Totalul afișărilor de pagină

duminică, 31 martie 2013

SPAM ! Noul razboi mondial!

Se pare ca a inceput noul razboi informatic. Un nou si modern razboi mondial.
In goana de a face reclama cu orice pret SPAM-ul (adica email-uri nedorite si nesolicitate) ataca virulent.
Vad asta in casutele mele de email. Zilnic primesc sute de mail-uri cu ofete de munca de la adrese cu @google.com . Sau de la propriu site. Razboi total.
Acum 4 zile citesc si urmatoare stire:

""Atacul a fost indreptat impotriva organizatiei non-profit Spamhaus care lupta impotriva spamer-ilor si face liste negre cu acestia. Punctul de pornire a fost cand Spamhaus a pus pe listele negre compania olandeza Cyberbunker care isi are sediul intr-o cladire blindata in Olanda si face hosting pentru multe companii web controversate. Spamhaus spune ca Cyberbunker gazduieste companii care trimit spam, iar ca replica pentru includerea in lista neagra, olandezii au pornit impotriva Spamhaus un atac informatic fara precedent.
Atacul de tip Distributed Denial of Service (DDoS) a pornit pe 19 martie si avut o forta uriasa. Site-ul Spamhaus a fost un timp "pus la pamant" de acest atac care apoi a avut ca tinta si serverele DNS, dar cel de la Spamhaus spun ca au reusit sa reziste.

Atacurile au fost facute publice de compania de securitate informatica CloudFlare careia Spamhaus i-a cerut ajutorul si care a devenit si ea victima atacurilor. "Aceste lucruri sunt precum bombele atomice si e foarte usor ca ele sa creeze pagube uriase", spune Matthew Prince, sef al CloudFlare.""

Adevarul este ca nu stiu daca hackerii sau spamerii sunt principalul pericol pentru Internet. La cum arata acum lucrurile, hackerii sunt haiducii si spamerii sunt deja hotii la drumul mare.
O sa ajungem sa nu mai putem deschide calculatorul de cate mailuri primim. Sau vom cumpara softuri de protejare din ce in ce mai scumpe si mai complexe.
Nu stim exact cine ne ataca dar stim exact de unde avem de cumparat antidotul. Ciudat? Nu?

Milioane de TB de informatie circula deja aiurea pe Internet. Asta nu face decat sa incetineasca Internetul. Si daca cineva o mai si concentreaza atunci totul este pierdut. 
Cine si ce vrea de fapt?
Sa se reglementeze Internetul?
Sa fie inutilizabil?
Sau sa il controleze cineva?
Noul razboi mondial a inceput chiar sub ochii nostri.


Scoala !

Ce mai inseamna Scoala in ziua de azi? Ce mai reprezinta sistemul de Invatamant in Romania 2013?
Grele intrebari!
Pe scurt inseamna cum va arata Romania incepand cu 2040! Un viitor scris de noi insine!
Toata lumea vorbeste de investitii. Si in ce merita sa investesti.
Eu, mai exact sotia mea si cu mine ( nu stiu exact procentele) am decis ca cea mai importanta investitie este educatia copilului nostru. Nu tu bursa, nu tu fonduri mutuale! Nu tu aur, nu tu valuta!
EDUCATIE! Si atat. Mai mult oricum nici nu prea mai putem duce.
Asa ca am ales : BEST VALUE FOR MONEY! Asa cel putin credem noi. O scoala particulara cu predare in limba engleza, in care limba romana este "limba straina"! HA HA!
Dupa aproape jumatate de an la gradinita scolii, nu am fost de la inceput, acum am ajuns si in trimestrul III al anului 2.
Scoala este grea, programul incarcat, examene aproape non-stop si cerinte mereu in crestere.
Fata de copilaria mea si ce pateam eu in clasa a 2a lucrurile sunt complet diferite. Ca de la cer la pamant. Asa ca putem vorbi cu greu de o copilarie ca pe vremea mea. Program 8.30 - 15.00. Trei ture de examene pe trimestru si ultimul din toata materia trimestrului.
Fara sa mai punem la socoteala After-school si sportul. Zi lumina. Cam asa arata viata unui copil de 8 ani.
Care are rezultate foarte bune, dar nu 100%. Aici este mare tragedie. Nu are 100% la toate materiile.
Parinti nebuni! Sincer!
Si cand ma gandesc ca resursele mele de engleza curand se vor epuiza. Si nu suntem decat in clasa a 2a!
Sa vedem cat mai rezist si cu matematica si stiinta.
De fapt nu vroiam sa tratez problema scolii din alt aspect decat din aspectul financiar.
Si aici este o usa larg deschisa. Pentru ca suma platita creste in fiecare an cu 800 de euro. AN DE AN!
Asa ca stiu de unde am plecat, stiu cat platesc anul acesta, dar nu stiu cat voi plati la anul (banuiesc ca poate 1000 de euro in plus) si nu intrevad cat va costa peste cativa ani.
Apetitul patronilor este de nestavilit. Odata agatat esti jumulit constant.
Pe langa taxa anuala mai platesti:
- cartile (si nu putin);
- uniforma ( si nu putin) ;
- transportul (cine vrea);
- mancarea copilului ( cine vrea) , adica vreo 150 de euro pe luna, un catering la pranz;
- cheltuieli cu poze si DVD-uri legate de serbari
etc.
La scoala, structura copiilor s-a modificat in ultimii doi ani. La taxe mai mici erau majoritari parintii expati. Acum deja majoritari sunt romanii. Si in consecinta la clasa a 2a exista A si B. Si la clasa 1ii exista A, B si C. Si din urma (adica la gradinita) se pare ca va urma si D. Asta ca sa intelegeti ca in ultimii doi ani aproape s-a dublat numarul de elevi din clasele 1-4. Si romanii au devenit majoritari.
Asa ca sa sarim pe ei cu scumpirile. Ca doar romanii rezista. Si se stie ca nu prea comenteaza. Doar maraie.
Asta este adevarat. De marait am marait si noi.
Surpriza a venit acum cateva saptamni pe mail. Cineva era in posesia bazei de date cu adresele parintilor (super tare acest parinte). Si este si strain. Si cum este  foarte atent la banii lui a trimis urmatorul email:

""Stimati parinti
Recent un grup de parinti a avut ocazia de a vorbi despre cateva aspecte ale scolii care pareau a fi de inters comun. Am aflat de fapt ca multe dintre aceste aspecte sunt impartasite de un numar si mare dintre parintii cu copii in clase diferite. De aceea cam 25 de parinti care au impartasit opinii au simtit ca ar fi intersant sa aflam daca alti parinti considera oportun deschiderea unui dialog comun intre ei pentru a vedea care sunte aspectele care intalnesc convergenta de idei intre parinti si care merita impartasite cu adminsitratia scolii.
In timp ce se aproprie momentul inregistrarii pentru urmatorul an academic, s-a considerat ca printre alte lucruri, ar fi si oportun acum sa luam in considerare taxele anuale de inregistrare care sunt in constanta crestere, mai ales ca cativa dintre parintii au sugerat ca au inceput sa ia in considerare si institutii de invatamant alternative.
Desi acest subiect este acum presant pentru multi, desigur exista si alte aspecte care in opinia parintilor ar trebui luate in considerare.
Acest email este scris in numele unui grup de parinti. Daca considerati ca o inistiativa de dialog in acest sens este folositoare va rugam sa impartasiti sugestiile si opiniile voastre. In schimb in caz in care nu doriti sa primiti mesaje cu referire la acest subiect, ne cerem scuze si va rugam sa ne comunicati acest lucru astfel incat sa putem scoate adresa dvs. de pe aceasta lista.


Cele mai calde urari,
xxxxxxxxxxxxxx""

Asta este marea diferenta dintre romani si expati. Noi maraim pe la gardurile scolii, ei pun mana pe problema si incearca sa caute o rezolvare convenabila pentru parinti (clienti).
Pentru ca in afara de aspectul educational al scolii, este vorba de o afacere. De mai multe milioane de euro anual. O scoala cu nume englezesc dar cu management arab. Si cu apucaturi asisderea.

Domnule B. R. aveti dreptate. Perfecta dreptate. Si va admir initiativa. Dar in afara de alinierea la demersul dumneavoastra, fara o asociatie a parintilor care sa negocieze cu conducerea scolii, nu vad nici o solutie. Individual nu ai nici o sansa.

In doi ani de zile urmeaza relocare scolii in Pipera pe Iancu Nicolae. Alt motiv de scumpiri. 

Asa ca inchei cu un termen din cultura patronatului : INSHALLAH !

Postul Pastelui

Ce rost are sa postesti ? La ce te ajuta postul? Isi mai are oare locul si rolul in zilele noastre?
Cateva intrebari care sa zic ca s-ar putea sa nu ma framante doar pe mine.
In teorie lucrurile stau destul de simplu. 48 de zile (sau 40 de zile cum ar fi fost normal) de restrictii alimentare si nu numai. Nu sunt un expert in canoane sau alte lucruri bisericesti. Asa ca nu prea am ce comenta sub acest aspect.
Personal as redenumi Postul Pastelui. Modern ar suna asa : "Team Building cu Sinele!" sau poate "O calatorie spre centrul Sinelui!".
Caci asta ar fi esenta Postului. Scoaterea dintr-o normalitate dulce-lâncezita  si ducerea corpului si spiritului intr-o stare de anormalitate. De limitare. De incercare. De testare a limitelor si eventual depasirea lor. De intelegere din ce esti tu  facut si cat poti duce. Un fel de stagiu militar al spiritului.
Si de ce oare toate astea? Pentru a putea fi pregatit pentru alte 40 de zile. Ultimele ale existentei noastre constiente in forma materiala. Pentru a fi pregatit pentru MOARTE! Sau mai exact definit pentru cele 40 de zile dupa incetarea functionarii corpului.
Pentru a vedea adevarata natura a unui om ai nevoie de situatii exceptionale. De situatii limita. Nu poti vedea caracterul (sa zicem esenta ) cuiva in cateva discutii banale sau chiar dupa o existenta in comun. Esenta iese la iveala fie atunci cand dai de greu , fie atunci cand dai de bine. Nu doar greul poate scoate la iveala Sinele. La fel de bine o face si binele. De prea mult bine te poti schimba la fel cum te poti schimba de prea mult greu.
Postul este, vorbind ca un profan, o incercare atat pentru trup cat si pentru Spirit. Nu totul se rezuma la mancare. Si de fapt nu mancarea in sine este importanta. Ci ce se intampla cu omul cand are limitari. Si cand latura lui intunecata iese la lumina. Este vorba de infranre, de stapanire, de a reusi ca Spiritul sa domine corpul si nu cumva invers.
Un capitol tulburator din Biblie este cel in care este descrisa Ispitirea lui Iisus.
Foamea te transforma. Si te poate duce la pierzanie. Nu la una trupeasca, ci la una spirituala.
Asa ca pe scurt sa nu uitati niciodata : "Nu numai cu paine va trai omul, ci cu tot cuvantul care iese din gura lui Dumnezeu". Adica dupa intelegerea mea: Cuvantul de Iubire!
Ce rost are totusi desertul in Ispitire. Este vorba de mutarea Sinelui intr-un mediu necunoscut si ostil. Fara repere familiare si fara lucruri usoare. Desertul este mediul ideal de a fi testat. Acolo poti vedea Esenta!
Si de ce toate astea? Si de ce trebuie repetate Posturile de mai multe ori pe an, an de an????
Pentru a gasi Calea! Pentru a intelege! Si pentru a fi pregatit!
Repet: Pentru a fi pregatit de infruntarea cu "Desertul" si lipsa materiei de dupa incetarea existentei corporale!
Doar cine este pregatit si a inteles ce il asteapta si ce decizii trebuie sa ia, poate avea mai mari sanse de Mantuire! De ce? Pentru ca pentru el ceea ce se va intampla nu va mai fi o surpriza. Si poate va intelege mai usor ceea ce i se intampla. Si mai ales ce decizii are de luat!
Nu cred ca am inteles inca prea multe de la viata. Ceea ce am inteles pana acum este ca lucrurile nu se intampla fara un motiv. Si mai cred ca totusi Postul Pastelui are rostul lui foarte important in viata unui om.
Se poate trai foarte bine si fara Post. Chiar cred ca mai bine. Fara stres si fara restrictii.
Dar macar din perspectiva de introspectie in propria capacitate de a duce la capat o experienta dificila, Postul tot ar trebui incercat macar o data in viata.
In rest revin la concluziile din celelate postari. Nu trebui sa duci o existenta marcata de excese , urmata de perioade de postire severe. Nu trebuie ca doar in anumite perioade din an sa fi mai bun si mai apropiat de ceilalti. Asta o poti face in fiecare zi.
Prin Post ai ocazia sa te regasesti si sa te intelegi si sa te cunosti mai bine.
Asa ca fiecare alege la ce intalniri vrea sa participe in viata.
Eu cred sincer ca Adevarul, Calea si Viata ne stau chiar in fata ochilor. Nu trebuie decat sa ne deschidem ochii mintii pentru a le descoperii.
Sa postiti bine!

duminică, 24 martie 2013

Unde sa imi petrec vacanta de Paste - 1 mai 2013 ?

Simt cum se scurge timpul! Si cum se apropie Pastele! Astazi este ziua de Florii pentru catolici. Saptamana viitoare este deja Pastele (tot pentu ei) ! Ce repede trece timpul. In Romania,  lucrurile trebuie sa mearga cat mai bine, asa ca  tara se va inchide pentru aproape o saptamana! Asa ca oamenii muncii sa aiba timp de petrecut si de cheltuit bani!
Si cum sa petreci o saptamana de concediu?
De obicei de Paste se sta acasa cu familia si se merge la biserica!
Dar pentru cine vrea sa se bucure de putin munte? Si de putin aer curat? Si sa zicem ca suntem o gasca de zece persoane care avem masini si vrem sa scapam de stresul din Bucuresti si de poluarea de aici. Si am vrea sa mancam un "gratar" si sa ne incarcam bateriile cu energie.
Si am vrea sa ajungem intr-un loc nu foarte departe (sa nu alergam cu masina toata ziua) si sa nu fie un drum aglomerat si sa fie un loc placut si relaxant si sa nu ne coste mult!
Cam multe pretentii! Se gaseste oare asa un loc?
Ce parere ati avea de Valea Ialomitei pe versantul sudic al Muntilor Bucegi! La doar 120 km de Bucuresti! Si asta la doar maxim doua ore de mers cu masina! Pe un drum nu foarte aglomerat!
Pare promitator!
Si sa vedem mai departe. Sa zicem ca ar exista o vila cu cinci dormitoare cu baie proprie cu tot confortul. Cu o terasa acoperita de 100 mp. Si un parter tot de 100 mp cu tot ce trebuie la dispozitia ta. Si o curte de 2000 mp plina de braduti si alti copacei. Si cu loc de joaca pentru copii. Si cu leagane si tobogan. Si sa mai poti si parca 5 masini in curte. Si sa poti venii cu copii sau cu micul tau animal de companie.
Pare interesant!
Si ce sa faci acolo?
In primul rand ar trebui sa te gospodaresti singur. Sa manaci cand vrei si ce vrei. Si sa te bucuri de gratarul exterior. Si eventual sa cumperi carne proaspata din apropiere. Si niste mici dementiali. Sau sa ai parte de o paine aburinde de la brutarie.
Sa recapitulam : aproape de Bucuresti, in mijlocul naturii, drum usor si neaglomerat, o vila dotata cu tot ce trebuie, camere mari si confortabile, curte mare , terasa acoperita si de jur imprejur LINISTE!!!
Pentru cine este interesat de asa ceva ii recomand : www.rouamuntilor.ro
Pentru cine nu considera ca aceste randuri sunt corecte, zona de comentarii este fara de oprelisti daca limbajul este de nivelul blogului.
Pentru cine doreste aglomeratia de pe Valea Prahovei sau cozile de pe DN1 : Drum bun!


Meserie te halesc!

Toata lumea vorbeste despre meseriasi si toata lumea cauta meseriasi.
De fapt nu prea ii cauta si de fapt nici macar nu ii gaseste.
Incerc si eu sa imi dau cu parerea despre fascinanta lume a instalatiilor. Unde activez si eu de cand am terminat facultatea. Adica de vreo 20 de ani.
As incepe prin a spune ca meseria de inginer de instalatii presupune si o latura filozofica destul de subtila.
Cred ca l-as numi ca prim instalator pe Prometeu. Caci a aduce focul in viata omului este un act de curaj, creativitate si altruism. Dar nu doar focul este stapanit de cel care vorbeste cu instalatiile. Este de fapt un Alchimist. Stapaneste toate cele 4 elemente. Si creaza pe al cincilea. Instalatorul este chiar al cincilea element. Reusind sa imblanzeasca focul, apa, aerul si pamantul are o viziune complexa asupra vietii. Aici intra in vadit conflict cu ceilalti specialisti pe ramura. Arhitectul si Constructorul. Cei doi reusesc sa creeze un corp minunat. Dar fara vlaga, viata. Cel care da viata (vlaga) unei constructii este Instalatorul. El o animeaza, o modeleaza si o face placuta traiului in ea.
Acum ca m-am pus bine si cu Arhitectii (cei care au painea si cutitul) si cu Constructorii ( cei care incheie marile contracte) sa va povestesc si despre viata si aventurile unui inginer de instalatii in ziua de azi.
In primul rand nu doar simpla absolvire a Facultatii de Instalatii (pe vremuri) din Bucuresti ( de pe fostul Bulevard Republicii) iti garanteaza accesul la meserie. Fiind ultima generatie de inginer cu examen de Diploma si nu de Licenta am activat (si activez) in toate cele 3 mari domenii : Hidro, Termo si Electrice. Asa ca am o viziune complexa asupra domeniului.
Si asa am ajuns in timp sa vad cine lucreaza in domeniul. Concurenta cea mai mare este de la Facultatea de Energetica. De aici am avut cei mai multi "colegi" ingineri de "instalatii". Am mai avut "colegi" si de la facultatea de Automatica, de la T.C.M si culmea si de la A.S.E. Care conduc firme de altfel puternice. Si pricepute.
Cam asta ar fi concurenta la titlul de inginer de instalatii. Sau cum se spune prin santier Dom' Inginer!
Acum ar mai fi si cateva cuvinte despre seriozitatea legendara a instalatorilor. Un renume prost. O seriozitate aproape absenta si in mare parte lucrari de proasta calitate. Cam asta ar fi pe scurt un diagnostic.
Si de ce oare toate astea. Simplu. Lucrari se iau nu in functie de competenta si de raport calitate pret.
Lucrarile se iau pentru pretul cel mai mic ( nu conteaza ce are el in spate) si datorita celui care vinde marfa. Cu cat iti imbarligi mai bine beneficiarul cu atat ai mai mari sanse sa reusesti.
 Si sa nu uitam si de micii meseriasi. Toata lumea stie sa monteze un lavoar, o priza si un radiator. Din pacate nu la asta se rezuma totul.
Paradoxal am observat ca lucrarile cu asa zis particulari ajung uneori sa coste mai mult decat cu o firma. Cand se trage linie s-ar putea observa ca de fapt ai lucrat cu un particular si nu ai un pret mai mic, nu ai garantie si de obicei nu prea mai ai de unde sa il iei. Sa nu mai vorbim de factura.
O sa mai continui aceasta tema si in alte postari!
Pe curand!
Inginer de Instalatii Adrian Atanasiu

luni, 18 martie 2013

Show me the money!

Unde oare s-au dus banii din Romania? Nimeni nu mai are bani! Toata lumea a ajuns sa traiască pe datorie.
Ma rog, nu chiar toata lumea. Bani ar mai fi. De circulat nu mai circula. Sau mai bine zis nu mai circula ca altadata.
De fapt problema este ca afluxul masiv de capital strain din 2007-2008 a plecat deja din Romania. As zice ca banut la banut, cel putin. Toate bancile si investitorii care se plang ca au pierdut bani prin Romania, de fapt au pierdut doar o parte din profitul scontat.
Au repatriat tot capitalul si acum asteapta linistiti ca romanasii nostri sa isi plateasca ratele la credite. Si mai castiga ceva si din curs. Si bancile mai castiga si din imprumutat statul. Cel mai bun client.
Sa vedem ce se intampla si cu marile firme straine din Romania. Isi platesc si ele taxele la stat. Da ! Cu jumatate de gura. Pentru ca mii de facturi sunt intracomunitare cu prestari servicii de firme din cadrul aceluasi grup. Uite asa se mai duce si bruma de profit care ar fi fost bine de reinvestit. Dar scazand drastic profitul ( pe hartie) scad si darile la stat. Si actionarii sunt multumiti. Nu stiu cum este posibil ca marile companii multinationale sa tina cate trei evidente contabile. Ca in Romania, ca in tara de bastina si ca la auditor!!! Si sa jongleze cu cifrele!
Mai toate firmele care ruleaza bani adevarati au sute de contracte de consultanta si de alte prestari servicii fictive. Pentru ca de fapt consultanta nu se face si serviciile sunt gata prestate in Romania. Doar banii migreaza in strainatate.
Si mai auzi si cate o banca ca tine cu dintii de comisionul de risc. Care pus ban pe ban dupa 20 de ani este o suma frumusica!
In clipa de fata suntem asemenea unei vaci rapciugoase pe care o mulg toti cum apuca. Si statul si multinationalii!
Piata de consum suntem, sistem bancar propriu nu mai avem, productie (pe ici pe colo), resurse naturale cu redevente corespunzatoare ioc, infrastructura inca anemica, sistem de sanatate in cautarea unei identitati, sistem de educatie neperformant si ineficient.
Asta este pe scurt Romania in 2013!
Si la multitudinea de probleme as vrea sa vad si eu ca cineva vine cu solutii.
Mai ales ca urmeaza mii si mii de alte concedieri!
Si la un moment dat toata lumea o sa vrea sa vada banii!!!
Nici chiar BNR nu va putea face fata cu orice jongjerii la curs si la dobanda!
Ma tem ca ceea ce este mai rau inca nu a trecut!

Cumparaturi pe Internet !

Ce poate fi mai usor decat sa cumperi ceva de pe Internet?!
La un click distanta! De orice, de oriunde!
Dar oare ce cumperi? Si esti sigur ca primesti ceea ce cumperi?
Mult timp am stat destul de ingrijorat de faptul ca nu stii ce cumperi de fapt. Si nu prea am dat buzna. Am preferat sa ma duc eu cu banutul sa cumpar daca exista posibilitatea. Incet, incet am cumparat cate o excursie, cate un bilet de avion si alte lucruri de unde mi s-a parut mie ca este ceva seriozitate si siguranta.
Asa ca cine nu a auzit de amazondotcom ?????
Si cine sa nu aiba incredere in asa un monstru al Internetului!
Ca doar tepari si hackeri exista doar in Romania? NU ?
Cum sa poti stinge setea de cultura a copilului care isi dorea niste carti in engleza. " Diary of a Wimpy Kid" mai exact.
Asa ca mamitza si cu tatitzul au intrat pe net si au comandat cartile. Le-au si platit. In avans ca asa e la marile case de "cultura".
Toate bune si frumoase. Mail de confirmare si un cod de transport ininteligibil si nefolosibil.
Banii au fost retrasi din cont instant.
Asa ca stai si asteapta! Si asteapta! Dupa 30 de zile a cedat primul copilul. El vrea cartile. Ca doar am promis. Si o promisiune se respecta.
Banuiesc ca respectivele carti au venit cu Titanicul.
Pentru ca dupa 45 de zile nu era nici urma de ele.
Asa ca stai pe chat cu serviciul clienti ai amazon.com .
Si primii care au cedat si au returnat banii au fost cei de la transport. Dupa o alta saptamana au cedat si cei de la amazon.com . Si au returnat banii. Au mai incercat pe ultimii metri. " Nu vreti sa va trimitem totusi cartile?" NU!
Asa ca dupa o aventura de aproape 60 de zile cercul era inchis si cartile nu mai erau de gasit.
Noroc ca au returnat banii!
Doar onoarea si promisiunea a ramas "nereperata"!
Stau si ma intreb daca un site din Romania facea asa ceva unui cetatean european! Ce se intampla?
AAAAAAAAAAAAAAA!
Asa ca rusine amazon.com!
Mare rusine!
ing. Adrian Atanasiu
PS Cartile in format pdf exista pe net fara prea mari dificultati in a le gasi!

duminică, 17 martie 2013

Puterea numelui !

Vine un moment in viata unui om cand se desparte de numele sau. Si primeste un alt nume. Care spera sa-i marcheze existenta.
La artisti este ceva comun. La fel si la fetele bisericesti.
Astazi voi vorbi putin despre un nume : Francesco!
Si despre numele Sfantului din spatele actualului Papa. Care nici pe el nu il chema de fapt Francesco. Ci Giovanni Bernardone.
Ce parere ati avea de un om care se apropie de un lepros si il atinge :
""Odată, plimbîndu-se cufundat în sine şi dialogînd cu vocea interioară, nu auzi clopoţeii care desemnau leproşii. Conform legii, aceştia nu aveau voie să se apropie prea mult de un om sănătos. Supus vocii interioare, Francisc se auzi spunînd leprosului: Vrei să te descoperi? Rostise cu blîndă hotărîre dorinţa, ca un medic care-i cere pacientului să-i arate rana. Surprins, omul zise: Ştii că e oprit să vorbesc cu tine!
Cu o putere ce nu ştia de unde venea, Francisc a întins mîinile, simţind mirosul de boală, de stătut, de putreziciune şi nespălare. Încet, dezveli faţa necunoscutului. Ceea ce văzu depăşea cu mult închipuirea lui. Îşi înghiţi ţipătul de oroare în ultima clipă. Sînt frumos?, glumi dureros fiinţa nenorocită dinaintea lui. Într-un elan de milostivire, Francisc întinse braţele şi apropie obrazul frumos şi tînăr de faţa aceea cumplit de hidoasă şi o sărută. În momentul următor îl copleşi un miros de trandafiri şi o pace nesfîrşită îi urcă în mărul lui Adam. Sînt fratele tău, nu te teme, i-a spus necunoscutului. Atunci, ochii bolnavului luciră adînc într-o căldură insuportabilă.
Francisc se desprinse parcă de pămînt, plutind. Totul în jur se înlănţui într-un vîrtej luminos, care luă forma unei spirale ce urca spre cer, ca o jertfă primită de Înalt. Îşi învinsese sila, se învinsese pe sine.
Brusc, s-a trezit singur. Unde a dispărut omul, ca topit, ca o nălucă? Francisc începea să se obişnuiască să trăiască într-o lume a miracolelor, o lume în care Cerul cobora pe Pămînt pentru el, pentru a-l învăţa ce este iubirea pentru tot ce există.""
Dar despre un om care vorbeste cu pasarile :
""Odată, a fost surprins vorbind unei mulţimi imense de păsări, de toate soiurile. Păsărelelor, le spunea el ca unor copii, voi sînteţi îndatorate Domnului nostru Creator şi oriunde trebuie să îi aduceţi laudă, pentru că v-a dat libertatea de a zbura în orice loc. Şi voi nu trebuie să ştiţi să toarceţi sau să coaseţi. El vă dă totul de-a gata. De aceea, surioarele mele, păziţi-vă de păcatul nerecunoştinţei şi întotdeauna străduiţi-vă să-l iubiţi pe Dumnezeu. Păsărelele l-au ascultat în linişte, cu ochişorii ţintă la el, iar acum, la sfîrşit, şi-au plecat cu umilinţă capetele pînă la pămînt şi prin gesturi şi triluri dovediră că omul sfînt le-a bucurat peste măsură. Formară apoi din trupurile lor în zbor o cruce pe cer, dupa care s-au răspîndit spre toate cele patru puncte cardinale, aşa cum se vor răspîndi sărăcuţii, gîndea Francisc.""
si chiar cu lupii :
""Un lup care terorizase un ţinut întreg, omorînd chiar şi oameni, fu îmblînzit imediat cînd Francisc îi vorbi: Vino aici, frate lup. Eu ştiu că eşti flămînd şi de aceea ai devenit rău, dar nu e drept să-i faci atîtea necazuri omului creat dupa chipul şi asemănarea Stăpînului nostru, Creatorul. Lupul stătea smerit la picioarele omului sfînt. Promite-mi că nu vei mai ucide şi ne vom îngriji de tine, să nu duci lipsă de nimic... Lupul făcu semn că a înţeles şi s-a ţinut de cuvînt. A devenit răsfăţatul tuturor şi a murit de bătrîneţe. Oamenii au plîns după el ca după un prieten.""
Sau despre un om care trece prin foc:
""În timpul celei de-a patra cruciade, Francisc, pentru a împiedica vărsările de sînge, s-a dus să vorbească cu sultanul. S-a lăsat prins de inamic şi ajunse, bătut, în faţa sultanului.
Pentru a-i verifica puterea credinţei în Dumnezeul lui, Sultanul l-a pus să treacă printr-un foc mare de lemne.
Fără frică, Francisc se apropie, rugîndu-se în gînd: Frate focule, să nu-mi faci nici un rău, doar ştii că am fost întotdeauna fierbinte pentru Christos şi, deci, îţi aparţin! Lasă-mă să trec printre valurile tale!
Păşeşte apoi, fără să se ardă, face de trei ori în lungime drumul de la un capăt la altul.""
Sau despre un om care renunta la toata averea tatalui si imbraca o zdreanta "IL SAIO" si o poarta cu mare demnitate.
Cam asta ar fi puterea numelui si simbolurile promovate de noul PAPA.
Un adevarat simbol de piosenie, umilinta si curatenie sufleteasca.
Cel putin pana acum multinationala care devenise Biserica Catolica pare ca  incepe sa se intoarca la origini.
Si nu este intamplator ca acum aproape 2000 Mesia intra in Ierusalim.
Astazi un copil sufletesc intra in Roma.
Asta sa fie oare un nou inceput?

sâmbătă, 16 martie 2013

Povestiri din statul de drept!

Daca tot am un nou canal Tv cu nume Shorts, incerc si eu sa va scriu despre doua evenimente care ne descriu cel mai bine tara in care traiesc. Si de ce se uita cum se uita la noi occidentalii.
Prima ar fi o poveste cu Nea ENEL. Nea ENEL cel cu curentul. Dupa ce a incercat sa matraseasca sefii vechi de decenii si a tot rotit personalul, in ideea sa mai bage frica in angajati si sa mai omoare spagile si matrapazlâcurile, angajatii lui Nea ENEL  au devenit din ce in ce mai creativi.
Acum trei seri ma suna la usa vecinul meu chinez. Da ala cu Porsche Cayenne. Dialogul este distractiv:
" Ai culent?
Da!
Eu nu am culent. Tu de ce ai?
Ajuta!
Ma duc si vad ca nu avea curent la intrarea in casa. In schimb la contoar si la siguranta generala avea tensiune. El are BMPT la strada. Si oricine ii poate umbla la el. Am dedus ca este o problema pe cablul intre contoar si casa.
Sun la numarul de sesizari. Si obtin o echipa de interventie. Am sunat la 17.30.
Echipa a ajuns la 20.30. Repede, nu?
Vad si ei ca nu este tensiune in casa. Si ca la poarta este.
Ne pare rau, nu este treaba noastra. Si vor sa plece. Chinezul cu lacrimi in ochi. Va log, vreau culent!
Bine! te ajutam. Dar vrem 200 lei!!!!!!
Eu raman masca!
Bine, bine, platesc!
Si baietii desfac contoarul. Ce sa vezi. Firul de faza era deconectat!!!!!
De cineva tot de la Nea ENEL pentru ca sigiliul nu era rupt!
Asa ca sa iti ridice un fir 2 cm si sa il insurubeze pe pozitie a costat 200 lei!!!!!!
FURT, FURT FURT!!!!
Dar ce poti face ?
Cui te poti plange.
Am fost martor ! Si ma gandesc cu groaza ca daca nu as avea contoarul in curte as putea pati si eu asa!!!!
A doua poveste este un fel de ghidul urbanistului rapace. Sau al inestitorului imobiliar fara scrupule si autoritati tembele:
Un smecher cumpara un teren de 2000 mp. Si cere pe el sa construiasca un bloc cu 4 etaje . De fapt il face cu S+P+$E+M. Adica mare rau. Si obtine CUT 2 si POT 25%. Adica poate avea o amprenta de 500 mp si  4000 mp construit.
Nu e rau. Pentru un teren de 2000 mp.
Problema este ca il construieste pe un colt al terenului si ii mai lasa inca 160 mp de curte. Asa imparte terenul de 2000 mp in doua loturi : unul de 660 mp cu un ditamai blocul pe care nu il putea face pe o parcela de 660 mp (Era legal imposibil) si un alt lot de 1340 mp.
Le dezmembreaza si le intabuleaza. Aici este marea hiba a legii ca nu implica decat un cadastrist.
Acum are un nou lot de 1340 mp gol golut. Pentru care cere Autorizatie de Construire. Pentru un bloc identic. Repeta figura cu coltul si face al doilea bloc pe 660 mp. Dezmembreaza terenul si il intabuleaza.
Sa recapitulam:
Are un teren de 2000 mp pe care nu poate construi decat un sigur bloc. BUN!
Obtine Autorizare de Construire pentru un bloc de S+P+4E (si mai face si el o mansarda mica ca oricum nu il verifica nimeni). Dupa care dezmembreaza terenul in dou loturi. Repeta figura.
La final are pe 2000 mp 3 blocuri cu teren de 660 mp de S+P+4E+M pe care nu le putea face din start pe tot terenul.
BRAVO TIE SMECHERE!
RUSINE TIE STAT ROMAN.
Se aude domnule Primar Valentin Condu?
Se aude DNA?

De astazi imi semnez articolele:
inginer Adrian Atanasiu

duminică, 10 martie 2013

Spaga in Romania! Astazi spaga in domeniul privat!

Toata lumea vorbeste de spaga din institutiile de stat. Nu prea sufla nimeni nici o vorbulita despre spaga (si asta la cote inalte) din domeniul privat.
Se da spaga la privat. Si inca la greu! Afirm asta si nu vorbesc prostii.
Spaga la privat este insa mult mai subtila si mai frumos ambalata si are orice alta denumire in loc de spaga! Oare nu poate fi vorba de coruptie? Oare in atributiile de serviciu intra sa primesti si foloase necuvenite tu sau un membru al familiei tale?
Oare este normal sa mergi in vacanta cu cineva care iti este subcontractor? Si care depinde de tine sa-si incaseze factura. Cu toate ca tu nu esti patron, ci un simplu angajat. Frumoasa prietenie si total dezinteresata. NU?
Oare este normal ca un membru al familiei tale sa încheie contracte cu un subantreprenor de la tine de la serviciu? Ce familie competenta.
Oare este normal sa primesti atentii (produse, servicii  etc) de la terti?
Oare este normal sa manipulezi licitatii si proiecte astfel incat sa castige cine trebuie. Sau sa inviti sa participe pe cei care au intelegeri prestabilite?
Spaga de la stat este doar varful aisbergului!
Spaga de fapt se da si se ia peste tot! Doar ca la privat nu se baga DNA!!!!
Esti dat afara si cam asta este totul!
Lucruri stiute de mai toata lumea. Stiute si acceptate. Dar niciodata spuse cu claritate.
In ROMANIA mai toata lumea ia spaga!
Cei care nu iau, regreta ca nu pot lua. Cei care iau, nu simt nici o apasare. De nici un fel!
Sa traiti bine!
Sistemul este infailibil! Si de neinvins!
Nu e asa Emile? Nu e asa Traiane?

PS. Inclin sa cred ca daca 1 martie si 8 martie nu ar fi existat ele ar fi trebuit sa fie inventate. Toate florile si "atentiile" primite, pentru mine nu au decat miros de un autentic si puternic sentiment de "recunostiinta".

Furtul in Romania! Astazi hotii de fier vechi.

Oare o societate care isi poate hranii cetatenii si ii tine ocupati mai are hoti? Hotia  nu este oare un barometru al decaderii sociale si morale ? Sa nu furi! Frumos? Sa mori de foame ? Poti oare sa alegi intre sa furi sau sa mori de foame?
Aceste randuri nu se vor a fi un omagiu adus hotiei. Nici macar gasirea unei justificari. Pur si simplu sunt niste constatari personale.
In mintea mea alegerea unui om in viata este destul de simpla. Sau munceste, sau fura.
Din pacate lucrurile nu sunt asa de simple. Furtul a devenit si el in sine o munca. Un serviciu. Cu program si reguli clare.
Sa ne imaginam ziua de "munca" a unor hoti de fier vechi. Si aici exista mai multe categorii. Unii care fura (aduna) cu carutul de la supermarket, altii cu calul si caruta si altii care fura cu dubita sau camionul.
Tinand cont ca pretul unui kg de fier vechi este undeva pe la un leu sa vedem ce sume se vehiculeaza.
Cu un carut de supermarket poti cara maxim 100 de kg de fier vechi. Adica 100 de lei pe zi. Suma asta se imparte la cel putin doi "antreprenori" daca nu chiar trei. Adica intre 50 de lei si 33 lei pe zi. Asta ar fi un salariu de peste 1000 lei pe luna pentru zero calificare. Ceea ce nu este rau. Sa racai la fier, sa il tai , sa il smulgi, sa il rupi, sa il extragi dintre betoane, de sub daramaturi, din ghearele paznicilor nu este o treaba usoara. Trebuie determinare, dexteritate si viteza.
Sa revenim la calculul nostru. O caruta o poti incarca cu 500 de kg de fier vechi. Aici sunt insa necesari cel putin 4 "antreprenori'. Asa ca suma forfetara creste. Ar fi oarece cheltuieli si cu calul (asta daca nu il vinzi drept vita). Ajungem la o suma de minim 125 lei pe zi de om. Adica la peste 2500 lei pe luna.
Cel mai bine stau cei care fura cu dubita. Incarcatura poate ajunge si la 1500 kk. Adica 1500 de lei. De departe sunt cei mai castigati, cu toate ca au cheltuielile de intretinere cele mai mari. Si in plus sunt vanati de de politistii comunitari, cei de la rutiera si cei de la autoritatea rutiera. Asa ca au comisioane mari de dat. Dar tot raman cu destui bani.
Sa vedem cum stam: Materie prima este pe toate drumurile. Si pe toate caile ferate. Iti trebuie o apartenenta la un grup care are furtul in sange, un stat impotent si fier peste tot.
Toate conditiile sunt indeplinite in Romania. Si atunci de ce sa fi angajat si sa prestezi o munca care aduce plusvaloare.
In mintea hotilor, ei muncesc. Din greu si pentru o cauza nobila. Aici intervine si statul care nu a facut decat sa umilieasca munca salariata. Prin impozite si prin salarii umilitoare. Traiasca statul social!
Asa ca ne mai miram ca se fura busturi de poeti si scriitori?
Ma astept sa se fure si discul de la piata Charles de Gaulle sau avionul din Fundeni.
Din pacate furtul a ajuns in loc sa fie demonizat sa devina o virtute in Romania. Si hotii sa fie adulati ca mari eroi.
Noi nu il avem pe Robin Hood. In schimb avem in muntii Lotrului (oare lotru ce inseamna) zeci de varfuri cu nume de hoti celebri. Si mai avem si traditia haiduciei. De pe vremea fanariotilor.
Asta este alt semn ca romanii nu cred ca inca Romania este a lor. Ii privesc pe guvernnti ca pe niste fanarioti (poate si sunt) si atunci furtul capata dimensiuni moral-justificative.
O tara in care aproape toata lumea fura! OARE?

sâmbătă, 9 martie 2013

Facebook-ul bata-l vina!

Speram sa termin telenovela cu a cincea Alina care mi-a marcat existenta. Am folosit blogul pentru a povesti un punct de vedere (sigur personal , dar fara ura si rea intentie) si cum ii vedeam eu pe baietii destepti (poate cu admiratie).
Dar nu si nu. Ieri am primit un mail din care reproduc partial:
"Buna ziua,
Recenziile reprezinta "opinii personale".
"Dreptul la opinie" si dreptul la "libera exprimare" sunt optiuni reglementate de drepturile fundamentale ale omului. S-a creat pe Facebook o discutie pe aceasta tema unde deja au comentat mai multi hotelieri si mai multi turisti. Parerea dvs. este importanta pentru noi pentru a intelege care este atitudinea in Romania fata de `dreptul la libera exprimare`. "
Stau si ma intreb ce mai vor de la sufletul (si tastatura mea)?
De ce oare ma mai baga in seama si imi trimit mail? Sa aude oare un bazait? Cred ca doar imaginatia imi joaca feste.
Tot ieri am auzit si eu la radio de reglementarea in justitie a continutului de pe Facebook. Ce coincidenta?!
Iata stirea: "Curtea de Apel Tîrgu Mureş a stabilit că pagina de Facebook este spaţiu public, nu privat. "Reţeaua de socializare Facebook nu poate echivala, sub aspectul controlului mesajelor difuzate, cu o căsuţă poştala electronică. Profilul său personal pe Facebook, chiar dacă este accesibil doar prietenilor, adică unui grup restrâns de persoane, tot public este, oricare dintre prieteni putând distribui informaţiile postate de titularul paginii, aspecte pe care reclamantul le cunoştea", se arată într-o decizie pronunţată de Curtea de Apel."
Sa incepi sa reglementezi Internetul din perspectiva juridica este ceva delicat si periculos. Sa incepi cu Facebook este si mai agresiv. 
Pe scurt cred ca este vorba doar de politica. Altfel cum sa judec aceasta actiune, daca Internetul geme de infractori care se lauda cu banii lor, cu masinile lor (postari cu violari clare ale legii) si cu tepele lor. Pe ei nu ii vede nimeni.
Se pregateste oare si o Politie a Internetului? Un CNA doar pentru Internet? Sau oare ce?
Intradevar Internetul este o jungla. Cu multe pericole. De tot felul. Poti ramane fara bani si chiar daca mergi la o intalnire si fara viata. Sau daca te lauzi ca pleci in vacanta si fara  tot ce ai in casa!
DREPTUL LA LIBERA EXPRIMARE!
Ce frumos suna! Dar de fapt ce inseamna asta? Ce traditie avem noi in libera exprimare? Si unde se invata libera exprimare? Si de unde pana unde tine libera exprimare.
O definitie sumara ar fi : Libera exprimare reprezinta dreptul tau de a spune ce gandesti atata timp cat astfel nu lezezi pe altcineva. 
Ce se intampla daca ceea ce gandesti si crezi ca este doar un gand aruncat in eter deranjeaza pe altcineva. De aiurea. 
Atunci ajungi pe mana Curtii de Apel Mures.

Despre Casatorie !

Nici nu stiu cum au trecut 11 ani. Cand unii isi numara paharele de vin, eu imi numar anii de reintregire.
Imi place sa cred ca mi-am gasit jumatatea. Si cum jumatatea nu poate fi aidoma ta, ci exact opusul tau, cred sigur ca ma regasesc intr-un intreg complicat.
Asa ca m-am hotarat sa scriu astazi despre un fel de "Dictionar de casatorie, genul masculin".
Adica doar jumatate din ce ar trebui scris.
S-au dus vremurile in care barbatul era finantatorul privilegiat al unei familii, iar sotia sclavul casnic devotat. Poate ca lucrurile erau mult mai simple si intr-o logica a vremurilor. Viata era destul de scurta, optiunile de munca erau relativ reduse si cresterea si educarea unui copil nu necesita un efort prea mare.
Asa ca barbatul era "stalpul familiei" si sotia era "factotum". Asta era odata.
Sa vedem si cum ajungi in situatia de a te casatori. Tot traditia spune ca trebuie sa cuceresti inima femeii. Eventual sa o asediezi si  sa capituleze neconditionat. Asta poate daca esti Fat-Frumos. Si ea eventual Cenusareasa. Altfel......
Cert este ca la baza unei relatii trebuie sa fie dragostea. Si respectul. Si increderea. Si oarece compatibilități  Fara a exista aceste compatibilități dupa racirea "erosului" realitatea te trezeste asemenea unui dus cu apa rece. Sa nu uit sa adaug si umorul la reteta unei relatii. Care uneori poate fi interpretat si ca bascalie, uneori ca si ironie, dar in majoritatea cazurilor este catalogat drept umor.
Ceea ce este interesant ar fi ca fiecare porneste la drum cu propria conceptie asupra casniciei. Modelata dupa propria experienta si dupa propria dorinta. Daca aceste concepte nu sunt clar exprimate si asumate atunci riscul unei deceptii ajunge spre maxim.
Cel mai bine ar fi sa existe un cod de procedura al casniciei. Care sa stabileasca clar reguli de convietuire. Cu obligatii si drepturi.
Se vorbeste despre casnicie ca despre un contract. DA! Toata lumea citeste doar conditiile generale, nimeni nu mai citeste si conditiile particulare. De obicei conditiile generale sunt pe prima pagina ( acolo unde se semneaza) , iar cele particulare sunt pe alte o mie de pagini. Sa nu mai vorbesc si de actul aditional. Cel care trebuie scris cand apare un copil. Si aici sa te ții conditii particulare.
Conditiile generale le cam stie toata lumea si daca nu le stii, sigur le poti afla cel mai tarziu la slujba de la biserica. Trebuie doar sa fii atent.
La conditiile particulare ar fi necesar un mic indrumar  de lucruri clar definite:
- cine face mancarea?
- cine face cumparturile?
- cine face curatenie?
- cine spala ( evident ca masina de spalat)? - problema este cu cine întinde rufele...
- cine calca (evident ca fierul de calcat) ?-  problema este cu cine tine fierul in mana....
- unde mergem in vacanta?
- ce prieteni ne alegem?
- pe ce cheltuim banii?
- cum ne gestionam castigurile si daca avem bani la comun sau nu ?
- ce masina ne cumparam si cine o conduce?
- ce casa ne cumparam si cum o platim?
- ce se intampla daca unul castiga mai mult decat celalalt?
- ce se intampla daca unul se imbolnaveste?
etc......
Asa ca intors la sinergia faptelor vreau sa va spun ca nu neaparat o delimitare clara a atributilor este cheia succesului. Poate exista o dinamica a rolurilor asumate in functie de timpul avut si de disponibilitate. Ceea ce am observat este ca nu e bine sa stai cu ruleta in mana sa masori permanent si foarte exact contributia fiecaruia. Trebuie sa existe un echilibru si la final de zi, de luna, de an......fiecare sa incerce sa faca in mod egal si corect ceea ce a putut sa faca si a fost necesar a fi facut. Aici exista riscul ca echilibrul sa se rupa si o parte sa presteze mai mult decat cealalta. Si atunci apar discutii si resentimente. Si mai apare si o ruptura invizibila. Care are proprietatea doar sa cresca si sa nu se repare. Acum totul tine de inteligenta cuplului sa identifice problemele si sa le rezolve amiabil.
Ar mai fi si  un mic decalog al casniciei:
- sa nu minti,
- sa nu preacurvesti,
- sa nu lovesti,
- sa nu tipati unul la celalat, sau ma rog, nu in acelasi timp,
- sa nu jigniti,
- sa nu va certati de fata cu copilul, parintii sau rudele (fara cearta cred ca este totusi prea mult),
- sa il asculati pe cel de langa voi (mai ales cand el are nevoie sa-si descarce sufletul)
- sa va ajutati ( si asta inainte ca celalalt sa va ceara ajutorul)
- sa va cereti iertare daca gresiti (si sa incercati sa intelegeti ca mai si gresiti)
- sa va spuneti cel putin o data pe zi : TE IUBESC!
Tot din experienta ar mai fi si cateva lucruri foarte sensibile care trebuie bine gestionate:
-  mersul la cumparaturi impreuna;
-  raspunsul la intrebari capcana:  M-am ingrasat? ; Ma mai iubesti? ; Cum imi vine rochia asta? Sunt frumoasa ?
Aici capcana rezulta nu din raspunsul in sine. Ci din modul cum este rostit raspunsul. Si daca este urmat sau nu de un sarut. O femeie isi verifica mult mai des greutatea decat un barbat. Si stie exact de fiecare suta de grame in plus sau in minus. De fapt raspunsul ar trebui sa fie o noua declaratie de dragoste din care sa rezulte ca nu greutatea conteaza. Asta ar fi totusi riscant. Asa ca mai sigur ar fi : Nu te-ai ingrast deloc! Orice femeie ( ca si aproape orice barbat) are nevoie (fiziologica) sa se stie iubit. Asa ca nu pregetati. Nu cumva sa procedati ca trupa TAXI cu cele doua cuvinte  http://www.youtube.com/watch?v=J0BkdKGPTxw  . Orice haina vine super pe corpul sotiei. Cum nu suntem toti aidoma lui Catalin Botezatul ar fi bine sa fim macar sinceri, dar cu cuvinte potrivite. Sotia este cea mai frumoasa femeie de pe lumea asta. Asta trebuie sa i se reaminteasca si ei si tie.

Sunt adeptul casniciei. Si nu inteleg concubinajul. Mai ales daca mai este si un copil la mijloc.
O relatie trebuie asumata, oficializata si sustinuta. Si ajutata si perfectionata. Nu este loc de jumatati de masura si nici de răzgândit. Este ca o strada cu sens unic.
O imagine care imi vine in minte este o coborare cu barca pe un rau involburat de munte. Casnicia este chiar barca si sotii ar fi cei care au vaslele. Este o experienta unica si personala. Lupta cu apele raului pana ajungi la marea senectutii iti consuma toate energiile. Dar este de fapt esenta vietii. Castiga lupta doar cei care stiu sa vasleasca impreuna si nu se sperie de apa.

Exista o melodie care ma emotioneaza si nu stiu exact de ce. Poate pentru ca este vorba de iubire.
Iata versurile:
Din 1000 de flori parfumate eu te-am cules
Din 1000 de masti colorate tu m-ai ales
Din 1000 de ganduri ce ma chinuie si nu ma lasa sa dorm uneori
Cel mai tare ma doare ca noi ne-am iubit doar de 1000 de ori.
Iata si unde poate fi ascultata:

Casatoria inseamna alegere. Casatoria inseamna un inceput de drum. Casatoria inseamna dragoste. Casatoria inseamna speranta. Casatoria inseamna pomul in care va creste fructul iubirii. Casatoria inseamna incredere. Casatoria inseamna implinire. 
Cred in toate astea. Si orice greseli mai faci in viata te poti indrepta. Prin iubirea adevarata. Care poate nu iti iese imediat in cale. Odata gasita trebuie pastrata. Aroma ei, uneori schimbatoare iti condimenteaza viata si te ajuta sa traiesti cu adevarat.
Pentru toti cei care cred in casatorie : LA MULTI ANI!




vineri, 8 martie 2013

Demisia !

Un act unilateral de vointa. Un fel de divort de la slujba. In viata mea am apelat de cateva ori la actul unilateral de vointa. Si mi-am dat demisia si din propria-mi identitate. Noroc ca CNP-ul nu se schimba.
Sunt unele meserii unde chiar credeam ca demisie nu exista. Cum ar fi servicii secrete.....si mai ales din Biserica. Aici credeam intr-o comuniune cu Divinitatea, permanenta. Sa zicem ca este totusi o mica nuanta. Din Pastor Sef ajungi si tu o micuta oaie in turma.
Dar daca stau si ma gandesc la Piatra pe care a fost cladita aceasta Institutie parca nu poti sa iei Piatra tocmai din fundatie. Chiar daca pui una mai rezistenta. Orice scuza ai gasi in ochii mei este o prabusire. Un esec fundamental. Si aproape fara precedent.
Sa clarificam unde bat. PAPA; nu este vorba despre o persoana. Nici  macar un Om. Functia transcede corpului. E la fel ca vorba : functia bate gradul. Aici ai si Functia si Gradul.
Nu poti pleca ca ai obosit. Sau ca este ceva de ascuns sau de musamalizat.
Biserica nu ar trebui sa reprezinte un SRL si PAPA nu ar trebui sa fie un Administrator Delegat.
Eu cel putin ( crestin ortodox ) vroiam sa vad un exemplu. Eu ca roman ( neprimit in Schengen) doream modele. Morale si comportamentale. La ambele capitole ma simt lipsit de orice reper si orice indrumare.
Asta a mai ramas din Europa cea catolica?
La asta se rezuma 2000 de ani de Pontifex Maximus?
Am plecat la manastire?
Oare Constantin Brancoveanu nu putea sa mearga si el la manastire? Sau sa isi lase copilul sa devina musulman?
Oare alta treaba nu avea Stefan cel Mare decat sa se bata singur cu turcii si bruma de bani pe care o strangea sa o ingroape in manastiri?
Oare alta treaba nu au romanii acum decat sa construiasca acum o Catedrala ? Si totusi.....
Poate stat de drept nu este in Romania. Poate coruptia este endemica.
Dar le facem toate cu crucea la gat si cu alaiul de preotii!
O demisie cat o moarte. Un viitor neclar si o credinta mereu in scadere.
Dar o democratie mereu in crestere!
Sa fie oare credinta si democratia incompatibile?
Cel putin stiu sigur ca legatura credintei cu comunismul si cu fascismul este clarificata. Imposibil de convietuit.
Vreau sa vad cum ramane legatura cu democratia?

duminică, 3 martie 2013

Vin Schengen!

Acum aproape 800 de ani teutonii rataciti pe la curbura Carpatilor creau un vin deosebit. Denumit dupa regiunea in care au gasit struguri minunati, lasati de un popor refugiat in munti, identificabil  de altfel cu vita de vie si patronul acesteia Dionysios. Pe scurt vinul se numea Sylvaner in cinstea noii regiuni Trans-Sylvania proaspat colonizata de teutoni. Ei stiau de aceasta zona de peste 1700 de ani de la verii lor gotii. Si s-au simtit ca acasa.
In zilele noastre Sylvaner a ajuns un excelent vin alsacian si din fosta colonie Siebenburger nu mai razbat decat niste nume reprezentative:
Klaus Jochannis, Oana Schmidt Haineala, Calin Netzer etc....
Politica poate spune cu seninatate orice. Dar radacinile nu se pot smulge asa usor. Si nici ignora.
Pe de alta parte acum se pregateste un nou sortiment de vin. Vin Schengen. Altoit de Victorash cu aroma de Crin. Dar are strugurii prea acrii............. Asa ca se incerca scoaterea pe piata a acestui tulburel ca un accident pe care nu vrea nimeni sa si-l asume. Fara de paternitate. Sau fara D.O.C!
Am ajuns sa traiesc intr-o tara formata din patru grupuri.
1. Cei care merita si vor sa fie europeni, cam 20 % din romani;
2. Cei indiferenti de ce se intampla cu ei, atata timp cat ajutorul social vine la timp, cam 70 % din romani;
3. Cei care reusesc sa ne faca imaginea de ras prin Europa si aiurea, cam 5 % din romani (asa scrie in pasaport);
4. Cei care ne conduc si de ieri si de azi si probabil si de maine, alti 5 % din romani.

Sa ramanem in registrul viticol. Iata cum suna istoria:
"Prima mentiune scrisa despre viticultura dacica o avem de la geograful antic Strabo (66 i.Chr. - cca. 24). Ea se refera la masura adoptata de marele rege Burebista (82-44 i.Chr.), fauritorul statului dac centralizat, privind defrisarea viilor. Se banuieste ca decizia luata de Burebista, in urma sfatului marelui preot Deceneu, urmarea nu atat curmarea exceselor populatiei fata de consumul de vin, cat mai ales desfiintarea tentatiei pe care viile din Dacia o exercitau asupra populatiilor straine care veneau aici, mai cu seama din rasarit, atrase de roadele viilor.
La cucerirea Daciei de catre romani, in anul 106, cultura vitei de vie era aici bine introdusa. Sub influenta romanilor, care detineau o experienta mai avansata, tehnicile viticole si vinicole s-au dezvoltat. Importanta pe care o avea viticultura in perioada colonizarii romane a Daciei se deduce din reprezentarile purtate de doua emisiuni monetare din acea vreme. Astfel, atat medalia "Dacia Felix" emisa de imparatul Traian in anul 112, cat si o medalie batuta mai tarziu, in timpul imparatului Decius (240-251), cuprind reprezentarea simbolica a provinciei sub chipul unei femei care poarta in brate doi copii, unul tinand in mana un strugure, iar altul cateva spice de grau."

Daca si acum dorim sa nu ne pese de ce se intampla in jurul nostru si sa ramanem in mocirla si promiscuitatea  oferita de guvernanti nu stiu ce mai ramane pentru cei 20 % dintre romani care cred ca merita alta soarta.
Asa ca bun, rau trebuie sa sorbim si din cupa amara a unui nou refuz si o noua marginalizare.
Eu cel putin stiu ca nu suntem (cel putin cei 20%) cu nimic mai prejos decat orice alt european. 
Din pacate se pare ca nu este suficient.
Asa ca Schengen nu mai vin! Inca.

Non habemus Papam !

In curand un fum va iesi pe hornul Capelei Sixtine. Si incuiatii (CON CLAVE) cu cheia vor vota un nou Papa. Va urma un "Urbi et Orbi". Adica un nou cardinal de peste 70 de ani va fi ales sa conduca destinele catolicilor din lumea larga.
Cam la fel si cu Patriarhul. Niste batranei vor sa conduca turmele.
Un pastor trebuie sa fie tanar si puternic pentru a se lupta cu lupii pentru a-si apara turma. Ce poti cere de la un venerabil de peste 80 de ani. E normal sa il paraseasca vigoarea.
In ziua de azi nu mai este vorba de credinta si de puritate ( pentru puritate sunt ceva semne de intrebare dupa un secol de nazism si de comunism).
Ar fi vorba de un nou suflu. De entuziasm. De vigoare. De schimbare.
Oare viata si alegerea unui Dalai Lama ar trebui sa inspire si decadenta Europa?
Iata pe scurt :

"Destinul lui Tenzin Gytso, fiul unui taran, nascut intr-o provincie indepartata din Tibet, a fost unul prodigios, care a inspirat mase de oameni.

Descoperit la varsta de doi ani, datorita oracolelor si can­tarilor, socotit ca fiind reincarnarea celui de-al treisprezecelea Dalai-Lama, el a fost dus in Lhassa, orasul capitala, pentru a a-si ocupa locul. El devine, astfel, la numai cinci ani, noul conducator spiritual si temporal al Tibetului. De atunci, el traieste in spiritul juramantului de castitate, ducand o viata monahala si dedicandu-se studiilor filozofice.
Biografie:
- 1935: se naste in provincia Amdo, aflata in nord-estul Tibetului.
- 1940: inscaunarea ca cel de-al paisprezecelea Dalai-Lama.
- 1950: China invadeaza Tibetul.
- 1956: prima calatorie in India, intalnirea cu Nehru.
- 1959: exilul in India. Instalarea la Dharamsala
- 1973: prima calatorie in Occident. Intalnirea cu papa Paul al VI-lea.
- 1989: Premiul Nobel pentru Pace

In 1959, trebuie sa fuga in secret din tara sa, ocupata de aproape un deceniu de catre China, si se refugiaza in exil in India. In 1989, primeste Premiul Nobel pentru Pa­ce ca recunoastere a rezistentei lui si a poporului tibetan, care a fost su­pus unui adevarat genocid cultural.
Din 1973, Dalai Lama calato­reste in mod regulat in lumea occidentala, acolo unde acest „simplu calugar buddhist“, cum ii place sa se numeasca, a devenit o personali­tate mediatica. Apostol al unei spiritualitati uma­­niste, el impresioneaza prin extraordinara sa carisma. Aceasta tine la fel de mult de destinul sau iesit din comun ca si de personalitatea lui calda, de rasul comunicativ si de fe­lul in care faptele sale ii re­pre­zin­ta pe deplin vorbele.
Alegerea nonviolentei
In ciuda atrocitatilor comise de chinezi in Tibet, Tenzin Gyatso s-a opus intotdeauna oricarei forme de rezistenta armata, ca si denigrarii adversarului. „Orice ne-ar face, nu spuneti niciodata ceva de rau despre chinezi”, le repeta neobosit interlocutorilor sai. Nonviolenta trebuie sa prinda radacini in ini­mile noastre ca un refuz de intoarcere in spirala infernala a urii, a razbunarii loviturilor. Aceste mesaje se inspira din fundamentele invataturilor buddhiste si, totodata, din politica exemplara a lui Gandhi, caruia Dalai Lama ii aduce adesea omagiu.
Fericirea se invata
„Adevarata valoare a existentei se manifesta cu privire la compasiune.” Aceasta nu este un sentiment sau o emotie, ci fructul unei intelegeri rationale a realitatii adevaratei naturi a spiritului uman. Pentru a anihila otrava egoismului si a iubirii de sine, trebuie sa descoperim ca orice fiinta sufera si suferinta reprezinta cauza tuturor relelor. Avand compasiune pentru fiecare fiinta aflata in suferinta – incepand cu cei care ne-au facut sa suferim –, ne vom elibera spiritul de tenebrele ignorantei si vom avea pace in inimi.
Adevarul are chipuri diferite
Un singur adevar poate lua diferite infatisari. Dalai Lama este adeptul tolerantei religioase. Isi surprinde in mod frecvent auditoriul afirmand ca este inutil, chiar daunator sa incerci sa schimbi religia. In timpul unei audiente private, a fost vazut oferind o icoana a lui Christos unui anglican care a martu­risit ca s-a converit de curand la buddhism. Dalai Lama i-a spus aceste cuvinte: „Buddha este poarta mea. Isus este poarta ta.”
Conceptele buddhiste de cauzalitate si interdependenta a tuturor lucrurilor stau la baza invataturii sale. Fiecare fenomen reprezinta urmarea cauzelor si conditiilor care l-au generat si toate evenimentele care au loc se afla in stransa legatura unele cu altele. Prin urmare, fiecare din actiunile noastre determina efecte (pozitive sau negative), nu doar pentru noi insine, ele influentand, de asemenea, si realitatea globala. De aici si o etica a responsabilitatii indivi­duale – suntem raspunzatori de tot ceea ce facem – care nu poate fi separata de evolutia planetei.
„Pacea inimii duce la pacea mondiala”, iar „motivatia care conduce actiunea este mai importanta decat actiunea insasi, caci intentia este cea care induce responsabilitatea noastra.”
„Singura noastra putere veritabila este aceea de a-l ajuta pe celalalt.“

Eu cred intr-o Divinitate Universala. Si nu ma deranjeaza Numele ales de muritori.
Nici in privinta celui care ridica voalul nu vreau sa comentez. Voalul meu a fost ridicat de Iisus!

Actualul Dalai Lama a fost de copil pus la incercare. De la cinci ani a ajuns sa fie un Pastor. Acum la varsta senectutii nici macar entuziasmul nu L-a parasit.

Cine poate schimba oare lumea. Un Copil sau un Venerabil?

Eu cred in puterea tineretii si nu neaparat in puterea experientei. Mai ales in religie!

Eu vara nu dorm!

Oare?
Dorm de fapt! Si ma gandesc cum este cand adormi. Aici intervine o alta poveste veche si cel putin doi frati:
Hypnos si Thanatos. Dupa altii ar fi  vorba de chiar trei frati Eros, Hypnos si Thanatos.
Hypnos sau Somnus dupa cum l-am mostenit noi de la romani. Ceea ce este fascinant la Hypnos este ca el ne picura apa din raul Lethe in timpul somnului. Apa raului Lethe este si apa uitarii. As spune ca este apa amneziei. Practic in timpul somnului uitam de noi. Sau de fapt spiritul nostru uita de inchisoarea materiala si se  crede liber?
In timpul somnului ne apar si Oneiroi. Adica visele. Si ar fi mai multi Oneiroi. Care ar fi condusi de Morpheus.Visul ar fi o alta taina a omenirii inca incomplet elucidata. Poate de am fi toti Iosif!
Si aici mitologia este incurcata. Oneiroi ar fi fie copilul lui Hypnos, fie chiar fratele sau.
Cert este ca omul viseaza noapte de noapte. Ca nu isi mai aduce aminte de asta, este alta poveste.
Ce legatura ar putea fi totusi intre Moarte si Somn? Daca vechii greci ii vedeau frati se pare ca totusi o legatura ar fi. As zice ca exista moartea mica cea din fiecare noapte si moartea mare. Cea in care corpul nostru inceteaza sa mai ne adaposteasca spiritul. Poate nici una nici cealaltă nu sunt definitive. Poate descriu doar cicluri pe care noi astazi nu prea le mai intelegem.
Thanatos sau Moartea. Cea mai inspaimantatoare incercare din viata unui om. Si dupa unii un final de drum.
Daca Thanatos ar fi singura personificare ar fi fost mult mai usor. Dar si el apare si in alte ipostaze premergatoare:
Geras= imbatranirea
Oizys=suferinta
Apate= amageala
Momus= reprosul
Eris= vrajba
Nemesis= razbunarea
Cate personificari existau acum peste 3000 de ani??????!!!!!!!
Noi credem ca lumea noastra este posesoare adevarului absolut si culmea civilizatiei! OARE?
Si dupa ce te ia Thanatos ajungi in lumea lui Hades. Acest tinut este inconjurat de sase ape.Si ele au
simbolistica lor:
Acheron - râul tristeții
Cocytus - râul plângerii
Piriphlegethon - râul de foc
Lethe - râul uitării
Mnemosynne - râul memoriei
Styx - râul urii
Intr-o incercare anterioara vorbeam de Miorita si de cele tri fluiere. De fag, de os si de soc. As zice ca sunt primele trei ape spre Hades: fag = drag = Acheron; os = duios = Cocytus; soc = foc =  Piriphlegethon. Si cu uitarea se termina totul.
Ce incercare trista de o duminica de inceput de primavara! Nu ?
Dar inca povestea nu s-a terminat. Pentru ca unii autori antici vorbesc de inca un frate. Pe langa Hypnos si Thanatos apare si Eros.
Eros sau Cupid. Teoretic si el iti poate intuneca constientul. Si te poate adormi sau chiar omora ca si personalitate. De fapt Eros sau Cupid este vorba de dorinta, de pasiune. Si de mai nimic rational. Este un fel de somn cu ochii deschisi sau o moarte si o mistuire lenta. Dorinta sigur este somnul si moartea ratiunii.
Asa ca dintre toti cei trei frati parca totusi cel mai putin nociv ramane totusi Hypnos.
Asa ca sa profitam de el.
Sa dormiti bine!

Un altfel de martisor!

Imi era dor de un soare puternic. Si ma saturasem de atata frig si ceata. Nu ma pot plange de o iarna grea. Dar ma pot plange ca am dus dorul Soarelui. Si cu adevarat de intai martie soarele a stralucit. Si mi-am adus aminte de o veche poezie egipteana. Imnul cel mare pentru ATON!
Dupa aproape 3500 de ani parca si eu simt uneori asa:

"Soare viu, tu care dăinuieşti dintre cele dintâi începuturi!
Te înalţi din zarea dinspre răsărit a cerului
Şi umpli toate ţările de frumuseţea ta,
Frumos eşti, şi mare, şi străluceşti, şi domneşti peste toate ţările!
Razele tale cuprind cu braţele lor ţările toate, pe care tu le-ai făcut.
Tu eşti RA, şi tu pătrunzi până la capătul hotarelor lor
Şi le îmbrăţişezi cu dragostea ta.
Departe eşti, dar razele tale sunt aici, pe pământ
Lumea toată te vede, dar mersul tău nu-l cunoaşte!
Când tu apui în zările amurgului
Pământul zace ca mort în întuneric;
Oamenii dorm prin sălaşurile lor, cu capul acoperit
Şi ochii nici unuia din ei nu-l vede pe celălalt,
Dacă cineva le-ar fura tot avutul ce-l ţin sub căpătâi, ei n-ar băga de seamă.
Leul iese din vizuina sa după pradă,
Şarpele iese la drum, gata să muşte.
Lumea toată este învăluită în tăcere,
Căci cel care a făcut-o dudu-s-a să se odihnească în zarea sa.
...................................................
Tu sălăşluieşti în inima mea,
Şi nimenea nu te cunoaşte cum te cunosc eu, fiul tău, eu, regele
Tu mă ajuţi să pricep firea şi puterea ta.
Tot ce se petrece în lume, după voia ta se petrece, căci tu ai făcut-o.
Când tu răsari, oamenii prind viaţă; când tu apui, se scufundă în moarte.
Tu eşti măsura vieţii, şi lumea numai prin tine trăieşte.
Ochii tuturor privesc frumuseţea ta, până când apui;
Iar când cobori în zărle apusului, orice muncă încetează!"

O erezie pagana? 
Tinand cont ca inca nu este sigur daca nu cumva Moise era chiar Akhenaten (Eknaton) nu ma pot pronunta cu certitudine.
Cert este ca întâi martie ar trebui sa fie vorba doar despre dragoste, lumina, renastere,bucurie si speranta.
Si oare in crestinism despre ce este vorba?
La multi ani SOARE!