta in Paradis) si sa-si defineasca existenta.
Omenirea este definita de faptele lui Adam si Eva. Ei au ales indoiala in locul credintei. Si asa s-a nascut Pacatul Originar.
Acest pacat a urmarit de atunci intreaga umanitate. A existat momentul Potopului cand s-a incercat un nou moment zero. Din pacate neresusit. A fost o incercare materiala de reparare a pacatului originar.
A urmat apoi o incercare spirtuala de reparare a pacatului originar prin aparitia lui Iisus.
Putina lume poate intelege cum functioneaza lumea asta. Nici eu nu ma numar printre cei care inteleg. Dar Binele si Raul coexista. Asta de fapt este secretul. Important este ca Raul sa nu domine Binele.
In final o sa va povestesc despre lupta dintre Seth si Horus vazuta de mine sculptata pe peretii unui templu egiptean.
Este vorba despre lupta dintre BINE ( Horus) si RAU ( Seth). In final nimeni nu invinge. Singura concluzie este ca Binele poate lupta sa faca Raul mai mic. Dar nu il poate elimina.
"Seth propune o întrecere: el și Horus să stea sub apă sub înfățișarea unor hipopotami, iar cel care stă mai mult să câștige întrecerea. Isis însă se teme că Seth va trișa și fabrică un harpon pentru a-l amenința pe fratele ei. Înduioșată însă de gemetele lui renunță să-l mai atace. Horus se înfurie și își ceartă mama. Dintr-un exces de furie chiar o decapitează. Thot sosește însă imediat și pune pe umerii lui Isis un frumos cap de vacă, ceea ce îi va servi uneori să apară astfel în alte legende. Epuizat, Horus adoarme. Seth îl caută, și găsindu-l adormit îi smulge ochii care vor deveni doi lotuși. Orb, Horus se retrage în deșert. Zeiței Hathor i se face milă de el și îl vindecă cu o picătură de lapte de gazelă. Horus își recapătă vederea.
Seth propune o nouă întrecere: cei doi să facă o cursă cu bărcile, însă bărcile lolr să fie de piatră. Horus însă pregătește cu viclenie o barcă de lemn pe care o mânjește cu cretă ca să pară ca făcută din piatră. Astfel, când începe cursa, barca lui Seth, fiind foarte grea, s-a scufundat, iar cea a lui Horus a rămas la suprafață. Înfuriat, Seth se transformă în hipopotam, cu gând să răstoarne și barca adverasrului său. Horus se apără cu harponul și îl ține la distanță pe Seth."
Concluzia finala este :
Sa-ti legi existenta de indoiala este cel putin trist.
Sa-ti legi existenta de Credinta poate fi cel putin frumos!
Binele suprem nu exista pe aceasta lume. La fel cum nu exista raul suprem.
Oamenilor le sta in putinta sa lupte ca Binele sa fie peste Rau!
Nu stiu exact daca doar prin indoiala se poate castiga aceasta lupta!
luni, 7 iulie 2014
Califatul de Bucuresti !
Noul calif pe numele sau Abu Bakr al Baghdadi este un personaj de legenda. Mai ales prin simbolurile pe care le reprezinta.
Iata pe scurt povestea lui:
""Abu Bakr Al-Baghdadi este născut în 1971 în Samara şi s-a alăturat insurgenţilor din Iark la scurt timp după invazia condusă de SUA în Irak în 2003 şi a stat patru ani într-o închisoare din Statele Unte de unde a fost eliberat. Moartea sa a fost anunţată în 2005, dar a reapărut, bine sănătos, iar în 2010 era şeful SIIL, după moartea în urma unui raid al armatei americane a doi dintre liderii grupării. ""
Doua elemente sunt aici definitorii:
In anul 634 este ales al doilea calif „Umar ibn al-Khattab” în timpul său se extinde califatul musulman, ocupând Siria (635-636),Irak/([Mesopotamia) (636) și Egiptul (639-642), expansiunea islamică continuă prin victoria musulmanilor de la Nehawend (în sud la 300 km de Teheran), contribuind la destrămarea imperiului Sasanid din Iran.
Al treilea calif „Uthman ibn Affan” un ginere al lui Mohamed, urmează în anul 644, de menționat este faptul că în timpul lui este conceput versiunea definitivă a Coranului, este continuată politica de exoansiune, astfel este ocupată „Tripolitania” azi Libia(647), musulmanii pătrund mai adânc în Iran, fiind întreprinse incursiuni militare în Anatolia. Califul își consolidează poziția asigurând succesiunea califilor din rândurile familiei sale astfel apare (Dinastia Umayyad).
In anul 656 califul este omorât în Medina de răzvrătiții din Egipt și Irak.
Dușmanii califului Uthman, erau din neamul șiiților care-l sprijinesc și-l aleg calif pe „Ali ibn Abi Talib”. Insă Muawiya, regentul Siriei, care era din linia califului ucis (Umayyad) refuză să recunoască pe noul calif, ceea ce se cauzează „Bătălia de la Siffin” (657) de pe Valea Eufratului (Siria), lupta durează 3 luni, care se termină cu negocieri, și cu desprinderea unei ramuri musulmane (haridshite) care vor alegerea liberă a califului și nu acceptă dinastia, „Ali ibn Abi Talib” fiind asasinat (661).
Fiul său Hasan care recunoaște influența puternică a Umayyazilor renunță la succesiunea pe tron, astfel Muawiya devine calif, iar după moartea lui Muawiya, fratele lui Hasan, Husain revendică pentru sine titlul de calif, fiind însă înrfrânt și omorât în „Bătălia de la Kerbela” (680) (care a determinat conflictul care durează și azi între suniți și șiiți care deplâng moartea nepotului profetului), Ali fiind ultimul calif ales, următorii califi fiind proclamați din rândul unei familii"".