O noua editie a emisiunii concurs " Vocea Romaniei" s-a incheiat. Cu o pata de culoare. Cine ar fi crezut? Sincer nu ma asteptam la asa o deschidere si o democratie din partea poporului roman. Il vedeam mult mai conservator si mai nationalist. Acum putem spune si noi mandri " Yes, we can!" O Obama a muzicii de terasa estivala a cucerit natiunea. Si se pare ca singurul criteriu a fost TALENTUL! Si fata l-a avut din plin. La fel ca si locul doi. Unde iarasi a fost o surpriza. Placuta. Sa mai zica cineva ca suntem sovini. Ne-am dat Vocea pe sangele altora.
Daca astea au fost chiar rezultatele votului (am o mica indoiala referitoare la politica PROTV din ultima perioada de a domina piata si de a cere cat mai multi bani de la cablisti si furnizori de semnal satelit, vezi cazul Dolce) atunci chiar ca Romania este tara tuturor posibilitatilor.
Doua lucruri m-au impresionat. Discursul lui Vizi din culise cand a vorbit ca cel mai bun ambasador al relatiilor romano-ungare. Si asta va ramane in conștiința colectiva mult timp, de ambele parti, ceea ce este un fapt pozitiv. Audienta maxima din jurul spectacolului. O dovada ca romanii mai pot fi uniti, in ciuda lehamitei generalizate. Le lipseste ceva de calitate si la care sa rezoneze din toata inima. Dar odata gasite aceste ingrediente sufletul romanesc poate vibra ca unul singur in toti romanii.
Mai cred ca acest gen de spectacole sunt folosite si ca studii de piata atat pentru marketing cat si pentru politica. Se testeaza gustul si dorintele romanului intr-un mod subtil si aproape imperceptibil.
Sa revenim la trandafirul de la Moldova. Julie Mayaya! Intrebarea este daca mayaya si alte premii?
Acum ceva timp in Germania vedem gasti de nemti autentici care vorbeau o germana in dialect dar pe care ii chemau Ismail, Aziz, Abdulah ..... Erau copiii turcilor veniti prin ani 1970-1980 sa munceasca in Germania la munca cea mai de jos. La fel am vazut si la Paris sute de francezi de origine maghrebiana sau africana care coloreaza la maxim peisajul. O statistica de ultima ora spune ca la Londra peste 50 % din populatie nu este de origine anglo-saxona. S.A.M.D.!
Si in fond ce poti face. Si ce poti zice. Nascut, crescut in Romania! Supt lapte de roman si crescut in aceleasi greutati ca toti ceilalti. Poate le-a fost mai greu la scoala sa auda remarcile copiilor. Dar au trecut si peste asta. Si au suflet de roman. Si eventual stiu sa faca o mamaliga pe cinste, sarmale si coliva de neuitat.
Sufletul de roman se masoara in functie de culoarea pielii?
Sufletul de roman se masoara in functie de cat ai suferit sau nu pe vremea lui Ceausescu?
Se pare ca multe prejudecati au fost lasate in urma odata cu votulpentru Vocea Romaniei. Si bine ca a fost asa.
Lumea se schimba si incet, incet Romania va deveni si ea o tara in care se va trai mai bine si va atrage si ea amarati de aiurea asa cum romanasii nostri alearga ca mustele la mierea altora.
Asa ca trebuie sa ne obisnuim ca vremea romanului "verde" a cam trecut. Si asa mie imi era greu sa definesc o tipologie unitara cu profilul romanului. Doar punand un oltean langa un maramuresean si langa un dobrogean se poate vedea dilema.
Creuzetul balcanic inca mai functioneaza, doar ca acum primeste mirodenii africane si asiatice.
Si ce iese este o compozitie interesanta. Gena trupului este clar mai puternica cea ne-autohtona. Cea a sufletului este clar autohtona.
Este ciudata o gradina cu trandafiri rosii care sa aiba in mijlocul ei un trandafir negru. Dar se pare ca mirosul trandafirului negru este aparte si placut. Si daca are aceeasi tepi si aceleasi petale catifelate este in fond tot un trandafir. De la Moldova !
sâmbătă, 29 decembrie 2012
vineri, 28 decembrie 2012
Poveste de Craciun!
Imi place tare mult istoria. Dar uneori nu o inteleg pe deplin. Si asta pentru ca am invatat ca Istoria este scrisa de invingatori. Si asa ramane posteritatii.
Tot citind despre Alexandria (Egipt) am o mare nedumerire. Si asta legata de niste moaste!
Voi da "share" acestei nedumeriri fara a trage vreo concluzie. Va las pe fiecare dintre voi sa gasiti finalul potrivit.
Alexandria. Egipt. Acolo unde Nilul intalneste Mediterana sau unde cultura si religia au gasit formula ideala pentru a progresa cel putin 500 de ani.
Sa incepem cu moartea lui Alexandru Macedon:
""Strabon, Plutarh și Pausanias, precum și alti autori antici, menționează că trupul său neînsuflețit ar fi fost înhumat la Alexandria, într-un mausoleu numit Soma, termen ce însemna, în greaca veche, „mormânt”. Un sarcofag de aur și o construcție grandioasă, menită să-l adăpostească pe eroul zeificat care unise lumea, au fost construite cu acest prilej.
Potrivit lui Diodorus Siculus, trupul a fost îmbălsămat și cufundat în miere, pentru a scăpa neatins de căldurile toropitoare ale deșertului și, după o călătorie de doi ani, convoiul funerar a sosit în sfârșit în Egipt. În fruntea convoiului se afla fratele nevolnic la minte al lui Alexandru, Filip Arhideus, pe care generalii macedoneni îl aleseseră succesor la tron. Care era destinația finală a convoiului este greu de spus. Unii susțin că ar fi fost oaza Siwah, unde oracolul lui Ammon confirmase, cu câțiva ani în urmă, originea divină a lui Alexandru.
Dar cel mai probabil este vorba de Alexandria egipteană, unde Ptolemeu Lagos susține ca ar fi fost înhumat, poate și pentru a împlini astfel profeția prezicătorului favorit al lui Alexandru, Aristander, ce spusese cândva „țara unde trupul lui va fi înmormîntat va deveni cea mai prosperă din lume”.
Trupul neînsuflețit al regelui a fost așezat într-un sarcofag de aur, iar mai apoi într-o casetă mare, tot din aur. În drum spre monumentul funerar, Ptolemeu a deturnat convoiul funerar, ducând sarcofagul cu trupul regelui la Memphis, în Egipt. Succesorul acestuia, Ptolemeu al II-lea Filadelful, a mutat sarcofagul în Alexandria, unde va și rămâne vreme îndelungată. Ptolemeu al IX-lea Latiros, unul dintre succesorii lui Ptolemeu I, topește sarcofagul de aur pentru fabricarea de monezi, așezând trupul regelui într-o casetă de sticlă. În cele din urmă, în anul 200, împăratul Septimius Sever a închis mormântul regelui pentru public.
Cert este că, atunci când procesiunea funerară a ajuns în Siria, o armată trimisă de generalul Perdicas a interceptat-o, căutând să fure trupul lui Alexandru, spre a-l duce la Aigai, în Macedonia. A avut loc o luptă, în urma căreia oastea lui Perdicas a fost înfrântă și convoiul și-a continuat drumul spre apus, ajungând în cele din urma la ținta finală a călătoriei, Alexandria.""
Datele istorice confirma existenta corpului lui Alexandru Macedon in Alexandria pana in anul 400 AD.
Urmeaza un episod in jurul anului 400 AD cu Sfantul Sisoe fapt ce confirma existenta corpului, dar cu acces restrictionat:
""Se spune ca, intr-o zi, Cuviosul Sisoe s-a oprit langa mormantul lui Alexandru cel Mare. Privind spre trupul neinsufletit al celui care fusese pana nu demult unul dintre cei mai mari cuceritori si imparati ai lumii, sfantul a inceput sa cugete la zadarnicia vietii omenesti, varsand lacrimi pentru neajunsurile vietii omenesti.
In aceasta icoana, sfantul este zugravit stand langa mormantul deschis al regelui si privind spre oasele goale ale acestuia. Inscriptia de pe marginea frescei ne spune urmatoarele: "Sisoe, marele ascet, inaintea mormantului lui Alexandru, rege al grecilor, care pana odinioara era invesmantat in slava. Uimit, sfantul se tanguie pentru desartaciunea lucrurilor lumesti si nestatornicia slavei pamantesti, zicand: "Infatisarea ta simpla, morminte, ma inspaimanta si imi face inima sa verse lacrimi, cugetand la datoria pe care noi, toti oamenii, o avem de platit. Cum as putea oare sa o infrunt?! O, moarte! Cine poate scapa de tine?!""
Îngerul Domnului i-a apărut şi i-a spus: "Marcule, bunule servitor, bucură-te pentru că numele tău a fost scris în cartea vieţii şi tu ai fost numărat în ceata sfinţilor." După ce îngerul a dispărut, I-a apărut Mântuitorul Hristos şi i-a dăruit pacea Sa. Sufletul lui Marcu s-a înveselit şi s-a bucurat.
A doua zi dimineaţa, păgânii l-au scos pe Sfântul Marcu din închisoare. I-au legat gâtul cu o frânghie groasă şi la fel ca în prima zi, l-au târât peste pietre şi peste stânci. Într-un final, Sfântul Marcu şi-a dat sufletul curat în mâinile Domnului şi a primit cununa martirajului.
Cu toate acestea, moartea Sfântului Marcu nu a satisfăcut furia păgânilor. Au adus mult lemn de foc şi se pregăteau să-i ardă trupul. Dar o furtună puternică s-a pornit şi o ploaie torenţială a început. Păgânii s-au speriat şi au fugit înspăimântaţi.
Credincioşii au venit şi au luat trupul sfânt, l-au dus la biserica din Bokalia, l-au înfăşurat în giulgiu, s-au rugat la capul lui şi l-au aşezat într-un coşciug. Apoi au îngropat coşciugul într-un loc secret în biserică.""
Hypathia este implicatã şi ea în conflict, pentru cã apare mereu în compania magistraţilor, este o figurã cu autoritate şi bunã prietenã cu Orestes. Pentru a dovedi autoritatea Bisericii, mai ales dupã ce Ammonius, un cãlugãr, este torturat pânã la moarte pentru cã aruncase cu pietre în prefect, Chiril îşi îndreaptã atenţia spre Hypathia, pe care o numeşte, confrom lui Ioan de Nikiu, “vrãjitoare pãgânã”. Femeia-matematician cade pradã sectei violente a parabolanilor, care o prind, o bat pânã la ultima suflare, o taie în bucãţi şi o ard. Nu existã dovezi clare cã a fost ordinul lui Chiril (considerat sfânt de Bisericã), dar este oricum improbabil sã fi fost strãin de acţiunea gloatei de fanatici, care nu au fost niciodatã pedepsiţi.""
Tot citind despre Alexandria (Egipt) am o mare nedumerire. Si asta legata de niste moaste!
Voi da "share" acestei nedumeriri fara a trage vreo concluzie. Va las pe fiecare dintre voi sa gasiti finalul potrivit.
Alexandria. Egipt. Acolo unde Nilul intalneste Mediterana sau unde cultura si religia au gasit formula ideala pentru a progresa cel putin 500 de ani.
Sa incepem cu moartea lui Alexandru Macedon:
""Strabon, Plutarh și Pausanias, precum și alti autori antici, menționează că trupul său neînsuflețit ar fi fost înhumat la Alexandria, într-un mausoleu numit Soma, termen ce însemna, în greaca veche, „mormânt”. Un sarcofag de aur și o construcție grandioasă, menită să-l adăpostească pe eroul zeificat care unise lumea, au fost construite cu acest prilej.
Potrivit lui Diodorus Siculus, trupul a fost îmbălsămat și cufundat în miere, pentru a scăpa neatins de căldurile toropitoare ale deșertului și, după o călătorie de doi ani, convoiul funerar a sosit în sfârșit în Egipt. În fruntea convoiului se afla fratele nevolnic la minte al lui Alexandru, Filip Arhideus, pe care generalii macedoneni îl aleseseră succesor la tron. Care era destinația finală a convoiului este greu de spus. Unii susțin că ar fi fost oaza Siwah, unde oracolul lui Ammon confirmase, cu câțiva ani în urmă, originea divină a lui Alexandru.
Dar cel mai probabil este vorba de Alexandria egipteană, unde Ptolemeu Lagos susține ca ar fi fost înhumat, poate și pentru a împlini astfel profeția prezicătorului favorit al lui Alexandru, Aristander, ce spusese cândva „țara unde trupul lui va fi înmormîntat va deveni cea mai prosperă din lume”.
Trupul neînsuflețit al regelui a fost așezat într-un sarcofag de aur, iar mai apoi într-o casetă mare, tot din aur. În drum spre monumentul funerar, Ptolemeu a deturnat convoiul funerar, ducând sarcofagul cu trupul regelui la Memphis, în Egipt. Succesorul acestuia, Ptolemeu al II-lea Filadelful, a mutat sarcofagul în Alexandria, unde va și rămâne vreme îndelungată. Ptolemeu al IX-lea Latiros, unul dintre succesorii lui Ptolemeu I, topește sarcofagul de aur pentru fabricarea de monezi, așezând trupul regelui într-o casetă de sticlă. În cele din urmă, în anul 200, împăratul Septimius Sever a închis mormântul regelui pentru public.
Cert este că, atunci când procesiunea funerară a ajuns în Siria, o armată trimisă de generalul Perdicas a interceptat-o, căutând să fure trupul lui Alexandru, spre a-l duce la Aigai, în Macedonia. A avut loc o luptă, în urma căreia oastea lui Perdicas a fost înfrântă și convoiul și-a continuat drumul spre apus, ajungând în cele din urma la ținta finală a călătoriei, Alexandria.""
Datele istorice confirma existenta corpului lui Alexandru Macedon in Alexandria pana in anul 400 AD.
Urmeaza un episod in jurul anului 400 AD cu Sfantul Sisoe fapt ce confirma existenta corpului, dar cu acces restrictionat:
""Se spune ca, intr-o zi, Cuviosul Sisoe s-a oprit langa mormantul lui Alexandru cel Mare. Privind spre trupul neinsufletit al celui care fusese pana nu demult unul dintre cei mai mari cuceritori si imparati ai lumii, sfantul a inceput sa cugete la zadarnicia vietii omenesti, varsand lacrimi pentru neajunsurile vietii omenesti.
In aceasta icoana, sfantul este zugravit stand langa mormantul deschis al regelui si privind spre oasele goale ale acestuia. Inscriptia de pe marginea frescei ne spune urmatoarele: "Sisoe, marele ascet, inaintea mormantului lui Alexandru, rege al grecilor, care pana odinioara era invesmantat in slava. Uimit, sfantul se tanguie pentru desartaciunea lucrurilor lumesti si nestatornicia slavei pamantesti, zicand: "Infatisarea ta simpla, morminte, ma inspaimanta si imi face inima sa verse lacrimi, cugetand la datoria pe care noi, toti oamenii, o avem de platit. Cum as putea oare sa o infrunt?! O, moarte! Cine poate scapa de tine?!""
Tot in Alexandria mai a existat un mormant celebru: Sfantul Apostol Marcu.
""I-a venit vremea adormirii de sărbătoarea Învierii din anul 68 A.D. care în acel an coincidea cu o mare sărbătoare păgână sărbătorită printr-un mare banchet în cinstea zeului Syrabis. Astfel, o mare mulţime de păgâni a atacat biserica de la Bokalia şi au intrat înăuntru cu forţa. L-au prins pe Sfântul Marcu, l-au legat cu o funie groasă şi l-au târât pe străzi strigând: "Aduceţi balaurul în locul adunării vacilor." Au continuat să-l târască cu multă cruzime. Carnea lui era ruptă şi împrăştiată peste tot şi oraşul era plin de sângele lui. Apoi l-au închis peste noapte într-o închisoare întunecată.Îngerul Domnului i-a apărut şi i-a spus: "Marcule, bunule servitor, bucură-te pentru că numele tău a fost scris în cartea vieţii şi tu ai fost numărat în ceata sfinţilor." După ce îngerul a dispărut, I-a apărut Mântuitorul Hristos şi i-a dăruit pacea Sa. Sufletul lui Marcu s-a înveselit şi s-a bucurat.
A doua zi dimineaţa, păgânii l-au scos pe Sfântul Marcu din închisoare. I-au legat gâtul cu o frânghie groasă şi la fel ca în prima zi, l-au târât peste pietre şi peste stânci. Într-un final, Sfântul Marcu şi-a dat sufletul curat în mâinile Domnului şi a primit cununa martirajului.
Cu toate acestea, moartea Sfântului Marcu nu a satisfăcut furia păgânilor. Au adus mult lemn de foc şi se pregăteau să-i ardă trupul. Dar o furtună puternică s-a pornit şi o ploaie torenţială a început. Păgânii s-au speriat şi au fugit înspăimântaţi.
Credincioşii au venit şi au luat trupul sfânt, l-au dus la biserica din Bokalia, l-au înfăşurat în giulgiu, s-au rugat la capul lui şi l-au aşezat într-un coşciug. Apoi au îngropat coşciugul într-un loc secret în biserică.""
Ajungem la evenimentele tumultoase din jurul anului 400 AD unde mai apare un personaj emblematic: Hypatia .
""Cea mai detaliatã relatare privind tragicul sfârşit al Hypathiei o gãsim la Socrates. Egiptul secolului al IV-lea era dominat de nelinişti şi transformãri puternice, care aveau sã-şi punã definitiv amprenta asupra lumii clasice. Creştinismul ia avânt, iar conflictele cu pãgânii devin tot mai dese, mai ales cã Alexandria rãmãsese ultimul centru intelectual neoplatonic, unde înfloreau ştiinţele şi cugetul liber, neîngrãdit de religie. Dar în 391 patrarhul Theophilus declarã pãgânismul ilegal, ceea ce conduce la o distrugere în masã a templelor, printre care Serapeumul şi Museionul, care adãposteau o vastã colecţie de opere care scãpaserã incendiului bibliotecii din Alexandria. În 412 Chiril devine patriarhul Alexandriei şi începe o campania durã împotriva evreilor, apropiaţi ai guvernatorului Orestes, care sunt alungaţi din oraş. Protestul acestuia la Constantinopol ii determinã pe creştini sã-l atace şi pe el, dar scapã doar cu rãni uşoare.Hypathia este implicatã şi ea în conflict, pentru cã apare mereu în compania magistraţilor, este o figurã cu autoritate şi bunã prietenã cu Orestes. Pentru a dovedi autoritatea Bisericii, mai ales dupã ce Ammonius, un cãlugãr, este torturat pânã la moarte pentru cã aruncase cu pietre în prefect, Chiril îşi îndreaptã atenţia spre Hypathia, pe care o numeşte, confrom lui Ioan de Nikiu, “vrãjitoare pãgânã”. Femeia-matematician cade pradã sectei violente a parabolanilor, care o prind, o bat pânã la ultima suflare, o taie în bucãţi şi o ard. Nu existã dovezi clare cã a fost ordinul lui Chiril (considerat sfânt de Bisericã), dar este oricum improbabil sã fi fost strãin de acţiunea gloatei de fanatici, care nu au fost niciodatã pedepsiţi.""
In aceasta perioada tulbure a crestinismului din Alexandria dispare definitiv corpul lui Alexandru Macedon. In fata furiei maselor distrugatoare se pare ca cea mai buna ascunzatoare ar fi fost chiar in Bokalia.
Atunci apar la iveala din ascunzisul secret din biserica din Bokalia moastele Sfantului Apostol Marcu.
Si asa a mai trecut inca aproape 400 de ani. Cu corpul lui Alexandru Macedon disparut miraculos si cu moastele Sfantului Apostol Marcu venerate la Alexandria.
Anul 863 AD. Venetienii fura moastele Sfantului Apostol Marcu. Si le duc cu mare fast la Venetia.
Dupa alte surse ""În 828 veneţienii şi-au mărit prestigiul aducând de la Alexandria moaştele Sfântului Marcu ce au fost depuse în noua biserică; scaunul Patriarhal a fost şi el mutat la Rialto. Din secolul nouă până în secolul al XII-lea Veneţia s-a transformat într-o cetate-stat. Poziţia sa geografică o făcea aproape invulnerabilă şi îi dădea un avantj enorm în ceea ce priveşte comerţul. Veneţienii au păstrat strânse legături cu Constantinopolul care le-a acurdat dreptul de a face comerţ liber în Imperiul Roman de Răsărit. Oraşul din lagună a devenit o superputere economică de pe urma negoţului cu mirodenii şi ţesături între lumea arabă şi cea bizantină. În timpul acestei perioade de bogăţie familiile cele mai înstărite ale republicii se întreceau în a construi cele mai impunătoare edificii şi opere de artă, aducând la Veneţia cei mai mari artişti ai vremii.""
Stau si eu si ma intreb : OARE CE AU FURAT VENETIENII?
Miorita!
Cine nu a citit cel putin o data in viata Miorita? Si sa nu fi fost cat de cat impresionat de frumusetea baladei. Si de complexitatea mesajului.
sa poti sa fi fericit, multumit in viata -, ci de faptul ca poti profita, sa zicem inteligent, de timpul pe care il ai de trait, astfel incit sa nu devii un sclav al muncii. Prin urmare, e vorba de o etica a muncii."
Mult zice cu drag;
Fluieraş de os,
Mult zice duios;
Fluieraş de soc,
Mult zice cu foc!"
De mult cochetez cu ideea de a-mi da si eu cu parerea despre cateva aspecte care mi-au devenit clare o data cu trecerea anilor.
Si trei ar fi ele la numar, exact ca si treimea care se repeta aproape obsedant in versurile poeziei.
Primul aspect ar fi vorba de "downshifting". Poate chiar am avea aici o definitie ancestrala a acestui comportament. Iata si o definitie (in engleza) a fenomenului : http://en.wikipedia.org/wiki/Downshifting
Al doilea aspect s-ar referi si la sumedenia de cuvinte de origine necunoscuta (eu as zice dace) din balada.
Al treilea aspect s-ar referi la magia care strabate balada de la un capat la altul. Si cand ma refer la magie nu este vorba de vrajitoare si nici de ceva negru si intunecat. Ci de ceva care vine din radacinile poporului roman (aici revin cu componenta dacica ).
Cam asa suna balada stilizata de Vasile Alecsandri:
"Pe-un picior de plai,
Pe-o gură de rai,
Iată vin în cale,
Se cobor la vale,
Trei turme de miei,
Cu trei ciobănei.
Unu-i moldovan,
Unu-i ungurean
Şi unu-i vrâncean.
Iar cel ungurean
Şi cu ce-l vrâncean,
Mări, se vorbiră,
Ei se sfătuiră
Pe l-apus de soare
Ca să mi-l omoare
Pe cel moldovan,
Că-i mai ortoman
Ş-are oi mai multe,
Mândre şi cornute,
Şi cai învăţaţi,
Şi câni mai bărbaţi,
Dar cea mioriţă,
Cu lână plăviţă,
De trei zile-ncoace
Gura nu-i mai tace,
Iarba nu-i mai place.
- Mioriţă laie,
Laie bucălaie,
De trei zile-ncoace
Gura nu-ţi mai tace!
Ori iarba nu-ţi place,
Ori eşti bolnăvioară,
Drăguţă mioară?
- Drăguţule bace,
Dă-ţi oile-ncoace,
La negru zăvoi,
Că-i iarbă de noi
Şi umbră de voi.
Stăpâne, stăpâne,
Îţi cheamă ş-un câine,
Cel mai bărbătesc
Şi cel mai frăţesc,
Că l-apus de soare
Vreau să mi te-omoare
Baciul ungurean
Şi cu cel vrâncean!
- Oiţă bârsană,
De eşti năzdrăvană,
şi de-a fi să mor
în câmp de mohor,
Să spui lui vrâncean
Şi lui ungurean
Ca să mă îngroape
Aice, pe-aproape,
În strunga de oi,
Să fiu tot cu voi;
În dosul stânii
Să-mi aud cânii.
Aste să le spui,
Iar la cap să-mi pui
Fluieraş de fag,
Mult zice cu drag;
Fluieraş de os,
Mult zice duios;
Fluieraş de soc,
Mult zice cu foc!
Vântul, când a bate,
Prin ele-a răzbate
Ş-oile s-or strânge,
Pe mine m-or plânge
Cu lacrimi de sânge!
Iar tu de omor
Să nu le spui lor.
Să le spui curat
Că m-am însurat
Cu-o mândră crăiasă,
A lumii mireasă;
Că la nunta mea
A căzut o stea;
Soarele şi luna
Mi-au ţinut cununa.
Brazi şi paltinaşi
I-am avut nuntaşi,
Preoţi, munţii mari,
Paseri, lăutari,
Păserele mii,
Şi stele făclii!
Iar dacă-i zări,
Dacă-i întâlni
Măicuţă bătrână,
Cu brâul de lână,
Din ochi lăcrimând,
Pe câmpi alergând,
Pe toţi întrebând
Şi la toţi zicând:
"Cine-a cunoscut,
Cine mi-a văzut
Mândru ciobănel,
Tras printr-un inel?
Feţişoara lui,
Spuma laptelui;
Musteţioara lui,
Spicul grâului;
Perişorul lui,
Peana corbului;
Ochişorii lui,
Mura câmpului?"
Tu, mioara mea,
Să te-nduri de ea
Şi-i spune curat
Că m-am însurat
Cu-o fată de crai,
Pe-o gură de rai.
Iar la cea măicuţă
Să nu spui, drăguţă,
Că la nunta mea
A căzut o stea,
C-am avut nuntaşi
Brazi şi paltinaşi,
Preoţi, munţii mari,
Paseri, lăutari,
Păserele mii,
Şi stele făclii! "
Iată vin în cale,
Se cobor la vale,
Trei turme de miei,
Cu trei ciobănei.
Unu-i moldovan,
Unu-i ungurean
Şi unu-i vrâncean.
Iar cel ungurean
Şi cu ce-l vrâncean,
Mări, se vorbiră,
Ei se sfătuiră
Pe l-apus de soare
Ca să mi-l omoare
Pe cel moldovan,
Că-i mai ortoman
Ş-are oi mai multe,
Mândre şi cornute,
Şi cai învăţaţi,
Şi câni mai bărbaţi,
Dar cea mioriţă,
Cu lână plăviţă,
De trei zile-ncoace
Gura nu-i mai tace,
Iarba nu-i mai place.
- Mioriţă laie,
Laie bucălaie,
De trei zile-ncoace
Gura nu-ţi mai tace!
Ori iarba nu-ţi place,
Ori eşti bolnăvioară,
Drăguţă mioară?
- Drăguţule bace,
Dă-ţi oile-ncoace,
La negru zăvoi,
Că-i iarbă de noi
Şi umbră de voi.
Stăpâne, stăpâne,
Îţi cheamă ş-un câine,
Cel mai bărbătesc
Şi cel mai frăţesc,
Că l-apus de soare
Vreau să mi te-omoare
Baciul ungurean
Şi cu cel vrâncean!
- Oiţă bârsană,
De eşti năzdrăvană,
şi de-a fi să mor
în câmp de mohor,
Să spui lui vrâncean
Şi lui ungurean
Ca să mă îngroape
Aice, pe-aproape,
În strunga de oi,
Să fiu tot cu voi;
În dosul stânii
Să-mi aud cânii.
Aste să le spui,
Iar la cap să-mi pui
Fluieraş de fag,
Mult zice cu drag;
Fluieraş de os,
Mult zice duios;
Fluieraş de soc,
Mult zice cu foc!
Vântul, când a bate,
Prin ele-a răzbate
Ş-oile s-or strânge,
Pe mine m-or plânge
Cu lacrimi de sânge!
Iar tu de omor
Să nu le spui lor.
Să le spui curat
Că m-am însurat
Cu-o mândră crăiasă,
A lumii mireasă;
Că la nunta mea
A căzut o stea;
Soarele şi luna
Mi-au ţinut cununa.
Brazi şi paltinaşi
I-am avut nuntaşi,
Preoţi, munţii mari,
Paseri, lăutari,
Păserele mii,
Şi stele făclii!
Iar dacă-i zări,
Dacă-i întâlni
Măicuţă bătrână,
Cu brâul de lână,
Din ochi lăcrimând,
Pe câmpi alergând,
Pe toţi întrebând
Şi la toţi zicând:
"Cine-a cunoscut,
Cine mi-a văzut
Mândru ciobănel,
Tras printr-un inel?
Feţişoara lui,
Spuma laptelui;
Musteţioara lui,
Spicul grâului;
Perişorul lui,
Peana corbului;
Ochişorii lui,
Mura câmpului?"
Tu, mioara mea,
Să te-nduri de ea
Şi-i spune curat
Că m-am însurat
Cu-o fată de crai,
Pe-o gură de rai.
Iar la cea măicuţă
Să nu spui, drăguţă,
Că la nunta mea
A căzut o stea,
C-am avut nuntaşi
Brazi şi paltinaşi,
Preoţi, munţii mari,
Paseri, lăutari,
Păserele mii,
Şi stele făclii! "
1. Downshifting. Intr-o lume in care spiritul antreprenorial sa manifesta indeosebi prin pastorit si transhumanta, ciobanasul nu prea era un sensibil si un usor impresionabil. O turma de oi pe care uneori trebuia sa o duci din zona Dobrogei pana sa zicem in muntii Bucegi nu era o intreprindere usoara. Era nevoie de curaj, pricepere si multa vointa. Nu era usor sa treci Dunarea pe pod de gheata si nici sa parcurgi aproape 500 de km cu sute de oi. Caci arealul ancestral al ciobanului mioritic tinea pe toata intinderea Daciei lui Burebista. Si de aici o intreaga cunoastere a locurilor de pasunat, de trecut apele si de înnoptat Atacul lupilor si al ursilor era ceva obisnuit. Sa nu mai punem la socoteala si lotrii care si ei vin din negura timpului. Astazi am avea de a face cu un manager perfect care face fata oricarei stituatii si are rezultatele cele mai bune. Dovada ar fi si invidia colegilor de breasla. In lumea de azi ceea ce au planuit ceilalti doi ciobani se numeste " HOSTILE TAKEOVER". Si in fata evidentei (Miorita ar fi primul serviciu de (informatii) spionaj economic privat) ce face ciobanasul nostru.
Are o atitudine ZEN: "Este postura în care "trezitul" Shakyamuni a atins iluminarea acum 2600 de ani. Se mai numeste „întoarcerea la condiția normală, originară, universală a corpului și a minții"".
Nu tu scandal, nu tu bodyguard, nu tu mass-media, nu tu nimic!
O atitudine ciudata pentru un om de afaceri de succes. Si de aici si comparatia mea cu fenomenul DOWNSHIFTING.
Imi permit sa citez din Aurora Liiceanu (nu-nu-nu, nici o legatura) :
"Downshifting-ul s-a nascut din refuzul societatii occidentale (carede fapt este o expresie postmaterialista) de a nu deveni sclavul valorilor materiale si de a-ti consuma toata existenta alergind dupa bani, dupa o pozitie ierarhica. Downshifting-ul inseamna refuzul de a intra intr-o anume inregimentare (prin dresaj), refuzul pozitiei, refuzul salariilor mari etc. Ideea de baza este ca de fapt calitatea vietii individului, care este data nu de felul in care se pozitioneaza el din punct de vedere material -nu iti trebuie atit de multi bani casa poti sa fi fericit, multumit in viata -, ci de faptul ca poti profita, sa zicem inteligent, de timpul pe care il ai de trait, astfel incit sa nu devii un sclav al muncii. Prin urmare, e vorba de o etica a muncii."
Aici intervin si spun ca de fapt Miorita este un exemplu "avant la lettre" de Downshifting.
Parerea mea!
2. Incercand sa gasesc etimologia cuvantului RABDARE (pe care il banuiesc a fi de origine dacica) am fost surprins de multitudinea de cuvinte din Miorita cu origine incerta pe care eu le simt a fi de origine dacica. De altfel cred ca si cuvantul Miorita are si el origine dacica.
Ia sa vedem ce cuvinte mi-au atras atentia:
amurg ; baci ; barsana ; brau ; brad ; cioban (aici este o intreaga discutie cu originea turca, dar si in literatura de specialitate turca este o intrega discutie cu originea cuvantului coban din iraniana sau mai bine zis ariana; asa ca eu cred ca este vorba de doua ramuri ale aceluiasi cuvant = cioban prin daca si coban prin turca din iraniana) ; codru ; copac ; doina ; dulau ; fluier ; ortoman ; stapan ; stana ; zestre ; strunga ; mireasa .
Parca vad firul naratiunii deja in limba strabunilor daci. Si in fond nici nu este imposibil sa fie asa. Sa fie oare Miorita mult mai veche decat s-a crezut? Sa strabata ea doua milenii de istorie si sa ne readuca la urechile noastre bucati din doinele dacilor? Eu asa inclin sa cred.
3. Magia. Magia din Miorita. Intodeauna m-a fascinat cum Miorita putea vorbi. Nu l-am banuit pe ciobanas ca ar fi luat-o razna. Mai ales dupa ce am vazut filmul "Harry Potter" mi-am dat seama ce scenariu zace in Miorita.
Decorul este magnific. Personajele clar conturate si intriga se tese din primele versuri. Atacul nu poate avea loc ziua in amiaza mare. Asa ca apusul de soare pare momentul perfect pentru lovitura. Acum apare si oita barsana denumita si nazdravana, adica magica. Cine stie de fapt cine este Miorita?
Apare si locul in care isi doreste ciobanul sa fie ingropat: "În strunga de oi; În dosul stânii" Pana aici inca nimic deosebit. Totul se schimba cu aparitia fluieraselor:
"Fluieraş de fag, Mult zice cu drag;
Fluieraş de os,
Mult zice duios;
Fluieraş de soc,
Mult zice cu foc!"
Sunt trei simboluri care fac legatura intre magie si natura. Fagul reprezinta viata si perenitatea. Jirul fagului reprezinta masa pentru multe vietuitoare ale padurii. Fagul in sine are multe proprietăți terapeutice. Osul reprezinta moartea si trecerea in neființă. Iar socul reprezinta partea spiritulala a existentei. Pe scurt : viata-moarte si existenta spirtuala.
Fagul este asociat cu dragostea (drag) ; Osul este asociat cu amintirea (duiosenia) iar Socul este asociat cu focul purificator spre o noua existenta.
O paranteza fac aici legata tot de Harry Potter. Bagheta cea mai puternica pentru un vrajitor era cea de Soc (elderwood wand).
Urmeaza un salt in timp la tragedia antica greaca si la corul bocitoarelor (lacrimi de sange). Culmea este ca nu este doar o figura de stil. Exista HAEMOLACRIA!
As mai fi multe de spus dar ma opresc aici.
marți, 25 decembrie 2012
Bradul de Craciun!
O imagine idilica. Familia reunita in jurul bradului de Craciun desfacand cadourile aduse de Mos Craciun! Un brad verde, natural adus din cine stie ce padure de aici sau de aiurea. Si in fond cine se gandeste de unde este bradul si ce inseamna el pentru natura.
Acum zece ani am plantat si eu peste 20 de brazi la Moroeni. Pentru cine ma citeste dej ceva vreme nu este nici un secret refugiul meu "special" de unde imi iau energie si simt vibratia naturii.
Si am urmarit in timp in toti acesti ani cum brazii mei au crescut. Ca un parinte. Si am vazut cat timp este necesar sa creasca si sa ajunga la 3 metri. 10 ani la scara unei vieti de om este destul de mult. La scara naturii este un fir de nisip pe o plaja. Dar personal am creat o legatura emotionala cu fiecare planta pe care am redat-o naturii.
Asa ca am resimtit un soc imens cand pe 22 decembrie ajungand la Moroeni (unde zapada era de 40 de cm) sa vad in locul unde trebuia sa fie un mandru bradut de 3 metri un CIOT!
Da. Cineva sarise gardul si im taiase bradul. Sa il vanda pentru un doritor de natura autentica.
Am simtit ca si cum cineva imi omorase un copil. Acum rabufneste din mine o amaraciune totala.
Daca tot ne dam de ceasul mortii de o groaza de lucruri care afecteaza natura, daca vrem numai ECO, daca ne pasa de natura, oare de ce taiam padurea?
Tot de zece ani am renuntat si eu la bradul de natural. Am cumparat unul artificial. Si asta nu pentru ca sunt prea zgarcit. Pur si simplu nu vedeam rostul taierii unui brad din padure si tinerea lui in casa aproape o luna si apoi aruncarea lui la gunoi.
De abia acum insa am simtit poate si eu ce simte padurea cu mii si mii de copilasi ai ei! UN POGROM!
In numele Credintei? In numele Traditiei?
NU!
In numele SOCIETATII DE CONSUM!!!
Nu avem nimic in comun cu Bradul de Craciun. Nici in traditia ortodoxa, nici in traditia ancestrala romaneasca.
Bradul l-am vazut pe la nunti. Bradul l-am vazut cand este gata un acoperis de casa noua. Dar nu an de an in casele oamenilor!!!!!
Am devenit dusman declarat al acestui obicei! Nu vreau sa mai fiu parte la crima cu buna stiinta impotriva naturii!
AJUNGE!
10 ani am urmarit cum a crescut un brad la la 20 de cm la 3 metri. Si intr-o noapte un fierastrau l-a lasat fara viata ca sa impodobeasca nu stiu ce casa. 10 ANI!
E prea mult si nu avem nici un drept sa facem asa ceva.
Poate eram orb si nu vedeam!
Poate eram surd si nu auzeam!
Dar bradul are si el o viata. Si este in armonie cu natura!
Taind un brad omoram o parte din natura si implicit ne omoram pe noi insine!
10 ANI!
E pacat de marea diferenta intre ceea ce spunem si ceea ce facem!
Acum zece ani am plantat si eu peste 20 de brazi la Moroeni. Pentru cine ma citeste dej ceva vreme nu este nici un secret refugiul meu "special" de unde imi iau energie si simt vibratia naturii.
Si am urmarit in timp in toti acesti ani cum brazii mei au crescut. Ca un parinte. Si am vazut cat timp este necesar sa creasca si sa ajunga la 3 metri. 10 ani la scara unei vieti de om este destul de mult. La scara naturii este un fir de nisip pe o plaja. Dar personal am creat o legatura emotionala cu fiecare planta pe care am redat-o naturii.
Asa ca am resimtit un soc imens cand pe 22 decembrie ajungand la Moroeni (unde zapada era de 40 de cm) sa vad in locul unde trebuia sa fie un mandru bradut de 3 metri un CIOT!
Da. Cineva sarise gardul si im taiase bradul. Sa il vanda pentru un doritor de natura autentica.
Am simtit ca si cum cineva imi omorase un copil. Acum rabufneste din mine o amaraciune totala.
Daca tot ne dam de ceasul mortii de o groaza de lucruri care afecteaza natura, daca vrem numai ECO, daca ne pasa de natura, oare de ce taiam padurea?
Tot de zece ani am renuntat si eu la bradul de natural. Am cumparat unul artificial. Si asta nu pentru ca sunt prea zgarcit. Pur si simplu nu vedeam rostul taierii unui brad din padure si tinerea lui in casa aproape o luna si apoi aruncarea lui la gunoi.
De abia acum insa am simtit poate si eu ce simte padurea cu mii si mii de copilasi ai ei! UN POGROM!
In numele Credintei? In numele Traditiei?
NU!
In numele SOCIETATII DE CONSUM!!!
Nu avem nimic in comun cu Bradul de Craciun. Nici in traditia ortodoxa, nici in traditia ancestrala romaneasca.
Bradul l-am vazut pe la nunti. Bradul l-am vazut cand este gata un acoperis de casa noua. Dar nu an de an in casele oamenilor!!!!!
Am devenit dusman declarat al acestui obicei! Nu vreau sa mai fiu parte la crima cu buna stiinta impotriva naturii!
AJUNGE!
10 ani am urmarit cum a crescut un brad la la 20 de cm la 3 metri. Si intr-o noapte un fierastrau l-a lasat fara viata ca sa impodobeasca nu stiu ce casa. 10 ANI!
E prea mult si nu avem nici un drept sa facem asa ceva.
Poate eram orb si nu vedeam!
Poate eram surd si nu auzeam!
Dar bradul are si el o viata. Si este in armonie cu natura!
Taind un brad omoram o parte din natura si implicit ne omoram pe noi insine!
10 ANI!
E pacat de marea diferenta intre ceea ce spunem si ceea ce facem!
luni, 24 decembrie 2012
De Craciun pur si simplu!
Anul acesta o sa fac greva in domeniul SMS si e-mail cu mesaje copiate si retransmise spre diversi si diverse. Asa a ajuns sa ne manifestam simpatia, obligatia sau "captatio benevolentia" spre cercul de cunoscuti de la serviciu sau de acasa.
Ma gandeam la ce sarbatorim de fapt. Sarbatorim Nasterea! Cea mai frumoasa Sarbatoare!
Gandind retrospectiv am ajuns sa "Sarbatorim" sau mai bine zis sa comemoram zile in care este vorba de moartea cuiva. Peste 80% din sarbatorile religioase sunt legate de ziua in care au murit Sfinti sau Mantuitorul. Chiar si pentru Fecioara Maria Sarbatoarea principala este Adormirea Maicii Domnului.
Asa am ajuns sa traim si sa ne structuram viata. Sa traim cu ideea ca oamenii sunt apreciati doar dupa moarte, ca doar posteritatea poate aduce aprecierea deplina. Cam trist!
Acum vorbim despre Sarbatorile de Sfarsit de An. Si nu vorbim asa mult de Anul Nou! O atitudine depresiva si oarecum lipsita de speranta!
Si eu cad in depresie cand vine vorba de ziua de nastere. In loc sa ma bucur ca adun un nou an in multitudinea de ani deja adunati. Si fac bilantul si devin trist. In loc sa ma bucur ca sunt in viata si ca Divinitatea imi da voie sa descopar in fiecare secunda Viata, Dragostea si Adevarul!
Asa ca astazi vreau sa vorbesc de Nastere, de Lumina, de Bucurie!
Nasterea inseamna Speranta! Nasterea inseamna Implinire! Nasterea inseamna Iubire! Nasterea inseamna Responsabilitate! Nasterea inseamna un inceput de drum!
Tuturor celor care ar fi trebuit sa le scriu un SMS, un email sau pur si simplu sa ii sun le cer iertare!
In schimb le ofer aceste randuri ca o ofranda adusa impreuna pentru ceea ce conteaza cel mai mult pe lumea asta: UN GAND BUN si multa Dragoste!
CRACIUN FERICIT! Impreuna cu cine va sta alaturi, impreuna cu cine sunteti in Gand alaturi si din pacate nu puteti fi si fizic alaturi.
Pentru a exista Paste si Inaltare ar trebui sa existe mai intai Craciunul!
Asa ca sa nu uitati ordinea fireasca cand va ganditi la Alfa si Omega!
Ma gandeam la ce sarbatorim de fapt. Sarbatorim Nasterea! Cea mai frumoasa Sarbatoare!
Gandind retrospectiv am ajuns sa "Sarbatorim" sau mai bine zis sa comemoram zile in care este vorba de moartea cuiva. Peste 80% din sarbatorile religioase sunt legate de ziua in care au murit Sfinti sau Mantuitorul. Chiar si pentru Fecioara Maria Sarbatoarea principala este Adormirea Maicii Domnului.
Asa am ajuns sa traim si sa ne structuram viata. Sa traim cu ideea ca oamenii sunt apreciati doar dupa moarte, ca doar posteritatea poate aduce aprecierea deplina. Cam trist!
Acum vorbim despre Sarbatorile de Sfarsit de An. Si nu vorbim asa mult de Anul Nou! O atitudine depresiva si oarecum lipsita de speranta!
Si eu cad in depresie cand vine vorba de ziua de nastere. In loc sa ma bucur ca adun un nou an in multitudinea de ani deja adunati. Si fac bilantul si devin trist. In loc sa ma bucur ca sunt in viata si ca Divinitatea imi da voie sa descopar in fiecare secunda Viata, Dragostea si Adevarul!
Asa ca astazi vreau sa vorbesc de Nastere, de Lumina, de Bucurie!
Nasterea inseamna Speranta! Nasterea inseamna Implinire! Nasterea inseamna Iubire! Nasterea inseamna Responsabilitate! Nasterea inseamna un inceput de drum!
Tuturor celor care ar fi trebuit sa le scriu un SMS, un email sau pur si simplu sa ii sun le cer iertare!
In schimb le ofer aceste randuri ca o ofranda adusa impreuna pentru ceea ce conteaza cel mai mult pe lumea asta: UN GAND BUN si multa Dragoste!
CRACIUN FERICIT! Impreuna cu cine va sta alaturi, impreuna cu cine sunteti in Gand alaturi si din pacate nu puteti fi si fizic alaturi.
Pentru a exista Paste si Inaltare ar trebui sa existe mai intai Craciunul!
Asa ca sa nu uitati ordinea fireasca cand va ganditi la Alfa si Omega!
vineri, 21 decembrie 2012
A Ponta Ca Lipsa a venit!
Ce frumos suna : APONTACALIPSA!
Incerc sa nu mai raspund chemarilor spasmodice din ce a mai ramas din zoonpolitikon ce eram. Care eram!
Nu pot decat sa remarc o haita de hiene gata sa se sfasie intre ele pentru gestionarea banului public.
Mega ministere din plina perioada troskiska.
Si cand mai vad un giurescu langa un bekali imi dau seama ca orice este posibil.
Dragi concetateni si nu numai!
Dupa inca patru ani irositi si tot asteptand la Schengen sa ne absoarba vom da vina pe greaua mostenire.
Si de abia atunci DDD va fi singura salvare. De noi insine.
Intr-adevar incepe o noua epoca. A FURACIUNII organizate de stat si legiferata de parlament.
TWO LEGS BAD, FOUR LEGS GOOD!
Astept cu nerabdare înființarea MINISTERULUI ADEVARULUI, eventual ABSOLUT si cu Secretariatul de stat pentru INTEGRARE IN ABSOLUT!
HA HA HA!
O tara vesela plina de oameni tristi!
Mai ramane doar sa asteptam profetiile Babei Vanga sa se indeplineasca.
Caci in Romania toata lumea maya!
Incerc sa nu mai raspund chemarilor spasmodice din ce a mai ramas din zoonpolitikon ce eram. Care eram!
Nu pot decat sa remarc o haita de hiene gata sa se sfasie intre ele pentru gestionarea banului public.
Mega ministere din plina perioada troskiska.
Si cand mai vad un giurescu langa un bekali imi dau seama ca orice este posibil.
Dragi concetateni si nu numai!
Dupa inca patru ani irositi si tot asteptand la Schengen sa ne absoarba vom da vina pe greaua mostenire.
Si de abia atunci DDD va fi singura salvare. De noi insine.
Intr-adevar incepe o noua epoca. A FURACIUNII organizate de stat si legiferata de parlament.
TWO LEGS BAD, FOUR LEGS GOOD!
Astept cu nerabdare înființarea MINISTERULUI ADEVARULUI, eventual ABSOLUT si cu Secretariatul de stat pentru INTEGRARE IN ABSOLUT!
HA HA HA!
O tara vesela plina de oameni tristi!
Mai ramane doar sa asteptam profetiile Babei Vanga sa se indeplineasca.
Caci in Romania toata lumea maya!
luni, 17 decembrie 2012
Campionatele nationale de kyokushin decembrie 2012
Cand te inveti cu bataia si cateva vanatai nu te mai sperie, incepi sa te obisnuiesti cu ideea.
Am reusit sa imi oripilez un prieten cu ce face baiatul meu in timpul liber.
Asa ca astazi mai postez cateva linkuri de la Campionatele Nationale pentru copii Kyokushin 16 decembrie 2012 de la sala de sport a liceului Mircea Eliade.
Iata linkurile:
http://www.youtube.com/watch?
http://www.youtube.com/watch?
http://www.youtube.com/watch?
Adunarea a fost pentru ora 9.00 cand era programat cantarul oficial.
Asa ca scoala-te de duminica de dimineata si ia orasul in piept pana pe Splai intre Politehnica si Semanatoarea.
Sala de sport era frumoasa si la ora 9.00 era doar o femeie de serviciu cu un mop in mana care spala cei peste 2000 mp ai salii de sport.
Lume multa. Din toata tara. De la Ploiesti, din Giurgiu, din Rosiori, din Costinesti si evident si din Bucuresti.
Copii veniti cu Mertzane, cu Gipane,, dar si cu Dacia si cu microbuze la gramada. Ningea domol si cei peste 1000 de parinti si copii astepatu infrigurati sa vina cineva sa ii cantareasca (eventual). Asa ca toti s-au refugiat in cantina cu autoservire de la parter. Unde ingrozit bucatarul isi anunta seful de invazie. Seful urla in telefon : Da-i afara!!!!!.... Dar... Sefu ....astia sunt karatisti!!!!
A venit si ora 11.00 si a inceput cantarirea. Copii cu greutati normale, marea majoritate. Altii nu reuseau sa fie in limite rezonabile. Asa ca au existat lupte intre copiii si cu 15 kg diferenta de greutate.La varsta lor o diferenta de 15 kg in plus se simte rau.
A inceput sectiunea de kata. Si aici fetele au dominat.
Dar cel mai mult fetele au dominat proba de kumite. Parca era sfarsitul lumii. Se bateau in draci. Si aveau o ura pe fata de eu eram infricosat. Cum este posibil ca o fetita de pana in 14 ani sa se arunce in lupta ca un kamikaze si sa dea cu toata ura ei?! Si ce se pocneau!
Baietii erau mult mai suavi si mult mai putin determinati (unii dintre ei). Asa ca nivelul tehnic a lasat de dorit. Forta bruta a fost cea care a contat.
Bataia a durat pana pe la ora 17.00.
Andrei a luat bataie in a treia lupta de la o veche cunoștință ( se mai batusera impreuna si la Ploiesti, unde si acolo luase bataie, terminand pe locul 3) care in final a castigat categoria . Bravo lui!
A mai luat si o palma la fund de la cumnata profesorului de la Ploiesti, Bozianu. Va multumesc doamna Otilia pentru educatia pe care ati simtit nevoie sa o aratati lui Andrei.
Am reusit sa imi oripilez un prieten cu ce face baiatul meu in timpul liber.
Asa ca astazi mai postez cateva linkuri de la Campionatele Nationale pentru copii Kyokushin 16 decembrie 2012 de la sala de sport a liceului Mircea Eliade.
Iata linkurile:
http://www.youtube.com/watch?
http://www.youtube.com/watch?
http://www.youtube.com/watch?
Adunarea a fost pentru ora 9.00 cand era programat cantarul oficial.
Asa ca scoala-te de duminica de dimineata si ia orasul in piept pana pe Splai intre Politehnica si Semanatoarea.
Sala de sport era frumoasa si la ora 9.00 era doar o femeie de serviciu cu un mop in mana care spala cei peste 2000 mp ai salii de sport.
Lume multa. Din toata tara. De la Ploiesti, din Giurgiu, din Rosiori, din Costinesti si evident si din Bucuresti.
Copii veniti cu Mertzane, cu Gipane,, dar si cu Dacia si cu microbuze la gramada. Ningea domol si cei peste 1000 de parinti si copii astepatu infrigurati sa vina cineva sa ii cantareasca (eventual). Asa ca toti s-au refugiat in cantina cu autoservire de la parter. Unde ingrozit bucatarul isi anunta seful de invazie. Seful urla in telefon : Da-i afara!!!!!.... Dar... Sefu ....astia sunt karatisti!!!!
A venit si ora 11.00 si a inceput cantarirea. Copii cu greutati normale, marea majoritate. Altii nu reuseau sa fie in limite rezonabile. Asa ca au existat lupte intre copiii si cu 15 kg diferenta de greutate.La varsta lor o diferenta de 15 kg in plus se simte rau.
A inceput sectiunea de kata. Si aici fetele au dominat.
Dar cel mai mult fetele au dominat proba de kumite. Parca era sfarsitul lumii. Se bateau in draci. Si aveau o ura pe fata de eu eram infricosat. Cum este posibil ca o fetita de pana in 14 ani sa se arunce in lupta ca un kamikaze si sa dea cu toata ura ei?! Si ce se pocneau!
Baietii erau mult mai suavi si mult mai putin determinati (unii dintre ei). Asa ca nivelul tehnic a lasat de dorit. Forta bruta a fost cea care a contat.
Bataia a durat pana pe la ora 17.00.
Andrei a luat bataie in a treia lupta de la o veche cunoștință ( se mai batusera impreuna si la Ploiesti, unde si acolo luase bataie, terminand pe locul 3) care in final a castigat categoria . Bravo lui!
A mai luat si o palma la fund de la cumnata profesorului de la Ploiesti, Bozianu. Va multumesc doamna Otilia pentru educatia pe care ati simtit nevoie sa o aratati lui Andrei.
sâmbătă, 15 decembrie 2012
Cum o sa-mi petrec nesfarsitul lumii?
Daca nu a fost sa fie anul 1000 sau nici macar anul 2000 frumoasa planeta albastra se pregateste domol de inca un hop psihologic. 21 decembrie 2012. Eventual la ora 21 si 21 de minute. Ceea ce ma intreb ar fi dupa ce fus orar? Macar sa nu pierd reducerile de la hipermarket si sa nu ma prinda extinctia cu cosul gol.
As avea doar o mare satisfactie: Nu as mai auzii reclama : "De 12 ani cu si despre oameni" sau in cazul meu "De 5 ani cu si despre comision de risc si curs valutar "!
Lasand gluma la o parte ma fascineaza ideea de extinctie sau Apocalipsa! Este clar ca in mentalul colectiv o asemenea idee este clar inradacinata. Si in fond ar fi normal sa fie asa. Orice inceput are si un sfarsit (oare?). Si prea ne credem acum singurii si unicii stapanitori ai planetei intr-o istorie de cel putin zeci de milioane de ani ( iau doar in calcul ultimii 60 de milioane de ani de cand dinozaurii au disparut in masa!).
Cred intr-o parcurgere a timpului in cicluri. Si mai cred ca Pamantul a avut parte de momente in care specii intregi au ajuns aproape de zero sau au disparut complet. Daca eu traiesc intr-o zona cu patru anotimpuri, simt cel mai bine ritmul vietii si sfarsitul urmat de un nou inceput, inceput, inevitabil urmat de un sfarsit. De fapt viziunea cu inceput si sfarsit este de fapt simplista, asistam si incercam sa vedem viata prin intelegerea noastra destul de limitata.Viata unui om si ciclurile naturale nu au de fapt nici un inceput si nici un sfarsit clar si bine delimitat. La fel de bine am incerca sa delimitam o picatura de apa. Sa o izolam in apa oceanului, sa o izolam in vaporii din nori sau in fulgul de zapada?
Cert este faptul ca o anumita anxietate exista legata de un sfarsit brusc si violent. Si poate ca este bine ca asa ceva exista! Si poate se si doreste o asemenea stare.
Omul doreste certitudini. Si un oarecare control. Dar in decursul unei existente umane controlul si certitudinile par a fi tot mai rare. Asa ca asta lasa loc la dubii si nesiguranta. Si la interpretari si necunoasterea si neintelegerea naturii. Si eventual si a Divinitatii. Dar asta este o poveste destul de lunga.
Primul mare moment de panica si aici ma refer la Europa, a fost apropierea anului 1000. As mai face o mica precizare. Doar lumea conectata la societatea de consum actuala are asemenea temeri. Sfarsitul lumii nu este o tema globala. Sau mai exact a ajuns sa fie globala si asta datorita lumii in care traim si a valorilor pe care ne cladim existenta.
Revin la Europa anului 1000. Sau mai exact la Europa croita de Carol cel Mare si putin din lumea Bizantului. Cam atat din planeta avea temeri de extinctie.
Si pentru asta a aparut si un termen de specialitate "PAROUSIA"! Sau mergand mai adanc pe urma termenului regasim "MARANA THA"! Sau un termen mai cunoscut din greaca dar si el putin inteles : "EPIFANIA"!
O sumedenie de termeni si o sumedenie de temeri!
Daca constiinta umana ar fi dezlegata de multele pacate pe care le savarseste zilnic atunci toate acestea interpretari si temeri ar fi inutile. Traind in pacat si savarsind pacatul (aproape zilnic) intr-un fel este normal sa te astepti sa vina si nota de plata.
In concluzie fiecare isi traieste viata si isi cauta rostul conform propriei constiinte. Si isi stabileste si reperele importante.
Eu personal pentru ziua de 21 decembrie as avea urmatorul program.
O sa incerc sa petrec cat mai mult timp impreuna cu familia mea, sa ma bucur cu baiatul meu de vacanta care incepe din acea zi (si pentru mine si pentru el), sa imi clarific si sa nu imi las restante la serviciu si sa ma pregatesc pentru Craciun. Sa imi aduc aminte de anul 1989 si sa pastrez un momnet de reculegere pentru cei morti in acea perioada. Sa imi sun mama sau chiar sa o vizitez. Sa am timp sa scriu pe blog. Si sa nu uit sa IUBESC!
As avea doar o mare satisfactie: Nu as mai auzii reclama : "De 12 ani cu si despre oameni" sau in cazul meu "De 5 ani cu si despre comision de risc si curs valutar "!
Lasand gluma la o parte ma fascineaza ideea de extinctie sau Apocalipsa! Este clar ca in mentalul colectiv o asemenea idee este clar inradacinata. Si in fond ar fi normal sa fie asa. Orice inceput are si un sfarsit (oare?). Si prea ne credem acum singurii si unicii stapanitori ai planetei intr-o istorie de cel putin zeci de milioane de ani ( iau doar in calcul ultimii 60 de milioane de ani de cand dinozaurii au disparut in masa!).
Cred intr-o parcurgere a timpului in cicluri. Si mai cred ca Pamantul a avut parte de momente in care specii intregi au ajuns aproape de zero sau au disparut complet. Daca eu traiesc intr-o zona cu patru anotimpuri, simt cel mai bine ritmul vietii si sfarsitul urmat de un nou inceput, inceput, inevitabil urmat de un sfarsit. De fapt viziunea cu inceput si sfarsit este de fapt simplista, asistam si incercam sa vedem viata prin intelegerea noastra destul de limitata.Viata unui om si ciclurile naturale nu au de fapt nici un inceput si nici un sfarsit clar si bine delimitat. La fel de bine am incerca sa delimitam o picatura de apa. Sa o izolam in apa oceanului, sa o izolam in vaporii din nori sau in fulgul de zapada?
Cert este faptul ca o anumita anxietate exista legata de un sfarsit brusc si violent. Si poate ca este bine ca asa ceva exista! Si poate se si doreste o asemenea stare.
Omul doreste certitudini. Si un oarecare control. Dar in decursul unei existente umane controlul si certitudinile par a fi tot mai rare. Asa ca asta lasa loc la dubii si nesiguranta. Si la interpretari si necunoasterea si neintelegerea naturii. Si eventual si a Divinitatii. Dar asta este o poveste destul de lunga.
Primul mare moment de panica si aici ma refer la Europa, a fost apropierea anului 1000. As mai face o mica precizare. Doar lumea conectata la societatea de consum actuala are asemenea temeri. Sfarsitul lumii nu este o tema globala. Sau mai exact a ajuns sa fie globala si asta datorita lumii in care traim si a valorilor pe care ne cladim existenta.
Revin la Europa anului 1000. Sau mai exact la Europa croita de Carol cel Mare si putin din lumea Bizantului. Cam atat din planeta avea temeri de extinctie.
Si pentru asta a aparut si un termen de specialitate "PAROUSIA"! Sau mergand mai adanc pe urma termenului regasim "MARANA THA"! Sau un termen mai cunoscut din greaca dar si el putin inteles : "EPIFANIA"!
O sumedenie de termeni si o sumedenie de temeri!
Daca constiinta umana ar fi dezlegata de multele pacate pe care le savarseste zilnic atunci toate acestea interpretari si temeri ar fi inutile. Traind in pacat si savarsind pacatul (aproape zilnic) intr-un fel este normal sa te astepti sa vina si nota de plata.
In concluzie fiecare isi traieste viata si isi cauta rostul conform propriei constiinte. Si isi stabileste si reperele importante.
Eu personal pentru ziua de 21 decembrie as avea urmatorul program.
O sa incerc sa petrec cat mai mult timp impreuna cu familia mea, sa ma bucur cu baiatul meu de vacanta care incepe din acea zi (si pentru mine si pentru el), sa imi clarific si sa nu imi las restante la serviciu si sa ma pregatesc pentru Craciun. Sa imi aduc aminte de anul 1989 si sa pastrez un momnet de reculegere pentru cei morti in acea perioada. Sa imi sun mama sau chiar sa o vizitez. Sa am timp sa scriu pe blog. Si sa nu uit sa IUBESC!
duminică, 9 decembrie 2012
Basescu Manole si Ana-electoratul !
Este o melodie a cantaretului cunoscut ca si Prince care spune : " You don't have to be beautiful to turn me on "!
Asa incepe si povestea de dragoste intre poporul roman (Ana-electoratul) si Basescu Manole. Mare mester mare. A vrajit o natiune cu un ardei iute si cu o padure de tepe. In atatia ani ardeiul l-au mancat toti romanii si tepele le-au dat oamenii in portocaliu.
Astazi 09.12.2012 se va transa definitiv finalul povestii de dragoste transformata in poveste de ura.
Paradoxal astazi nu se voteaza pentru o doctrina, pentru oameni competenti. Se voteaza intre "AI LUI" si "AIA IMPOTRIVA LUI"!
Nimic mai simplu!
Si ca in balada Mesterului Manole si aici intervine supranaturalul. Sau ca in bazmele populare unde Fat Frumos incercand sa scape de zmeu arunca pe rand diverse obiecte : peria de par, gresia etc. Prima data a aruncat peria de par transformata in padure prin anuntul UE si al FMI. Vazand ca zmeul tot se apropie a aruncat-o pe insasi Hilary in lupta cu discursul ei privind departarea de Europa si intrarea in Asia. Si ca sa vezi tot nimic!
Asa ca vrand sa opreasca electoratul sa ajunga la vot a aruncat o ploaie sa curga siroaie (la Bucuresti) si un omat de un cot in restul tarii.
Acum se va vedea ce este mai puternic: Dragostea pentru a vota cu ai lui si a-l scapa de suspendarea definitiva pana de Revelion sau Ura de a-l pune cu botul pe labe pe cel pe care l-au iubit o vreme!
Daca Ana Manole a razbit urgia si a adus mancarea iubitului astazi sunt tare curios cine va razbi pe cine!
Asa o vreme da peste cap toate calculele.
Si decanteaza clar optiunile. Sentimentele cele mai puternice vor invinge.
Sa fie URA? Sau a mai ramas ceva dragoste ?
La ora 21.00 vom afla!
Miza este tot 50%!
Acum pare totul imposibil si totul posibil!
Ne asteapta o iarna fierbinte!
PS.
DDD te-am urmarit! Esti chiar bun. Si la varsta ta ai ceva timp sa pui saua pe tara asta. Reteta vad ca ai invatat-o si nu iti este frica sa te afunzi in multime. Asa ca 15 % este un scor mai mult decat onorabil.
Viitor de aur tara noastra are! OARE?
Asa incepe si povestea de dragoste intre poporul roman (Ana-electoratul) si Basescu Manole. Mare mester mare. A vrajit o natiune cu un ardei iute si cu o padure de tepe. In atatia ani ardeiul l-au mancat toti romanii si tepele le-au dat oamenii in portocaliu.
Astazi 09.12.2012 se va transa definitiv finalul povestii de dragoste transformata in poveste de ura.
Paradoxal astazi nu se voteaza pentru o doctrina, pentru oameni competenti. Se voteaza intre "AI LUI" si "AIA IMPOTRIVA LUI"!
Nimic mai simplu!
Si ca in balada Mesterului Manole si aici intervine supranaturalul. Sau ca in bazmele populare unde Fat Frumos incercand sa scape de zmeu arunca pe rand diverse obiecte : peria de par, gresia etc. Prima data a aruncat peria de par transformata in padure prin anuntul UE si al FMI. Vazand ca zmeul tot se apropie a aruncat-o pe insasi Hilary in lupta cu discursul ei privind departarea de Europa si intrarea in Asia. Si ca sa vezi tot nimic!
Asa ca vrand sa opreasca electoratul sa ajunga la vot a aruncat o ploaie sa curga siroaie (la Bucuresti) si un omat de un cot in restul tarii.
Acum se va vedea ce este mai puternic: Dragostea pentru a vota cu ai lui si a-l scapa de suspendarea definitiva pana de Revelion sau Ura de a-l pune cu botul pe labe pe cel pe care l-au iubit o vreme!
Daca Ana Manole a razbit urgia si a adus mancarea iubitului astazi sunt tare curios cine va razbi pe cine!
Asa o vreme da peste cap toate calculele.
Si decanteaza clar optiunile. Sentimentele cele mai puternice vor invinge.
Sa fie URA? Sau a mai ramas ceva dragoste ?
La ora 21.00 vom afla!
Miza este tot 50%!
Acum pare totul imposibil si totul posibil!
Ne asteapta o iarna fierbinte!
PS.
DDD te-am urmarit! Esti chiar bun. Si la varsta ta ai ceva timp sa pui saua pe tara asta. Reteta vad ca ai invatat-o si nu iti este frica sa te afunzi in multime. Asa ca 15 % este un scor mai mult decat onorabil.
Viitor de aur tara noastra are! OARE?
vineri, 7 decembrie 2012
Cei trei magi !
In curand colindele vor rasuna prin casele oamenilor. A inceput luna sarbatorilor de iarna.
Anul trecut am scris despre latura mercantila a problemei.
Acum vreau sa scriu si despre simbolurile si semnificatia din spatele colindelor.
MAGUL!
Cine nu a auzit de cei trei Magi:
Balthazar = cel infatisat ca un african , cel mai tanar dintre toti (oare Africa cum este in raport cu lumea moderna?);
Caspar = asiaticul, de etate mijlocie ;
si
Melchior = europeanul si cel mai varstnic dintre magi.
Au venit de departe urmand traiectoria unei stele!
Multa lume se asteapta sa regaseasca un fenomen astrologic.
Putin gresit!
Un asemenea fenomen au urmarit doar dinozaurii acum 65 de milioane de ani!
...............
Ceea ce ma frapeaza pe mine este cum erau perceputi magii in cultura chineza veche.
Sau WU, cum erau ei numiti.
Iata ce pictograma aveau asociata in China:
Interesant ! NU?
Pentru mai bine de un milenu, magii au reprezentat cunoasterea absoluta.
Cuvantul lor era litera de lege. Sau DIVINITATEA VORBEA PRIN EI!
Acum in anul 2012 magii sunt mai mult asociati cu iluzionistii si cu trucurile cu carti de joc!
Prin "Adoratia Magilor" se recunoaste universalitatea mesajului crestin.
Magii sunt inca printre noi. Si ei urmaresc inca lumina "STELEI" .
Fiecare din noi poate urmari aceeasi STEA. Sau mai exact lumina cunoasterii, a dragostei si a adevarului.
Adica : CALEA, ADEVARUL SI VIATA!
Anul trecut am scris despre latura mercantila a problemei.
Acum vreau sa scriu si despre simbolurile si semnificatia din spatele colindelor.
MAGUL!
Cine nu a auzit de cei trei Magi:
Balthazar = cel infatisat ca un african , cel mai tanar dintre toti (oare Africa cum este in raport cu lumea moderna?);
Caspar = asiaticul, de etate mijlocie ;
si
Melchior = europeanul si cel mai varstnic dintre magi.
Au venit de departe urmand traiectoria unei stele!
Multa lume se asteapta sa regaseasca un fenomen astrologic.
Putin gresit!
Un asemenea fenomen au urmarit doar dinozaurii acum 65 de milioane de ani!
...............
Ceea ce ma frapeaza pe mine este cum erau perceputi magii in cultura chineza veche.
Sau WU, cum erau ei numiti.
Iata ce pictograma aveau asociata in China:
Pentru mai bine de un milenu, magii au reprezentat cunoasterea absoluta.
Cuvantul lor era litera de lege. Sau DIVINITATEA VORBEA PRIN EI!
Acum in anul 2012 magii sunt mai mult asociati cu iluzionistii si cu trucurile cu carti de joc!
Prin "Adoratia Magilor" se recunoaste universalitatea mesajului crestin.
Magii sunt inca printre noi. Si ei urmaresc inca lumina "STELEI" .
Fiecare din noi poate urmari aceeasi STEA. Sau mai exact lumina cunoasterii, a dragostei si a adevarului.
Adica : CALEA, ADEVARUL SI VIATA!
JFK , Lumini si umbre!
22 noiembrie Dallas ! Despre morti numai de bine!
Tot uitandu-ma la diverse canale TV cu documentare sunt ingrozit de cata vreme democratia este moarta. Se pare ca in curand si la noi va disparea si bruma de democratie existenta.
Am inteles cat de mult conteaza imaginea. Si sa fii un bun orator. Care sa electrizeze masele. Si sa il voteze. Si care sa lanseze cateva sloganuri "nemuritoare". Gen : "sunt un berlinez" sau " nu va intrebati ce poate face tara pentru voi, ci voi pentru ea"!
In fond am avut de a face cu un om bolnav foarte grav. Care era tinut in priza cu foarte multe medicamente si nu numai. Problemele de la coloana ii faceau viata un calvar care nu puteau fi calmate decat cu substante legale si mai putin legale.
Mai avea si un apetit sexual de neoprit (gen Carol al II lea). Asa ca nu rata nici o ocazie. Si in afara de faimoasa Norma Jean prin patul sau prin slitzul lui au trecut multe doamne, de obicei maritate. Si au trecut si cateva KGB-iste.
A fost bun prieten de pahar cu Francis Albert Sinatra. Si cu el, cu multe familii mafiote. Care l-au ajutat sa devina presedinte, cumparandu-i voturi pe bani buni sau prin teroare.
Mari sperante s-au cladit sprijinindu-l impotriva lui Nixon. Si care au fost "rasplatite" prin numirea fratelui in functia de Procuror General. A fost un fel de rasplata pe invers. Fratele a fost sprijinit si de blandul din dormitor Hoover. Presa a simtit din plin cum este sa scrii cu pumnul in gura. Sau sa iti umble cineva la dosare, fie ca este Procuror General sau sef al FBI. Asa ca Nixon a avut antecedente masive cu Watergate!
Asa ca daca cineva mai spera sa afle adevarul la atatia ani dupa, vrea de fapt sa rescrie istoria!
Si istoria trebuie (oare!?) sa ramana asa cum a fost scrisa mai ales pentru electorii americani.
Din pacate LUCRURILE NU SUNT CEEA CE PAR A FI!
Mai ales in politica.
Poate ca a fost o moarte necesara! Poate ca asta era singura solutie!
La noi a fost o revolutie!
OARE?!
Tot uitandu-ma la diverse canale TV cu documentare sunt ingrozit de cata vreme democratia este moarta. Se pare ca in curand si la noi va disparea si bruma de democratie existenta.
Am inteles cat de mult conteaza imaginea. Si sa fii un bun orator. Care sa electrizeze masele. Si sa il voteze. Si care sa lanseze cateva sloganuri "nemuritoare". Gen : "sunt un berlinez" sau " nu va intrebati ce poate face tara pentru voi, ci voi pentru ea"!
In fond am avut de a face cu un om bolnav foarte grav. Care era tinut in priza cu foarte multe medicamente si nu numai. Problemele de la coloana ii faceau viata un calvar care nu puteau fi calmate decat cu substante legale si mai putin legale.
Mai avea si un apetit sexual de neoprit (gen Carol al II lea). Asa ca nu rata nici o ocazie. Si in afara de faimoasa Norma Jean prin patul sau prin slitzul lui au trecut multe doamne, de obicei maritate. Si au trecut si cateva KGB-iste.
A fost bun prieten de pahar cu Francis Albert Sinatra. Si cu el, cu multe familii mafiote. Care l-au ajutat sa devina presedinte, cumparandu-i voturi pe bani buni sau prin teroare.
Mari sperante s-au cladit sprijinindu-l impotriva lui Nixon. Si care au fost "rasplatite" prin numirea fratelui in functia de Procuror General. A fost un fel de rasplata pe invers. Fratele a fost sprijinit si de blandul din dormitor Hoover. Presa a simtit din plin cum este sa scrii cu pumnul in gura. Sau sa iti umble cineva la dosare, fie ca este Procuror General sau sef al FBI. Asa ca Nixon a avut antecedente masive cu Watergate!
Asa ca daca cineva mai spera sa afle adevarul la atatia ani dupa, vrea de fapt sa rescrie istoria!
Si istoria trebuie (oare!?) sa ramana asa cum a fost scrisa mai ales pentru electorii americani.
Din pacate LUCRURILE NU SUNT CEEA CE PAR A FI!
Mai ales in politica.
Poate ca a fost o moarte necesara! Poate ca asta era singura solutie!
La noi a fost o revolutie!
OARE?!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)