Aproape o cronica de film

Am văzut aseara pe TVR un film cel putin surprinzător. Se numește " Adevarul despre Adolf Hitler". Daca nu ar fi fost realizat in 2007 il puteam bănui de plagiat. Pentru ca are ceva (foarte mult) din povestea lui "The King's Speech".
Este vorba de faptul (nu o sa vorbesc de personaje in sine si ce au facut ele in istorie ) ca unii lideri au nevoie de a scoate din nou la lumina calitati ascunse in interiorul lor si de a recapătă increderea in sine.
Filmul se vrea o parodie (comedie) a unei perioade foarte intunecate (sau greu de inteles prin ducerea ei la extrem) a poporului german si de metodele de revigorare si resuscitare a liderului, culmea de catre un doctor denumit .......Adolf Grunbaum.
Caci la un moment dat se pune problema cine se afla cu adevarat in spatele unui conducator. Mai ales dupa ce vigoarea lui interna incepe sa paleasca si el mai trebuie sa ramana interfata puterii cu poporul.
Este clar ca pozitia de conducator al unui popor iti consuma aproape toate resursele. Mai ales in ziua de azi  acest lucru se poate intampla pana ajungi sa obtii acel post. Sute de confruntari lipsite de menajamente, secrete de care si tu ai uitat scoase la iveala, toata familia tarata in noroi si alte mii de inventii despre ei si despre tine. Rar sunt oamenii care sa reziste unui asemenea stres si care pot merge normal mai departe.
Asa ca apare un moment in care au nevoie de ajutor. Si un altfel de ajutor decât clasica sticla de whisikey, mersul la un masaj de relaxare urmat de o sedinta la jacuzzi sau o discutie cu un banal consilier poate veni de la un super specialist.
Poate fi in cazul "The King's speech" un logoped fara diploma dar cu scoala vietii care te pune sa faci cele mai bizare exercitii;
Poate fi in cazul "Die wirklich wahrste Wahrheit uber Adolf Hitler" un actor specialist si in psihologie.
Ma întreb oare domnul Aliodor Manolea ce reușește sa exorcizeze din clienții dansului. Ii pune sa fac exerciții bizare? Ii întreabă despre copilărie? Si despre abuzurile săvârșite?
Tare greu este sa afli adevarul din spatele usilor inchise ale puterii. Ce razbate de acolo poate fi in egala măsura un adevăr dirijat spre mase sau chiar un accident nedorit.
Este un lucru tare periculos si scăpat de sub control sa te joci cu mintea unui om chiar daca la început intențiile sunt onorabile. Dar unde se oprește de fapt sfoara care mânuiește papusa. La specialist, la cel care il supraveghează, la cel care il plătește, la cel care ii supraveghează familia si tot asa....
Sunt deja lucruri despre care a trecut termenul de prescriere a deschiderii arhivelor si noi nu stim inca nimic.
Intr-o lume plina de secrete macar cei care ne conduc ar trebui sa ne arate transparenta maxima.
Incepand cu dosarul medical, cu dosarul de la serviciile secrete si cu o evaluare psihologica anuala insotita de un consult medical public.
Sa nu ajungem si noi la concluzia ca suntem o natiune bolnava condusa de oameni si mai bolnavi.

Domesticated house husband : caracatița la gratar

A trecut aproape o luna de când mâncam in tavernele din Tassos. Si deja plang dupa ele. La 10 euro o portie de caracatița la gratar nu era sfarsitul lumii.
Asa ca mergând in magazinul de origine franceza "Intersecție" am vazut ca aveau caracatița asa zis proaspăta. Si nu mai stau pe gânduri si cumpăr una bucata de 1.1 kg. La pret era 39.99 ron/kg. Scria ca venea din Grecia. Poate cu autocarul??!!
Si acum sa va dezvălui din talentul meu culinar. Am o problema cu rețetele. Si cu gramajele. Cu toate ca imi plac lucrurile exacte aici fantezia mea o ia razna si rezultatul in marea majoritate a cazurilor este surprinzător. Dar eu perseverez. Am oare de ales??
Deci sa ia una bucata caracatița. De preferat din Grecia si intre 1 si 2 kg.
Se spală bine.
Se curata bine. Adica se taie tentaculele si se pun deoparte si se folosește si corpul golit de conținut.
Apoi tasossistii vorbeau ceva de datul cu capul caracatița de o piatra. Am apelat la un bătător de șnițele sa o frăgezesc  Atenție sa nu o crăpați cand o bateti. Adica o batatie ca la Securitate. Sa o frăgezească dar sa nu lase urme.
Asa cu corpul caracatiței si cele 8 tentacule frăgezite am pregătit un sos pentru marinat:
- 200 ml vin alb
- 50 ml ulei de măsline
- 20 ml sos de soia
- putin busuioc si ierburi italiene
Am pus totul intr-o cutie de plastic cu capac si am lăsat peste noapte in frigider.
A doua zi am pregătit o oala pentru fiert. Am acoperit cu apa si cu sosul pentru marinat caracatița.
A stat la foc mic cam 35 de minute si am avut grija sa rămână complet in apa.
Căpătase o culoare roșiatica. Am curățat apoi la jet rece pielita roșiatica .
Am pregătit gratarul. Nu trebuie sa stea prea aproape de foc si nici nu trebuie sa o țineți prea mult. Se întoarce uniform si totul durează cam 5 minute.
Se servește cu un dressing de ulei de măsline (eventual si cu otel balsamic).
A ieșit fenomenal de frageda.
Merge cu cartofi prajiti sau cu o salata de sezon.
Pofta buna!!

Nunta la romani

Este sezonul nunților. Si ce eveniment in viata a doi oameni.
Povestea e simpla : se vad, se plac, se iau.
La se iau mai exista ceva probleme. Pentru unii instituția casniciei a devenit perimata. Ajunge doar la Starea Civila sau "ce pe noi ne tine o hârtie impreuna".
Pentru cei ce tin la tradiții si mai cred in căsnicie incepe spectacolul.
Caci asta este in ultima instanta nunta pe aici. Un show care trebuie regizat si interpretat cu succes.
Primul pas este ca in reclama cu sucul :" Ce nunta!?? Sa se cunoască mai bine! Pai, o sa avem un nepoțel ,spun parintii băiatului". Adica mersul la socrii si cerutul miresei. Acolo se testează bunele intenții ale ginerelui si hotărârea lui in viata. Luat cu brio acest test se cauta nașii. Si aici e o mare problema. Numiți si părinti spirituali ai cuplului de obicei sfârșesc fie prin a nu-si vorbi fie prin a face vizite protocolare de "Lasata Secului". Daca sunt prea in vârsta relatia trece lent in a fi protocolara, daca sunt de aceeași vârsta fiind măcinați de aceleași probleme eșuează in divergente de opinii. Bineînțeles ca mai sunt si nasi deosebiți care sunt gata de ajutor si cu vorba si cu fapta. Fericiți de cei care au astfel de nasi.
Cu aprobările obtinute si cu nașii in buzunar se cauta acum un restaurant. In care sa încapă cei 200 de invitați si care sa fie si disponibil la data dorita. A devenit in ultimul timp o sarcina mai ușoara oferta crescand substanțial.
Acum trebuie armonizata data găsita pentru restaurant cu cea de la Biserica si Starea Civila. Asta da sarcina grea.
Si cum toata lumea vrea nunta sâmbăta seara sa te tii înghesuiala.
Asa se face ca o bisericuța (in care in mod normal incap 30 de persoane) sa fie luata cu asalt de peste 100 de rude ale mirilor unde se sta in asteptare cu cele alte 4 nunti la rand. Totul merge pe banda rulanta. Biserica este perfect adaptata la cerințele pieței si are si vocație de showbusiness.
Dar mai sunt problemele de rochie de mireasa (pentru mine una din încercările majore ale unui femei in viata ei) . Cine a ales din prima o rochie este fie disperata sa se mărite sau nu este chiar femeie. La fel de importante sunt si invitațiile. Trebuie sa fie cat mai originale (fie arhaice, fie Hi-Tech si  musai sa aiba si poza mirilor pentru identificare). " Ai vazut ce seamana; Pacat ca ea e mult mai inalta; A treia oara sa fie cu noroc...."
Floriile sunt si ele tot de prim plan. Nu vreau ceva banal ca la nunta ............. Vreau ceva altfel. Si cum săracele flori nu prea au avut schimbări genetice in ultimele mii de ani sa te tii probleme. Dar cum mafia florilor din Bucuresti are solutii la orice, nu e o problema. Sa nu fie cu factura ca atunci se incurca lucrurile.
A ramas meniul de aranjat. Cum seful de sala a avut sute de experiențe te manipulează cu zâmbetul pe buze spre alegerea dorita de el. Si te si incurajează cand ai dubii: " Lăsați doamna ca pe la sarmale deja jumătate sunt beti si restul nu mai pot de căldura". Asa a mai ramas doar tortul. care trebuie sa fie cu artificii si cat mai eco posibil.
Am lasat la final lista invitațiilor. Acum încep marile frământări. Pe cine sa chem? Da de varul Săndel mai stii ceva? Da de tanti Flori cum mai dam? Si asa fiecare parte de familie începe vânătoarea de nume. Nu trebuie in primul rand nimeni ratat care deja a avut un eveniment similar  care a fost onorat deja. Asta este peste poate. Regula reciprocității este in toi. Si asa se face o lista extinsa de posibili invitați. Care trebuie sa fie restrâns la cei 100 de invitați repartizati unei familii. Si asa săracii miri raman doar cu cateva locuri disponibile pentru colegi si prieteni. Si aici incep revoltele. Adica sa vina BABA aia si eu sa nu-mi chem prietenii? Dar orice este negociabil.
Cu listele finalizate incep telefoanele si trimisul invitatiilor. Apoi așteptatul confirmarii.
Asta a fost varianta simpla cand ambii miri sunt din Bucuresti. Dar ce te faci daca unul este din provincie? dar nimic nu este de nerezolvat.
Mai exista si varianta cu firma de organizat evenimente. Totul la cheie. Uneori chiar si mâncare reîncălzita de la catering.
Si a sosit si ziua ce mare. Cate probleme sunt de rezolvat in 24 de ore.Stresul este maxim si nervii intinsi la maxim.
O sa mai tin minte pasii pe care i-am invatat la cursul de dans? O sa fie gata parul la timp? O sa fie vreme  buna, sau am dat banii pe artificii de pomana? ............Cate probleme, zau asa.
Sute de pupături si sute de fete ți se perinda prin fata ochilor. Auzi totul dar parca nu ți se întâmpla tie. Totul este un imens carusel.
Si  la sfarsitul zile stai si numeri banii sa platesti restaurantul. Ia uite cat a dat si .............. Nu ma asteptam.
E copii cum ati iesit?
Un raspuns ar fi : OBOSITI dar fericiti.
Cred ca o nunta ajunge sa te devoreze si ajungi sa fi doar un actor pe o mare scena a familiei.
Sa nu uitam pozele si filmele. Te uiti imediat la ele si dupa aceea se asterne praful pe ele.
Doar un moment de melancolie te mai apropie de ele.
Viata iti ofera noi provocari (NU?) la care tu trebuie sa fi gata.
Cum ar fi " Luna de Miere" .
Cat mai departe, cat mai exotic, cat mai scump.
Si asa realizezi ca in curand se fac 10 ani de cand ai trait pe pielea ta totul si parca ieri a fost.
Cum o fi sa ajungi la Nunta de Diamant????!!!

Lumea virtuala a venit demult!

Citeam acum câteva zile despre faptul ca banii nu au fost niciodată de ajuns. Si asta inca de la începutul istoriei. Oamenii s-au împrumutat dintotdeauna. Cu dobânda. Dar in marea majoritate a cazurilor banii erau returnați. Pentru ca relația era personala si oamenii se priveau in ochi si isi strângeau mana. Asta era contractul lor. In majoritatea cazurilor. Dupa aceea au apărut tablitele de lut, pergamentele sau stele de piatra. Si aici la început a fost cuvântul. Probleme cu fiabilitatea contractele a apărut atunci cand capete încoronate au vrut bani. Si pentru ei un contract nu avea nici o valoare, pentru ca aveau drept de viata si de moarte asupra supușilor. Asa ca era tare greu sa faci afaceri cu nobilimea. Noroc cu Revoluția Franceza care a egalizat șansele partilor contractante.
Tentația de a manipula masa monetara este si ea o practica de cand lumea. Inca din Antichitate aurul era "înnobilat" si cu alte metale pentru a emite monede mai multe.
Dar toate problemele financiare aveau un termen de rezolvare mult mai mic. Si factorul de rezolvare a problemelor era RĂZBOIUL.
Da!!! Războiul rezolva aceste probleme. Pentru ca bogăția era aceeași. Doar se redistribuia. Cu forta. Si asa de la generație la generație plusvaloarea era relativ mica. Doar statele puternic militarizate aveau garantat toate datoriile șterse si nici nu putea fi refuzate la împrumut. Treptat împrumutul s-a transformat in tribut (sau haraci) si asa unii au ajuns sa traiască pe spinarea altora singura lor grija fiind sa aiba o armata puternica.
Dar astăzi nu se mai pune problema chiar asa. Subjugarea este mult mai subtila, metodele mult mai rafinate si războaiele importante din ce in ce mai rare.
Si asa apare o dilema. Cum se poate stinge o datorie masiva rostogolita de decenii fara razboi ???
Sincer cu toate ca un razboi (revolutie) este o mare tragedie, el  a avut si rolul  in istorie de a impulsiona economia si schimburile economice. La inceput mai greu dar dupa o perioade de timp saltul a fost apreciabil.
Asa ca sintetizand, unul din motoarele economiei modiale este razboiul.
Cum baieti destepti au existat dintotdeauna, ei au inteles ca banii, la inceput sub forma de moneda mai apoi sub forma de bancnota, sunt un factor initial de progres, dar la o scare mai mare devin o frana. Si asa incet incet palpabilul si realul au fost inlocuite cu ceva impersonal si nepalpabil. Adica banii pe card, actiunile la bursa, fondurile de investitii etc. Ceva care nu este palpabil, nu tine cont de esenta umanitatii si poate fi foarte usor manipulat. Ruperea omului din sfera palpabilului si a vizibilului poate a fost un mare pas pentru omenire si este cheia existentei noastre actuale. dar nu intreaga palneta vrea sa subscrie acestui mod de viata. Si de aici si tensiunile si neintelegerile actuale care vor duce la o divizare cat mai accentuata a lumii actuale.
Lumea virtuala a inceput mai demult. Din momentul de cand omul a acceptat ca altii sa ia controlul asupra rezultatului muncii lui si sa accepte ca o bucata de hartie sau mai tarziu un card din plastic sa devina scopul lui in viata si sa-i influenteze viata.
Nu vad o cale clara de iesire din actuala criza. Criza din anii '30 din America a fost prima zvâcnire a monstrului creat de umanitate (fara chip si fara mila) care a fost putin adormit de WWII si apoi de razboiul rece. Acum s-a trezit de ceva vreme si isi cere ofranda in sange. Pentru ca este o creatie artificiala, nu poate fi pacalit decat tot cu metode artificiale. Pentru ca acest monstru nu poate fi oprit nici macar o secunda, trebuie sa fie intr-o perpetua miscare si trebuie sa consume bani si energie. Are nevoie sa cuprinda intreaga planeta. Are nevoie ca toti pamantenii sa fie prinsi in acest sistem de vise si realitati virtuale, caci o societate de consum globala ar fi intr-adevar visul suprem al celor care au gandit sistemul.
Din momentul in care omul s-a indepartat de pamantul care il hranea si cu care era in simbioza a renuntat la o viata reala si a acceptat o viata practic virtuala. Dupa aceea totul a venit de la sine. De fapt chiar ne  place modul nostru actual de viata. Pentru ca viata este mai comoda, mai usoara si nu prea mai tine prea mult cont de ciclurile naturii. De aceea in Romania foarte multi au fugit de la tara la oras. Si asta inca de pe vremea lui Ceausescu. Refluxul actual este nesemnificativ pentru ca este generat de oameni mai in vârsta care se retrag sa-si traiască bătrânețile si nu sa fie un motor economic.
Trăim, muncim si ne petrecem viata in construcții pe verticala care aduna uneori si sute de oameni, mancam ceea ce ne dau altii si presupunem ca este sanatos si incet incet ne indepartam de originile noastre uitand tot ce a fost in urma noastra.
Ne consideram creația suprema a naturii, infailibili si distrugem fara mila pamantul care ne-a dat viata si ne-a crescut  Suntem cele mai rele animale de prada si in numele progresului si științei vrem sa schimbam ordinea fireasca a lucrurilor.
Toate astea intr-o lume reala nu ar fi avut loc.
Indignarea noastra si "salvarea padurii tropicale" sunt doar de fatada, de fapt ne complacem in actuala stare de lucruri si incercam sa ne perpetuam existenta jalnica.
Orice Mesia ar aparea astazi , fie ar fi plimbat pe la toate televiziunile, fie ar umple tabloidele dar sigur nu ar ajunge la sufletele noastre.
Pentru ca ne este chiar greu sa vedem adevarul chiar daca s-ar afla in fata noastra.
Sa ne bucuram de agoniselile noastre pentru ca doar de la cota zero in sus isi au rostul.

Blestemul țiganilor romani!

Ce viziune ampla asupra unui popor pot ascunde câteva cuvinte.
Si totusi o tara precum Argentina care a arătat maxima toleranta refugiaților nazisti si care a lansat tangoul in lume nu este demna de asemenea titluri chiar si cele din tabloide.
Cum este posibil ca absorbind dupa WWII zeci de mii de europeni sa ia doar puritatea rasiala si intoleranta de la  acestia. Si de ce oare este predispusa la excese de gen razboiul Falkland si turbulente sociale de tip criza financiara din anii 1980 si 1999? Mult mai usor se exprima prin sport in fotbal, rugby , baschet si nu numai.
Si fiindca veni vorba de fotbal iata si miezul problemei. Un contract semnat in octombrie 2010 intre doua parti. FRF si AFA. Cu clauze clare si cu obligatiile financiare îndeplinite la zi din partea FRF.  In lumea fotbalului Argentina este un "nume" si nu o fosta speranta, actuala echipa de urna a IVa precum Romania.
Contractul este complicat pentru ca implica o decizie FIFA. Si FIFA numai de probleme de genul asta nu mai are timp cand coruptia din curtea ei e maxima.
Si la noi  procesul de beatificare a dlui Mircea Sandu si a onor FRF cat si setea de putere a dl Oprescu primesc o lovitura dura. Poate chiar meritata. Pentru dl doctor am si eu un sfat: "Ia si mataluta o aspirina ca viata e perversa".
Un lung si costisitor proces se va desfasura intre FRF si AFA. Cred ca AFA va vira avansul inapoi si va astepta așternerea prafului peste eveniment.
Au si ei scuzele lor:
- au ramas fara antrenor;
- la Copa America au fost varza;
- granzii Real si Barca au pus presiune pe AFA pentru proprii jucatori;
- deplasarea era anevoioasa si mai mult ii incurca.
Totusi un contract este un contract. Este esenta capitalismului. Este la fel de sfant ca juratul pe Biblie.
Cine nu respecta un contract sa plătească.( Asa si un bilet emis si încasat banii pe el naste obligații similare unui contract) .
Deci normal ar fi ca AFA sa despăgubească FRF-ul si FRF-ul sa despăgubească cumparatorii (pe langa returnarea banilor). Amatorismul si diletantismul trebuie sa dispară de la un nivel in sus.

Si noi plătitorii de bilet. Am ramas si f.... si cu banii luati.Rusine!
La "Trebunal bibicule" ar trebui sa fie deviza zilei.

Noroc ca nu a organizat Basescu meciul ca urlau tonamatele.

Pacat ca singura noastra eticheta la nivel mondial cand suparam vreo natiune mai simandicoasa este "TIGANII".
Nu ma simt si nu vad in jurul meu "realitatea" asta. Dar a devenit deja un "BRAND". Problema in sine exista si nu se va rezolva niciodata daca nu crestem nivelul intelectual, social  cat si gradul de civilizație al conaționalilor nostri. Si ei sunt o parte a natiunii romane. Si uneori chiar ajung sa o definească.
Sau dl. Kogalniceanu s-a grabit sau a trait inaintea vremurilor sale.
Dixit.

Medicamentele care ne falimenteaza

Iar o sa scriu de cata dreptate are domnul Președinte. Cum le stie domnia sa  pe toate! Dar cum nu se schimba nimic.
Am avut si eu ocazia sa cunosc doi dintre regii medicamentelor de import. Școli diferite, origini diferite dar o singura voința.
Unul era băiat de fost ministru ceaușist si avusese de mic tot ce isi dorise. Chiar săracul lui tata  reușise sa-i clădească o afacere cu import de medicamente pe vechile structuri. Si asa cu chiu cu vai încerca sa nu depășească  25 % din piața. Afacerea era tare grea in ultimul timp si nu mai era ca pe vremuri cand banii curgeau șiroaie..  Devenise distribuitor unic in Romania a unor firme de prestigiu si avea un portofoliu impresionant printre altele si de produse cosmetice. Bucureștean fiind, făcuse Medicina si acum o practica vânzând medicamente. In casa lui s-a perindat toata crema ministerului si a casei de asigurări. Isi contruise o casa in Cotroceni unde ținea petreceri rafinate. In garaj avea trei mașini cu peste 1.000 CP. Un BMW Alpina M3, un Audi S8 si un VW Phaeton. Schimbase deja trei neveste si renuntase la mersul la Starea Civila. Era  un om al momentului si momentul se prelungea de peste un deceniu si nu avea nuanta politica. Era prieten cu toti.
Si ce este rau in asta ??!!
Rau este ca se crease o retea de doctori care prescriau doar medicamente scumpe importate doar de el si ca platile catre firma lui sa faceau cu prioritate din motive bine stiute. Si ca banii erau plimbati prin vreo doua paradisuri fiscale pana a ajunge in conturile lui de la Monte Carlo.
Al doilea era de origine mai modesta si era din Buzau. Incepuse imdeiat dupa '90 sa aduca Trabanturi si alte rable din Germania. Avea inca doi asociati mari experti in dat cu pumnul. Dupa prima suta de masini au inceput sa tinteasca mai sus. Si asa au pus ochii pe o ruina pe langa Piata Romana. Si au refacut-o cu bun gust. Se lauda: Am bagat 100.000 DM in sediul asta dar o sa iau ochii la multi straini si o sa fac de zece ori mai mult. Asa ca dupa o banala raceala a intuit puterea Piramidonului. Si mai ales cati bani poate face daca se apuca sa importe asa ceva. Zis si facut. Au inceput cu un TIR pe săptămâna si ajunsesera la 20 pe zi.  Au pus director general un fost stab din minister si au inceput sa unga mecanismul Si ei s-au multumit cu 25% din piata    si au facut si ei totul sa ramana acolo. La ei sistemul era de premiere cu vacante a oamenilor din minister , de la casa de asigurari , de prin spitale cat si de la directiile sanitare. Toti erau ca o mare familie fericita.
Si el si-a construit o casa dar prin Pipera si pe la Snagov, avea aceea pasiune pentru  masini dar pentru Mertzane si nu a divortat, dar si-a trimis nevasta cu copilul in Anglia la studii. Pachetul Gradinita-Facultate. Si el saracul a ramas singur in Bucuresti. Singur-Singurel!!!???? Nu tocmai. Avea o pasiune pentru blonde de pana in  21 de ani. Dar cum lucra la scara mare si blondele erau tot en-gros.
Doi oameni, doua destine. Ar fi o poveste frumoasa daca de ea nu ar depinde milioane de bolnavi din tara asta.
Romanii sunt cam ipohondrii, mari amatori de medicamente (eventual prescrise de vecini) si cu viziuni diferite asupra doctorilor.
Cei tineri prefera sa se diagnosticheze si trateze de pe net.
Cei batrani stau ore in sir la usa medicului de familie pentru un panaceu universal sau umplu Camera de Garda de la orice spital cu faima.
Mai exista o minoritate care se trateaza pe la vraci , tamaduitori, energeticieni sau alti frecangi si paranormali. O si mai mica minoritate cred ca doar Biserica sau Duhovnicul au cheia vindecarii lor si uita ca nu intodeauna bolile trupului pot fi vindecate cu puterea cuvantului. De un cuvant care opereaza sau face transplant inca nu am auzit. Asa ca trupul nostru are nevoie de ingrijire de specialitate.
Si cea mai mica si mai mica minoritate merge la  "Allgemeines Krankenhaus der Stadt Wien - Medizinischer Universitätscampus" .


Chiar si cand ne operam la coloana!!!!
Coloana infinitului eventual.


Acum cateva zile am cautat un unguent produs de un farmacist in laborator.. Am intrat in peste 50 de farmacii , am cunoscut peste 47 de farmacisti. Care cu usoara jena au recunoscut ca ei nu fac decat sa vanda produse importate.
Pacat ca inca o frumoasa meserie  (cu facultate la activ ) a cazut in derizoriu, munca putand fi suplinita si de fatuci cu profesionala la baza. Sa vinzi nu e asa greu daca exista cerere.

Exista Ghinion?

Am cumpărat acum o săptămâna de pe net bilete la Romania-Argentina pentru tot neamul. Si eram fericit ca voi merge cu juniorul la meci (speram eu) pe cel mai modern stadion din zona. Si chiar ma bucuram.
Dar se pare ca bucuria mea nu va fi finalizata.
Sunt curios cum vor face cu banii care trebuie returnați?
Cine va rămâne cu buza umflata pentru ce este in plus pentru bilet?
Cumpărătorii? Nu m-ar mira. Ar fi tipic romanesc.
FRF? Si atunci Cooperativa ce o sa facă?
Sau firma care s-a ocupat cu vânzarea ? (Cumva un nou faliment?)
Asta da dilema sau "trilema"?
Dar "the best is yet to come" .
Astăzi am fost la cumpărături la Praktiker. Si vroiam doar cinci articole. In mod normal treaba de cinci minute. Dar cum normalitatea nu e aici acasă a durat 90 de minute.
Si de ce?
Pai dacă excludem treaba cu ghinionul nu prea am explicații.
Am mers sa caut un furtun. Era la colac si se tăia doar din 1.5m in 1.5m. OK. Am cumpărat 4.5m . Dar prețul era si el tot la 1.5m. Vânzătorul care mi-a tăiat bucata a scris pe bon cum i s-a părut lui normal 4.5 m. Eu amabil l-am avertizat ca ar fi mai bine sa scrie 3 buc a 1.5m. Si el foarte spiritual:  Da' care e diferența?
Am plecat sa caut o lampa. O caut pe prima de defecte si ii lipseau piese. Tot asa pana ce am găsit-o in sfârșit pe a zecea fără defect. Cam 25 de minute de selecții. Am mai cumpărat si o șufa de tras mașina, cea pe care o aveam tocmai ce o rupsesem. Zic: La asta ce sa mai verific? Si ma duc sa cumpăra un capac. Era la promoție. Il iau exact de pe cel de lângă mega-afișul de promoție. Fericit mai cumpăr si mica șurubelnița. Ajung la casa cu cele 5 articole. In spatele meu se așează un domn cu o coada de lopata. Zice si el amabil : merge repede ca nu avem multe!
Mai bine tăcea! Zau asa!
Primul articol scanat a fost șurubelnița : articol inexistent a apărut prompt pe afișaj.
Cum adică intreb eu?
O secunda ca sun pe raion!
Si eu galant. Anulați sa treacă domnul cu coada. Nu se poate anula articolul. Pai dacă e inexistent cum sa-l anulați  Pai nu ne lasă sistemul. AAAAAAAAAA am spus eu vădit complexat.
Si in timp ce colegul de pe raion cauta alta șurubelnița identica sa vadă ce e cu codul de bare, eu am trecut la al doilea articol. Capacul. Care scanat costa dublu fata de promoție. Stop. Am spus eu. E ceva greșit aici. O secunda sa chem de pe raion pe cineva. Si a venit al doilea coleg doar pentru mine. Coada deja se marea. Si am plecat cu capacul si cu colegul doamnei draguțe de la casa. Am ajuns la afiș. DDAA dar se referea la cele de pe ultimul nivel ( adică de la h=3m) . Si eu cum sa ajung acolo? Am întrebat eu ușor fâstâcit. Pai trebuia sa ma cautați. Si amabil mi-a dat produsul dorit. Dar l-a păstrat pe cel scump. Ajung la casa si casiera ma apostrofeaza: Unde e celalalt capac ca altfel nu pot sa-l anulez dacă nu il scanez din nou!!!???
A trebuit sa-l sune din nou pe coleg. Si asa am ajuns la furtun. Cum bănuisem trebuia trecut la cantitate 3 si nu 4.5 cum era pe bon. Normal ca l-a sunat pe coleg. In clipa aceea 3 lucrători alergau după problemele mele. Si asta simultan. Coada deja atinsese 10 persoane. Mergeau doar doua case. Dar nu ne oprim aici. Intre timp apare cel cu șurubelnița si spune ca nu exista asa un produs la ei si ca nu e al lor. Probabil ca l-am adus eu de acasă!!!???? In concluzie am renunțat la ea.
Aveam toate produsele acum scanate si in regula. Plătesc cu cardul. Si in clipa in care apare bonul de la POS se blochează casa. Si asa rămâne in 5 minute. Toti sefii s-au perindat in încercarea lor de a o debloca. Soluția finala a fost sa scrie "cash" pe bonul meu de POS si sa ma lase sa plec in zumzetul amenințător al celor 30 de persoane de la rand. Plec si aud din partea casierei : " Mai aprindeți si dvs o lumânare pe la biserica!"
Ajung acasa epuizat si  controlez sufa : Avea un carlig lipsa.
Oare astea toate sunt ghinion sau la noi toate lucrurile făcute de mântuiala se răzbuna. Si daca tu esti cel care trebuie sa le descurci pe toate atunci chiar e GHINION.

Mici observatii :
- serviciul 112 este si pentru polițiștii care nu vor sa se bage peste beizadele;
- sa încerci sa vinzi pachet minoritar Petrom pe criza fara sa se îmbogățească un băiat destept e sortit eșecului;
- Ghicitoare: daca lui DIP (fost ministru) trebuie sa i se confiste un milion de euro din avere, atunci cat trebuie confiscat primului ministru din perioada respectiva ( adica Bombo);
- dl Soric daca nu filosofa despre onestitatea camatarilor era si acum sef la politie si fara 300.000 ron pe faras;

Nu stiu cum sa apreciez prestația celor de la EURONEWS. Imediat dupa atentatul de la OSLO au luat interviu la trei membrii ai tineretului laburist care fuseseră pe insula si scăpaseră. Primul era un norvegian ( Hussein de origine maghrebiana ) care intrase in partid de 6 luni si care a fost si ranit. Au urmat un cuplu de doua fete : prima de origine africana si a doua de origine indiana. Si asat a fost tot. QED!
Nu stiu care sunt mai periculosi : Oamenii care mor pentru o idee sau cei care nu mai au nici o idee si copiaza de la altii?

Bucharest by night!

Da asa ceva exista. Si nu in cluburi de fite sau la Bamboo.
O parte din centrul vechi este deja restaurat ( nu poti restaura ceva care inainte arata altfel, dar ma rog) sau  mai bine zis restaurant. Caci sute de terase au luat locul insalubrelor spatii comerciale de tip comunist.
Si ca urmare aproape toate sunt pline. Nu prea se simte criza. Adevarul este ca in comparatie cu celelalte capitale europene la noi e mai ieftin si tot atat de bun. Acum avem si transport in comun nocturn si o armata de taxiuri care asteapta sa te duca casa la tarife nocturne. Una peste alta fata Bucurestului s-a schimabat si chiar in bine. Cluburile nu gem ele de lume (e chiar mai placut asa) muzica este de calitate si oamenii sunt obisnuiti si nu fac excese.
Orasul arata in zona centrala curat si aranjat, iluminatul este in regula si lipsit de aglomeratia din timpul zilei distantele nu mai par asa mari si stresul la volan nu exista. In iarba, flori si alte aranjamente urbanistice s-au bagat o groaza de bani dar rezultatul este spectaculos.
Asa ca turisti din toata lumea va asteptam. Nu suntem cu mult mai prejos decat alte capitale europene.
Desigur lista atracțiilor nu este asa mare ca "la altii" ,dar pentru un oras al "Baraganului" cu doar apoape 600 de ani de la atestare din care 150 de ani  de la trecutul de la bordei la case si urme de civilizatie europeana, totusi si atat cat este merita vizitat.
Acum avem un aeroport la cele mai inalte standarde, drumul pana in centrul este si el civilizat (in curand va trece si o autostrada pe acolo), hotelurile sunt noi si chiar au cate stele se specifica. Restaurante si cluburi sunt in exces, muzeele sunt tot alea dar usor aranjate, biserici si case frumoase sunt pentru toate gusturile.
Oamenii sunt prietenosi si cunoscatori de limbi straine.
Aceste randuri nu fac parte din " explore the carpathian garden" si nici nu sunt sponsorizate de cineva.
Doar de dragostea mea pentru orasul meu.

Duhovnicul

A fost chemat sa ii asculte doar pe ingeri unul dintre cei mai cu har oameni ai Romaniei ultimelor decenii.
Si multi au plans dupa el. Si multi au ramas fara vorbe spuse sau cuvinte care trebuiau ascultate.
Awa nu poate fi  oricine. Caci sa asculti este o arta si sa dai si indrumari este de-a dreptul o lucrare divina. De aceea iti trebuie har pentru asta.
Poate duhul tau incearca prin cuvant sa se apropie in timpul vietii de divinitate. Si pentru a fi ghidat in aceasta scurta tentativa de evadare din temnita de lut, omul are nevoie de o calauza. Nu neaparat in a ne arata calea, ci in a ajuta sinele in a rosti vorbele care il apasa si il impovareaza. O astfel de descatusare si eliberare pentru o scurta bucata de vreme poate fi o apropiere de divinitate. Caci impacarea cu sinele mai mic (ego) poate fi si o impacare cu sinele mai mare (divinitatea). Astfel de oameni care fac vorbele sa iasa din tine ( cele care te ard si te mistuie la interior) sunt exact ca si chibritul pentru lumanare sau ca si soarele si apa pentru o floare.
Dar in acelasi timp focul care il eliberezi tu il poate mistui incet -incet pe cel care te asculta. Si poate sute de voci chiar te mistuie zilnic. De aceea este nevoie de o mare putere sufleteasca si o mare dragoste de oameni in a reusi.
Exista o slujba speciala cea de hirotesie care selecteaza dintre preoti cei mai cu har in a deschide sufletul omului.

Viata moderna ne indeparteaza tot mai mult de institutia bisericii. Poate si anii de comunism poate si inertia bisericii fac din cateva repere fundamentale ale crestinismului ( spovedania) simboluri uitate si neintelese de societatea actuala.
Asa ca acest gol trebuia umplut de ceva.
Si asa au inceput ca psihologii sa intre pe taramul spovedaniei.
Si asa oamenii au inceput sa caute duhovnici de ocazie. Vecini, prieteni, parteneri de calatorie , colegi de serviciu etc. Dar in majoritatea cazurilor asta a facut mai mult rau decat bine. Caci orice secret dezvaluit cui nu trebuie, de regula, sfarseste in a se intoarce impotriva ta. Si in loc de o eliberare devine alt motiv de stress.

Normal ca poate exista o eliberare de gandurile zilnice si in cadrul familiei. Mama, apoi sotia (sotul) pot fi foarte usor duhovnicii nostri. Si este si normal sa fie asa. Din pacate nu numai asculatul este parte componenta a secretului spovedaniei. Asculatul trebuie dublat si de oferirea unor solutii la framantarile si gandurile noastre.
Intradevar cineva cu o cultura si o experienta de viata bogata poate oferi si ceva raspunsuri. Nu se stie daca intodeauna cele bune. Dar tot e ceva.

La inceput a fost cuvantul.  Si cuvantul vrea sa iasa din noi si sa ne elibereze . Avem nevoie de dialog si de spovedanie. Un suflet singur risca sa se sminteasca si sa piarda calea dreapta.
De aceea a fost trimisa spovedania omului pentru a razbi mai usor incercarilor vietii.

Nu tot ce este vechi este perimat si fara rost.
Sunt lucruri care de mii de ani sunt actuale si vor mai fi si peste alte mii de ani.
Depinde doar de noi sa le intelegem adevarata valoare.
Dumnezeu sa-l odihneasca pe robul sau Arsenie Papacioc.

Meseriasii Romaniei

Nu ii cautati prin tara ca au plecat de mult prin strainatate. Si e normal sa plece decat sa castige salariul minim pe economie. Mai exista o categorie care sunt angajati pe un salariu modic dar fac toata ziua ciubucuri.
In rest nu mai exista. Pentru ca nu se mai scolesc pentru meserii.
Nu vreau sa militez pentru "Scoala de Arte si Meserii" de pe vremuri, dar de ce toata lumea trebuie sa aiba BAC-ul luat? Sau sa faca o  facultate? Sa pateasca ca doctorita din Irlanda?
Avem o aversiune pentru un lucru facut de calitate, ceea ce inseamna si o pregatire pe masura.
Aveam un prieten (de facultate) care spunea ca daca va ajunge vreo data maturator va fi cel mai bun in ceea ce face. Si el incearca sa faca totul bine chiar daca asta inseamna ca verifica totul de 10 orice si se misca foarte incet. Dar asta este respectul lui pentru lucrul bine facut si pentru asta merita admiratie.
Si in fond cine mai face cu adevarat meserie:
Mecanicul auto : acum  la service daca ai becul ars iti schimba si computerul de bord, sa nu vorbim de o componenta a unui subansamblu. Nu se repara punctula hiba ci se schimba tot subansamblul si plata este pe masura. Asa sunt acum invatati meseriasii, sa stie sa stranga trei suruburi .
Electronistul: la un PC diagnosticul e clar= placa de baza. Cu toate ca un amarat de condesator a crapat. ASA E PROCEDURA. Se scoate din lacas si se pune una noua. La ce cost?
Frigotehnistul: e stricata unitatea exterioara, trebuie schimbata.
Si asa exemplele pot continua.
Inteleg iarasi faimoasa societate de consum care trebuie zilnic sa-si devoreze productia anterioara.
Acum, inca din stadiul de proiect, orice produs se face sa reziste putin mai mult peste limita de garantie. Cu durata de viata e curata loterie. Si mai ales in Romania unde vin clar loturi mai putin calitative.
In ziua de azi sa gasesti un cizmar este o adevarata aventura. De croitorie ce sa mai vorbim. E ca munca in clandestinitate.
Majoritatea produselor au foarte multa tehnologie incorporata si la productii de masa record ele devin foarte ieftine. De aceea simpla reparatie poate duce la un cost mai mare decat cel de productie. Si atunci ce sa mai faca micul meserias? O sa ramana fara clienti.
Cert este ca se prefera munca cu utilaje si masinarii cu o inalta incarcatura tehnologica operate de muncitori slabi calificati. Care stiu doar sa apese pe buton. Asta este marea tragedie. Pentru ca pe buton poate apasa si un robot.
Asa ca scoala nu mai produce meseriasi (se pare ca sunt inutili in ziua de azi) dar in schimb produce semianalfabeti pe care ii arunca direct in bratele asistentei sociale sau a unor patroni verosi.
Cine a mai auzit de strungari, de sculeri matriteri, de rabotori, de frezori etc. cand multi din generatia mea au asa ceva trecut pe diploma de bacalaureat. Si sunt onorabili oameni de afaceri, ingineri sau profesori.
Am distrus ceva brusc dar nu suntem in stare sa punem nimic la loc.
Si asta ne va costa enorm pe viitor.

Avem in schimb straluciti softisti, ingineri competenti, doctori si asistente care reusesc sa faca minuni cu putinul din spitale (cati au mai ramas in tara ).
Dar acestia sunt din fostii studentii lui Iliescu. Sa vedem cum vor arata pe piata muncii studentii lui Basescu!
Sa speram ca viitorul va suna bine!

Revolutia continua!

Sau ma rog beneficile ei. Nu cumva sa umblati la banii revolutionarilor! Ei care au luptat cu arma in mana!
Contra cui? Si nu a fost din patriotism? Aveau deja chitantierul pregatit? Se gandeau deja la ce parcele de pamant sa primeasca? Doar 1000 mp intravilan! Si doar 80.000.000 euro/an pentru revolutionari!!
Adica 1.600.000.000 de euro pana acum????!!!!
EU ZIC CA AJUNGE!!!!
Am platit un tribut suficient pentru un eveniment pe care sincer nu stiu sa-l explic exact. Si nici nu cred ca se vrea explicat. Si atunci de ce sa ne complacem in starea de fapt actuala??
Tara asta chiar trebuie mulsa pana la epuizare?
Si de cine?
Toata stima pentru mortii si ranitii din decembrie 1989! Dumnezeu sa-i odihneasca!
Cum si eu am trait aceste evenimente fiind deja student cred ca pot avea o idee despre ce s-a intamplat.
Si mai ales de cine a profitat.
Sa zicem ca tot ce a fost dat sa fie bun dat. Dar sa punem PUNCT. Si sa o luam de la capat ca cetateni egali si cu aceesi dragoste fata de tara asta fara a dori si compensatii materiale ulterioare.
Ce a fost, a fost. Cine nu mai este,, sa fie mantuit. Dar a persista in promiscuitatea jumatati de adevar- jumatati de mincuna nu face bine nimanui.
Sau a fost o Lovitura de Stat si atunci unde este Revolutia??? sau a fost Revolutie dar cine cu cine s-a schimbat????
Cumva tov. geal Militaru, tov geal Gusa, tov geal Stanculescu ardeau de dragoste pentru democratie?
Sau tov Iliescu, tov Brucan , tov Barladeanu si cu restul semantarilor "Scrisorii celor sase" colcaiau de dorul alegerilor libere multipartinice.
NU!
Totul a fost cucerit ulterior si la presiunea Occidentului.
Asta sa fie clar!

Pentru mine Revolutia a fost clar o transformare a acumularilor cantitativa a unor membri PCR  si DSS in active din patrimoniul tarii si preluarea puterii economice pentru ei si familile lor.
Adica au eludat celebra Lege 10 si si-au legalizat averile reusind in acelasi timp sa cumpere pe nimic aproape intreaga tara. Unde nu au reusit au preferat sa distruga si sa lase pamantul parjolit in fata eventualilor oponenti. (daca chiar vreti dreptate luati TOATE averile la puricat!)

Am mai fost si o mana de visatori care, marea majoritate (culmea), nici nu au Certificate de Revolutionar . Pe langa ei a crescut asemena unor buruieni o intreaga clasa de "revolutionari" din motul patului. Curat "conu' Leonida"!

Amestecul de anumiti securisti, "revolutionari" si oportunisti au adus tara in halul actual.
"Sincere regrete!" si "Vesnica Pomenire!" pentru coliva de 22 de ani din decembrie.
Un nou sobor de preoti si alte coroane mai baga sub pres o alta cicatrice a istoriei noastre.
Show must go on!
Doar la Che Guevara revolutia era perpetua.
In rest Revolutile vin si pleaca si intotdeauna isi devoreaza initiatorii.
La noi a mai ramas doar UNUL.

Mogulgate - Tonomate din toate tarile uniti-va!

"We lost our path" erau cuvintele cu care directorul "News of the World' anunta ultimul numar al publicatiei.
Si cati au puterea sa-si recunoasca greseala. Nu stiu cat de sincere erau totusi acele cuvinte dar a contat mult ca au fost spuse.
De la Watergate incoace oamenii politici au invatat sa nu poata fi direct implicati. Si de aceea au interpus cainii lor de paza sau mai bine zis lupul care era cioban la stana. Ziaristii. Si nu toti dintre ei. In Romania exista deja termeni de specialitate :
- tonomate, pentru ziaristii care isi uita drumul in cariera si viata, alegand "the drak side of the Force";
si
- moguli , pentru patronii trusturilor de presa care fac din amestecul in politica si "intinarea nobilelor idealuri ale jurnalismului" o marfa , un mijloc de presiune, santaj si coruptie.

Si Anglia va fi zguduita (la fel ca America) de un scandal (sau mai multe) de interceptari. Firul va duce cat de sus este dispusa justitia britanica sa mearga (poate si peste ocean). Dar de la Watergate metodele sau mai rafinat, tehnologia a explodat si oamenii sunt tot mai usor de cumparat.
Si culmea ca arta interceptarilor a devenim o boala universala. Cred ca se practica pe oriunde exista semnal GSM sau "stabil".
Este tare greu de prins in flagrant o interceptare ilegala si mai ales conteaza cel mai mult cine o foloseste.
Oricum toata lumea vorbeste vrute si nevrute la telefon. Oameni care se vroiau inteligenti au fost dati in fapt pe baza de interceptari telefonice ( de data asta cu mandat), chiar daca schimbau telefonul si cartela prepay.
Mai nou au fost sparte si conturi de email si aruncate pe piata picanteri romantioase.
Si ce priza au la public astea.
Daca "Wikileaks" avea ca justificare scoaterea la iveala a adevarului poate si aceste interceptari isi au si ele justificarea in setea tot mai mare a publicului de a afla tot ce este de aflat.
Din pacate asa a ajuns sa functioneze presa in ziua de azi. Si de aceea vidanjorii, macelarii si calaii care au ziare si televiziuni au succes.
PENTRU CA ASTA VREA PUBLICUL!
Si doar publicul nostru stapanul nostru.
Lucruri oribile se vor mai intampla in presa. Pentru ca este disperata sa supravietuiasca. Cu orice pret. Si doar senzationalul, morbidul si scandalul se vand in orice imprejurare.
Sa fim sinceri. Nu cred ca exista om sa nu fi aruncat un ochi pe la OTV, prin Click sau Romania Mare. Pentru ca avem in noi o latura a barfei si a susanelei. Si nu o putem reprima.
Este o fata a laturii noastre umane. Si ne face placere sa o alimentam cu gunoaiele scrise sau publicate de altii. Pentru ca actioneaza ca un panaceu. Sa vedem ca si altii sunt oameni. Sau cel putin la fel de oameni ca si noi.
Nimeni nu mai are nevoie de sfinti sau de lucruri sfinte.
Tarand totul in derizoriu ne putem justifica noua insine (cel putin) gesturile si actiunile noastre.
Daca am avea standarte mai inalte de comparatie poate am pregeta mai mult in a lua anumite decizii.
Asa cu tot ce vedem, citim si auzim parca nici un gest nu pare extrem si nimic nu mai este nelalocul lui.
De fapt asta cautam. Mantuirea imediata pe aceasta lume nu prin fapte bune ci prin a ne compara cu faptele foarte rele ale celorlalti.
Se pare ca asta este reteta secreta a presei din ziua de azi.
Sa ne faca sa parem mai buni si omenosi decat niste brute imorale.
Ar trebui sa stim sigur ca binele si raul nu trebuie invatat de prin presa sau de la TV.
Dar oare scoala mai are oameni pregatiti sa o faca?
Dar oare familia mai are timpul sa ne ajute?
De fapt avem in codul nostru genetic scrisa aceasta diferenta dintre bine si rau.
Un OM adevarat nu poate uita cele 10 porunci chiar daca nu le-a citit niciodata.
Sa nu ne amagim singuri.
Drumul spre iad e pavat cu bune intentii.

Focoasele Romaniei

Totul a inceput cu o clasica suveica de pierdere a urmelor. O firma din Romania a trimis marfa la reparat in Bulgaria dupa care o alta firma din Bulgaria  impacheta marfa conform standardelor NATO dupa care marfa iar era trimisa in Romania si de aici (cu urmele pierdute) la destinatia finala.
Asa trebuia sa fie pe scurt povestea FOCOASELOR.
O metoda brevetata si deja cunoscuta a traficului de arme. Usor nebagata in seama de NATO si UE caci o practica tari sarace si cu industrie de armament inca activa dar nu de componente de inalta precizie.
Si in tot acest drum deja batatorit ce se intampla?
Peste povestea traficului cu arme se suprapune si povestea micului traficant cu combustibil. In esenta amandoi doi gainari care fac si ei specula, unul la scara mica si altul la scara mare.
Asa ca sa zicem "DOREL" mecanicul de pe locomotiva avea un "smen" aranjat cu varul lui din Stanesti -Giurgiu  ca sa-i lase 70l de motorina de la MApN luata de la Zarnesti pe doua banite de porumb primite  de la cumnatul sau din Chitila care asa aflase si el  de transportul special.  Cumnatul participase si el la transporturi speciale pe vremea lui Trutulescu si se alesese cu bani de un ARO 244. Ce vremuri!
La transport trebuia sa mai participe si un grup de 10 jandarmi. Toti erau tineri si luasera BAC-ul inca de anul trecut la a patra incercare si acum  faceau la seral a doua facultate particulara.
Toti jandarmii erau disperati. Emisiunea lor favorita era exact programata in timpul acestui transport special.
Cum erau ei sa piarda "50 de minute cu P si L" de pe Romania Cultural. Asa ca hotarara sa opreasca trenul  in statia Radulesti-Teleorman si sa se uite la un LCD atarnat in birtul haltei la emisiune.
Zis si facut. Au avut trairi semiotice ascultandu-i pe cei doi si chiar un catharsis mic la final.
Dar asta dadea peste cap planurile lui DOREL. Doua ore intarziere si il pierdea pe varul din Stanesti -Giurgiu care nu avea telefon mobil de frica "agenturilor". Asa ca puse mana pe mobil si-si suna cumnatul din Chitila. Cum semnalul era prost (erau fix in zona de 0.00001% neacoperita de GSM, nu conteaza ce culoare avea operatorul sau ce emisiune de talente sponsoriza) cumnatul a inteles pe jumatate mesajul si in consecinta a luat cu el si 20 de zilieri mai colorati sa mearga la Stanesti -Giurgiu unde urma sa-l anunte pe varul lui DOREL de schimbarea de planuri si sa verifice cateva vagoane.
Cu doua ore intarziere (din motive de cultura cu premeditare; daca la scoala nu facem carte, macar sa rupem TV-ul) trenul ajunse in Stanesti -Giurgiu. Acolo Dorel transfera cei 70 l  de motorina din tren in autospeciala cumnatului insotit de var.
Daca tot venira cei 20 de zilieri nu putura sa se abtina  sa nu desfaca sigiliile de la un vagon si acolo vazura patru lazi pe care scria Made in URSS (de fapt CCCP). Pai cine mai are nevoie de marfa din URSS isi zisera. Si HOP cu marfa la autospeciala. A fost un nou record. Patru minute si 20 de secunde cu tot cu ruptul sigiliilor si adus lazile la masina.
Chiar erau buni in ce faceau. Nu degeaba se antrenasera ei pe centura in padure la Mogosoaia. Acolo devalizau TIR-ul in 10 minute pana sa repare drumul si sa-i lase someri.
Asa ca plecara cu marfa fara ca Dorel sa stie, acasa in Chitila.
Noroc ca au auzit la stiri de FOCOASE si au scapat repede de ele unele chiar langa calea ferata, altele intr-o fantana colmatata si ultimul focos intr-o hazna. Ca sa fie exact ca situatia Romaniei.
Doamne cum a ajuns hotul sa fure de la hot. A inebunit lumea de tot. Parca si cand furau masini de lux nu era atata stres. Si cu Merzanul lui nea JJ parca nu au urlat televiziunile atata.
Ce dracu' sa mai furam si noi si de la cine? Se intreaba azi lumea "buna".
Cam asta a fost misterul FOCOASELOR.

Mai ramane misterul profesorilor care mai intai trebuiau sa dea BAC-ul si ei pana sa ajunga la titularizare. Dar pe ei cine sa-i mai corecteze?
Ramanem o tara de "DOREL si neamurile" si asta chiar e de plans.

Sunt uimit cum poti face UN AN SI PATRU LUNI de inchisoare fara sa fi judecat! Si daca fapta ta necesita o sentinta mai mica? ( Nu cred ca e cazul aici)
Dar ca principiu e vorba.

Astazi am avut surpriza sa vad politisti agitandu-se pe la OBOR ca pe vremea lui Ceausescu. Erau sincer disperati.
Si am aflat curand si de ce.
Trecea BOC in drum spre China Town. In Merzanul lui cu geamuri fumurii  cu o suita de alte 6 Merzane, 2 BMW-uri si patru motociclisti. Noroc ca aglomeratia de la Colentina / Ziduri Mosi (intrarea in piata Obor) nu a prea tinut cont de protocol si coloana a trebuit sa incetineasca de la 100 km/h la 30km/h. Si ce urlau sirenele. Si ce mai fluierau politistii. Dar ai nostri ca brazii. Imperturbabili.
Poate daca mergea cu viteza mai mica dl. BOC simtea mai bine pulsul tarii (sau poate simtea si oua si rosii) caci asa era starea de spirit.

Aici la buzele Orientului viata trebuie luata mai in deradere!
Sau oare NU?

Impozitul pe piscina

Anul trecut grecii luau in considerare taxarea proprietarilor de piscine dupa o atenta monitorizare a tarii cu Google Earth.
Si nu era o idee prea rea. E greu de acceptat ca o tara sa fie bogata si un guvern pauper. Doar daca nu e condusa de imbecili sau de rauvoitori.
Cum asa nu se pune in totalitate problema, pe la noi ce a mai ramas de taxat?
Pai intr-adevar proprietatile sunt taxate lejer. Si degeaba e legea cu mai multe proprietati, ca nu se aplica bine.
Marii smecheri au zeci de case "pe persoana" si platesc cate 200 ron/an/ditamai vila la o zvarlitura de bat de centrul orasului. Normal ca nu lasa la pret. Singurii care vor sa lase la pret sunt ceva disperati care au nevoie urgenta de bani si singura lor avere este o casa (mai bine zis un apartament la bloc). Si aici este o discutie cu armata de milionari creata de Iliescu imediat dupa Revolutie cand orice chirias a cumparat pe preturi de nimic casa in care locuia. Si asa au ajuns toti sa aiba bunuri imobiliare de peste 50.000 euro. Care acum sunt pline de pensionari care nu au cu ce sa le intretina si fac frigul iarna maxim o persoana sau doua in apartament de patru camere.
Singurul lucru suprataxat cu adevarat in Romania este munca salariala cinstita dupa un program 9-18. Nu pe drepturi de autor sau pe conventie. Ci armata de oameni care se scoala in fiecare dimineata si ia drumul serviciului intr-un oras supraaglomerat si poluat, care isi platesc cu corectitudine taxele si impozitele la stat si care tin in spate cel putin un asistat social (cu toate ca proportia este de 1/1.3). Cum poate progresa o societate care suprataxeaza munca si lasa celelate impozite modice pentru smecheri?!
Ce valori morale incurajeaza acest gen de abordare?!
Nu cumva vorbele : "Cine e harnic si munceste sau e prost sau nu gandeste!" dau adevarata valoare a ceea ce se intampla in tara asta?
Pentru ca s-a dovedit ca mare parte din angajatii statului tin de slujba doar pentru a patrunde in sistem si de acolo de a prospera pe caile doar de ei stiute (nu numai) si de a face averi in doar cativa ani.
DA. Sunt pentru confiscarea averilor nejustificabile.
DA. Sunt pentru suprataxarea afacerilor din paradisuri fiscale.
DA. Sunt pentru o corecta aplicare a impozitelor pe proprietati si pe pamanturile intravilane. Mai ales pe cele lasate in paragina si nici macar ingradite cu o sarmulita.

DA. Sunt pentru relaxarea impozitarii muncii.
Si pentru o relatie corecta STAT-CONTRIBUABIL.

Nu gasesc o culme a luxului o piscina. Poate in alte conditii economice ar fi o normalitate.
Dar cand esti pe pierdere cu firma, conduci super masini si iti faci si piscina, parca pute ceva in toate astea.
Oameni bogati sunt peste tot in lume. Dar parca unii au in spate generatii de munca si truda si nu o plesneala de cativa ani.
Doar un stat slab si corupt poate genera atatia bogatasi si poate crea asa o prapastie intre cei cativa smecheri si restul populatiei.
Statul social a murit.
Statul capitalist cu adevarat inca nu s-a nascut.
Atunci in ce fel de stat traim noi?
Oare Cosa Nostra exista doar in Italia?
Oare balamucul legislativ este intamplator?
Oare proprietatile confiscate de comunisti vor fi vreodata returnate pe deplin?
Si intrebari ar tot fi.
Sa vedem cine raspunde la ele.

Urmeaza-ti visul!

Ce poate fi mai frumos decat sa ai un vis?
Sa-l si realizezi!
Sunt unii care au vise si se lupta pentru a le transpune in realitate, altii care au doar vise dar nu fac nimic si in final altii care nu viseaza la nimic.
Dar mai exista o categorie, poate cea mai perversa. Cea care nu are vise, dar copiaza si incearca sa realizeze tot ceea ce-si doresc ceilalti. Aici pot spune ca imaginatia lor e blocata, intreaga energie e folosita doar la a duplica realizarile celorlalti.
Si nu doar in a-si cumpara lucrurile la care au visat altii (sau chiar si-au cumparat), ci si chiar in a amenaja casa si gradina cum au vazut sau auzit la altii.
Mai groaznic este cand isi cauta iubita in iubitele altora si fac totul pentru a fura femeia altuia. Nu sunt de neglijat nici semnalele care le transmite fata curtata pentru ca in ziua de azi cercurile de prieteni reusesc sa cupleze pe toti cu toate. Fie stiut sau nestiut. Asta da imaginatie!
Asa ca in loc de a cauta originalul, puritatea ideilor si propria dorinta, in ziua de azi se pare ca sloganul ar fi:
"Copia este mai buna decat originalul."
Un exemplu poate fi o persoana care tot ce a cumparat este datorat faptului de a nu ramane mai prejos decat vecinii.
A finisat casa exact ca vecinul si acum casele arata ca doi siamezi imobiliari.
A cumparat exact acelasi catel ca si vecinul.
Si-a amenajat curtea exact ca si vecinul.
Si exemplele mai pot continua.
Asa o atitudine iti poate da satisfactii?
Te poti simti implinit daca ajungi un copiator sau un aparat de clonare?
Mersul in vacanta nu se mai face dupa locul dorit ci pentru ca acolo a fost si.............
Masina nu se mai cumpara in functie de necesitati si dorinte ci tot pentru ca asta este moda.
Devenim tot mai usor de manipulat cand luam drept proprii dorintele altora sau ne ghidam viata dupa reclame.
Un om trebuie sa-si  stie foarte clar dorintele si necesitatiile dar si sa-si identifice mijloacele de realizare ale acestora.
Nu putem trai o viata pe credit si sa cumparam ce este "trendy".
O asemenea nebunie scapata din mana "precum creditul cu buletinul" nu face decat sa ne aduca intr-o situatie similara celei de astazi si chiar daca societatea de consum are nevoie fireste de consum avem puterea sa spunem ajunge si sa pastram o luciditate in viata.
Politica campanilor publicitare de a zgandari frustrarile si dorintele ascunse adanc in fiecare nu este o politica buna pe termen lung daca iti pasa de societatea in care traiesti.
Dar cum totul ce conteaza este : TRAIESTE CLIPA atunci sa nu ne facem prea mari sperante pentru viitor.
Acum incepe sa apara nota de plata pentru decenii de huzur si consum nechibzuit. Si nu doar aici.
A fost Grecia. Se pregateste Italia, putin mai tarziu Spania, Portugalia si Irlanda. Islanda are o datorie uriasa de platit prin Olanda si Anglia.
In USA santajul republicanilor la adresa lui Obama chiar daca nu va fi pus in aplicare tot arata cat de subreda este si economia Americii.
Daca iarna asta va fi una extrem de friguroasa tare ma tem ca Rusia va reusi sa-si impuna mult mai usor punctele de vedere in Europa.
Singuri ne faurim viitorul.
Este bine sa ai vise si sa lupti pentru ele. Dar ratiunea nu trebuie sa fie adormita de vise.
Caci somnul ratiunii naste monstrii!

Actiunea si Reactiunea

Si nu vreau sa ma refer la ce a enuntat Newton in 1687. Asta tine de fizica elementara. Si doar la BAC nu se da asa ceva? Sau?
Si ce poate fi asa interesant in al treilea principiu al dinamicii?
Interesant este cum raspundem in viata de zi cu zi la orice actiune interumana cu care avem de a face.
Din start am observat ca pornind de la un raspuns natural de reactiune egala, omul din ziua de azi, raspunde cu o forta marita, chiar disproportionata aproape in orice situatie. Acesta se vrea a fi un sistem de autoaparare in fata amenintarilor. Constient omul isi perfectioneaza reactia spre virulenta, nelasand celuilalt loc de explicatii si clarificari. Cu o singura reactie vrea sa anihileze oponentul si sa termine cu orice interactiune umana ulterioara.
Si asa in loc sa avem o rezultanta nula la evenimentul Actiune-Reactiune reusim sa creem o denaturare a cursului firesc al naturii. Si nu spre o rezultanta pozitiva. Singuri reusim sa creem actiune negativa si sa ne inconjuram cu energia rezultata din aceasta.
Si daca intrebi de ce cineva are reactia asta, raspunsul este dezarmant de simplu:
Pai tu ai inceput primul!
Oare se mai poate pune problema de a raspunde cu o intensitate mai redusa?
Acesta sigur ar fi un semn de slabiciune si in nici un caz unul de intelepciune.
Sau de a nu reactiona de loc?
Acesta ar fi de-a dreptul mioritic. Si cine mai are timp de studiat semnificatia profunda a Mioritei?!
Prin actiunile sau reactiunile noastre reusim sa echilibram sau sa dezechilibram spatiul care ne inconjoara. Vazut sau nevazut. Si orice fapta a noastra ne poate schimba viata, poate nu imediat dar sigur la un moment dat.
Nu militez pentru oameni cu obrazul pregatit si pentru cealalta palma (sigur nu ar supravietui junglei in care traim) dar macar inainte de a reactiona sa stam sa judecam putin faptele si  vorbele premergatoare actiunii.
Caci ratiunea ne-a fost data chiar si pentru a nega legile naturii si fizicii. Caci din indoiala sa naste intrebarea si din intrebare se naste existenta.
Poate ca o existenta mai buna este aceea in care vectorul viata sa fie mereu pozitiv si suma actiunilor si reactiunilor noastre sa nu fie negativa sau nula.
Existenta umana reprezinta suma tuturor actiunilor sale. Suma gandurilor (bune sau rele) ramane necunoscuta posteritatii daca nu este materializata spre cunoastere.
Si ce ar mai fi daca si gandul ar avea MASA?
Asta pe alta data.

Vive la France!

Nu cred in relatiile la distanta.
Sa nuantez putin. E vorba de cele interumane. In politica este altceva.
Mai bine zis cred in dragoste la distanta doar in cazul politicii externe.  De dragostea tarilor vecine (sau putin departate) ma tem de prea multa posesie si de dorinta de a veni si a nu mai pleca. Si daca ne alegem si cu ceva avantaje in urma relatiei la distanta, de ce nu.
Ma rog asta parca se numeste altcumva si nu diplomatie.
Si de aceea sustin o relatie si cu USA si cu Franta. Sunt destul de departe pentru a ne poseda cu forta si oricum noua romaniilor ne cam place sa fim putin posedati daca si zornaie ceva arginti.
Franta ne iubea intr-un timp neconditionat. La fel si USA. Asta pana ce anumiti conationali au invadat-o. Este uimitor cum 5.000 de oameni pot schimba parerea despre o natiune.Noroc cu USA ca tine inca la vize. Altfel putea gusta si ea din talentul cersetorilor nostri de alta etnie.
Acum Sarkozy se uita chioras la noi (nu cred ca vrea sa-i raspunda cu aceeasi privire lui Basescu) si parca ne vede mult mai usor toate defectele. Da las' ca nici cu al nostru nu ne e rusine. Tot ce e francez acum cam pute.
Noroc ca afacerile nu se ghideaza exclusiv dupa privirea conducatorilor.
Deci ce avem de la Franta?
O conexiune cultural-spirituala de peste doua secole.
Si in ziua de azi mai exact avem : masini, banci , telecomunicatii etc. (Sau mai nou acuzatii de coruptie generalizata!)
Si asta ma bucura caci nu sunt facute de companii care sa aiba in spate nostalgii coloniale (vezi Austria, Germania si Rusia). Pur si simplu au venit aici pentru ca era o oportunitate si bastinasii erau iubitori de tot ceea ce reprezinta Franta.
Sunt putin zgarciti cu salariatii (deh acum e si criza) dar sunt corecti si ajuta la dezvoltarea tarii noastre.
De la Napoleon incoace au ramas cu impresia ca inca stapanesc Europa (avem multe totusi de multumit lui Napoleon) si daca nu erau ei sa contrabalanseze excesele Germaniei (sa nu vorbim de izolationalismul Angliei) fata Europei ar fi aratat altfel.
Franta este de altfel mama UE cum Germania ar putea fi tatal. Cu asa parinti reteta ar fi de succes. Dar inca nu s-a scurs timpul  necesar pentru a se armoniza tot conglomeratul de identitati si caracteristici nationale dupa economia Germaniei si diplomatia Frantei.
Personal am gustat un trimestru farmecul Parisului in ultimul an de facultate.
Si chiar este o experienta unica.
Asa ca inchei cu urarea:
Vive la France!

S-a mai daramat un mit!

Un sultan dintre aceea adevarati domnea nelinistit la curtea lui. Motivul acestei nelinisti era un pasa de-al lui care guverna peste o provincie. Se spunea ca era corect, ca nu stia ce este aia mita si ca mai facea si treaba. Asta era prea mult pentru sultan. Nu il avea cu nimic la mana si intr-o zi putea sa-si piarda si tronul in fata acestui pasa care vorbea si alta limba si era de la Soare-Apune.
Intr-o zi tot palatul era in sarbatoare. Petrecere mare.
Ce se intamplase?
Zburase vreun alt pasa cu elicopterul si luase si copilasii cu el? Nu ienicerii nu prestau servicii pentru populatie nici macar cu factura.
Si atunci?
Aflase ca pasa isi renovase un caravanserai fara sa plateasca.
Toti asteptau pe tava capul pasei.
Dar nu a  fost sa fie asa.
Sultanul avea in sfarsit un om credincios (santajabil) in acel pasa.
Si acum putea si el sa-si promoveze mai usor proiectele impreuna cu cei de la Soare-Apune.
Eventual sa-si si reorganizeze administrativ sultanatul.
O Pasa cat de darnic esti.

Referitor la sultani.
Am citit de curand o carte despre Carol I.
Si acolo povesteste prima lui infatisare la Constantinopol in fata sultanului.
Familia Hohenzollern rasese de el cand plecase pe furis din Germania avertizandu-l ca urma sa sarute mana sultanului cu prima ocazie.
Si acum era prima ocazie.
Fusese bine primit de turci  si acum intra in sala tronului. Acolo il astepta sultanul. Dupa o plecaciune in fata sultanului  urma sa se aseaze pe un taburet minuscul (aproape lipit de pamant) si asa avea sa stea langa sultan pe tot parcursul intalnirii. Cu o miscare gratioasa a piciorului Carol impinse taburetul sub o masa si se aseza pe un scaun liber de langa sultan. Toata asistenta incremeni. Cateva momente de stupoare. Dupa care sultanul izbunci in ras. Si toata sala hohotea. Carol ii cucerise pe toti cu doar o miscare de picior.
Cati in ziua de azi mai au oare curajul sa impinga un taburet in gest de refuz in fata potentatiilor zilei?

Cu asa ceva te nasti si in timp iti educi rafinamentul spre perfectiune.
Cine oare sa ne mai invete pe noi bunele maniere, rafinamentul si chiar nobletea?

Am ramas o tara adanc infipta in gura orientului cu toate obiceiurile fanariote inca active si am si uitat bruma de civilizatie si cultura pe care o aveam mostenire de dinainte de comunism sau chiar din timpul comunismului.
Omul nou a fost creat.
Este un amestec de simbiot corupt agresiv si incult care incearca sa ne incalece definitiv.
La el singurele repere sunt :
Banii, Puterea si Coruptia.
Dormiti linistiti si UDMR-ul vegheaza si el in rand cu ceilalti !

Maimuta de patru mii de euro

Era un banc pe vremuri.
Un tip vrea sa cumpere o maimuta. Si merge la cel mai mare magazin de maimute. Si se uita la sute de maimute aflate intr-o cusca imensa.
Aia cat costa?
Aha!
Si ce stie sa faca ?
AAAAAA!
Da' aia?
A!
Si tot asa.
Intr-un final vede o maimuta aproape lipita pe tavanul custii.
Da' aia de acolo ce e cu ea?
Aia face 4000 de euro!
Da' ce stie sa faca chiar asa, ca pare la fel ca celelalte?
Aia e  ...  Project Manager!

Intre timp cusca s-a umplut. La fel si tavanul. Si in pravalie nu mai intra nimeni sa le priveasca in ochi pe maimute sau sa le vorbeasca.
Acum afacerea s-a mutat pe Internet. Si acolo pui niste vorbe (eventual si o poza) despre fiecare maimuta si lasi doritorii sa aleaga. Pe cea mai ieftina si mai docila eventual.
Ce conta ca maimuta noastra reusise sa invete vreo 5 limbi straine si ca era buna in ce facea. Fusese cu circul si prin strainatate si lucrase cu multe maimute straine. Stia sa manance banane la fel ca ele. Daca nu chiar mai bine.
Ce sa faca acum maimuta noastra?!
Sa inceapa sa faca iarasi giumbuslucuri si sa cerseasca o aluna sau o coaja de banana?
Sa fure de la turisti?
Cert era ca nu mai erau bananieri si numarul de maimute era deja prea mare.
Se doreau caini, lupi sau chiar lei.
Oile erau si ele tot numeroase dar macar erau linistite. Si mai dadeau si lapte si lana pentru stapani. Si se multumeau si cu iarba.

Maimuta noastra inca mai asteapta vremurile cand se construiau paduri de bananieri chiar si de 100 m cu investitori straini. Si nu putea sa uita vorbele unui prieten neamt:
If you pay Peanuts you got Monkeys!

Aceste randuri sunt un pamflet si nu au nici o corespondenta in realitate!
La fel cu ce scriu eu pe acest blog.
Toate personajele sunt imaginare, obiectele din oglinda pot parea mai mari decat in realitate si nimic nu este intamplator.

Buteaia e rupta din rai!

Bravo Lucian Bute!
Ne readuci aminte de seriozitate, modestie, patriotism, munca si sudoare valori cam uitate pe plaiurile tale natale.
Si asa s-a mai scris un episod din sirul victorilor tale in lumea boxului.
Caci nu prea mai aveam motive de mandrie  in ultimul timp.
Dar o usoara urma de regret tot exista. Si aceea este ca in Romania performantele tale ar fi fost imposibil de atins.
Si de ce?
In primul rand in Canada s-a format o adevarata scoala de box cu un sistem de management performant si cu urmarirea complexa a sportivului. Am fost impresionat si de doamna nutritionista si de metodele ei stiintifico-futuriste de nutritie. Asta deja este aproape arta. Nimic nu este lasat la voia intamplarii.
Singura intamplare era clipa exacta cand stanga lui Bute va lovi necrutator din nou.
La inceput eram sceptic (pana sa inceapa meciul) in privinta valorii adversarului tau. Si deja eram intoxicat cu stiri despre aranjamentele stil Iacob-Ridzi de la aceasta gala.
Cand a inceput meciul am intrevazut in francez un adversar redutabil. Si asa si a fost! Meciul s-a terminat in repriza a patra nu pentru ca francezul ar fi fost slab, ci pentru ca Bute a fost magistral.
Si pana la urma felicitari si doamnei Udrea.
Cele rele sa se spele, cele bune sa se adune.
Si tinand cont ca am primit si bani europeni pentru gala (eveniment singular in istoria UE) atunci avem imaginea unui eveniment reusit.
Sincer atmosfera din sala nu a diferit de cea de oriunde.
Si asta ne dovedeste ca noi nu suntem nici mai rai nici mai buni decat lumea civilizata (ma rog o parte din noi si o parte din ea).
Si cum frumos a spus Bute in romana " VIVE LA ROUMANIE"!

In rest a fost si Bon Jovi pe la noi. Si iar a fost frumos. Si gustul nostru spre normalitate a mai avut parte de o degustare din ea.
Pasajul Pipera - Barbu Vacarescu avanseaza rapid; zona adiacenta Pasajului Basarab este varza si nu stiu de ce au asteptat sa vada cu ochii lor cum se blocheaza Titulescu non-stop.
Altfel caldura mare Mon-Cher!
In Bucuresti se circula relativ bine (se vede ca sunt concedii), doar astazi am fost socat de ce am vazut pe Bd. Dimitrie Pompei. Nebunie. Sute de masini parcate care pe unde (doar prin copaci nu le-am vazut inca). Si de ce?
Simplu. Onorata administratie a Parcului IRIDE a hotarat sa puna bariere si sa perceapa 55 euro/luna pentru parcarea in incinta complexului. Si de aicea toata nebunia. Normal ca nimeni nu vrea sa plateasca (de unde) si toti vor sa vina cu masina la serviciu.
Aici este o alta problema cu mentalitatea romanului referitoare la transportul in comun. ESTE DOAR PENTRU SARANTOCI. Cine are masina nu se poate umili cu milogii prin metrou si prin tramvaie si autobuze.
Decat sa stai strivit si sa mirosi a transpiratie  mai bine mergi cu masina platita din greu si alimentata cu benzina scumpa pe drumuri proste si in aglomeratie! NU?
Calitatea vietii in Bucuresti este deplorabila si mai este si scumpa.

Isteria salveaza Romania

Au inebunit salcamii! Si cu ei si romanii.
In curand urmeaza sa se faca filtre pe strada ca la Revolutie. Din 100m in 100m. Credeti-ma ca am trait asta.
De Craciun 1989 am fost la varul meu invitat. Si am mers pe jos de la Bucur Obor pana putin dupa cinematograful Miorita. Sa zic doi km. Si pe distanta asta, iubitii mei conationali, m-au perchezitionat din 100m in 100m. Sa nu am arme si sa nu fiu contra-revolutionar.
Cine oare testeaza piata in ziua de azi iarasi?
Caci nimic nu e intamplator pe lumea asta.
Nu cumva KGB (am cam devenit putin paranoic NU?) ne face teste de stress?
Cum e oare posibil ca o tehnologie moderna sa declanseze reactii ancestrale sau mai bine zis dusul vorbei din om in om ca la revolutia din 1848.
Adica cum se poate armoniza e-mailul, Facebook si Twitter  cu raspandirea de zvonuri si de isterie in masa.
E uite ca se poate.
Si inca cu succes. (parca asta a fost si la Revolutia de iasomie?)
E imposibil sa fie batuti oameni pe strada pe baza de zvonuri.
Suntem iar o turma usor de manipulat. Si de la o turma ce sperante sa mai ai.
Pot afirma cu tarie ca statul roman este in clipa de fata depasit de evenimente. Si nici nu prea stie ce sa faca.
Oamenii care dezmint aceste zvnouri nu sunt credibili si o fac de o maniera total neprofesionista.
Si mai sunt si pescuitorii in ape tulburi (cei obisnuiti : OTV ) care in plina isterie pun pe burtiera de Breaking-news : ACUM E RAPIT UN COPIL PE CALEA MOSILOR. Si in zona au fost batuti doi oameni.
Nu e de ajuns ce au facut cu Elodia si alte asemenea personaje de "poveste" acum vor si sange?
Nu le-a ajuns (unora dintre ei) pedofilia si pederastrismul. DA DA de OTV este vorba.

Acesta sa fie urmatorul presedinte al Romaniei? Sau sigur el va fi parlamentar impreuna cu alti cativa acoliti.
De fapt se pregateste un scenariu tip Iliescu -Vadim.
Si se asteapta tot o reactie emotionala.
Ne lucreaza "astia" pe la subconstient la foc continuu.

Aceasta este dovada clara ca in loc sa ne civilizam ne tampim din ce in ce mai tare.
Se naste o prapastie tot mai mare intre o elita informata si cu mare potential economic si marea majoritate a populatiei care traieste deja la limita subzistentei si incet incet are creierul spalat (sau mai bine zis in curs de spalare).
La acestia vor conta doar instinctele primare si eventual "Panem et circensis".
Si din acestea va avea din plin.
Dovezile sunt chiar langa noi : Bacalaureat si ce se intampla in Bucuresti de vreo trei zile mai abitir.
Vom deveni societate perfecta de consum si o masina de votat care raspunde garantat la stimuli.

In curand mersul la doctor va fi inlocuit de mersul la vrajitoare sau vraci; stirile se vor raspandi pe la coltul strazii, prin tramvaie si prin parcuri ; dreptatea va fi facuta de raketi ; imprumuturile se vor lua doar de la camatari ; scoala se va face prin mall-uri , cluburi si discoteci si atunci de ce :
MAI AVEM NEVOIE DE STAT???
Un stat puternic si civilizat nu are astfel de fenomene.
Felicitari ce ati facut cu Romania domnilor guvernanti.
Chiar nu aveti remuscari?
Chiar dormiti bine noaptea?
Nu a mai ramas nici macar o farama de compasiune in sufletele voastre?
Se poate darama cerul si voi mergeti inainte?
Nu cumva e cam mare pretul asta?
RUSINE!

Depresia

Boala zilei. Aici si oriunde.
In urma crizei, pe langa o groaza de credite neperformante, ne-am procopsit si cu o raspandire a depresiei.
S-o lua  prin aer; prin contact sexual; prin nespalare de maini sau pur si simplu de la televizor?
Tot mai multi sufera de ea si nu stiu cum sa scape.
Pai e destul de simplu.
Cand ai credit la banca, daca ai mai si ramas fara serviciu, copiii plang si ei dupa vrute si nevrute si sotia e si ea mai nervoasa ca de obicei ce-ti mai ramane de facut?
FURADAN?
Nu asta ar fi rezolvarea cea mai usoara.
Poti incerca sa o rezolvi precum budhistii. Adica sa nu incerci sa rezolvi toate problemele in acelasi timp.
Mai practic iti imaginezi si incerci sa vizualizezi fiecare problema. Dupa aceea o ambalezi intr-o cutie imaginara. Problema mica, cutie mica. Problema mare, cutie mare. Trebuie insa sa ai grija sa mai si poti misca cutiile alea.
Si dupa ce ti-ai impachetat toate grijile, nelinistile, starile de anxietate si frustarile bine bine sa nu uiti sa le si etichetezi. Si sa incepi sa le rezolvi.
Te scoli de dimineata si te gandesti. Cat de puternic sunt astazi? Si te apuci sa deschizi cate o cutie ( dar musai numai o cutie pe rand), poate fi ea mare sau mica. Si nu te lasi pana ce nu o rezolvi. Si de abia dupa aia treci la cutia urmatoare.
Exista riscul ca intre timp sa apara si alte probleme. Aplici cu darzenie aceeasi metoda cu cutiile. Si speri ca in curand sa ramana cat mai putine.
Ai grija ca daca ai ramas fara cutii pline exista riscul, fie sa fi murit intre timp calcat de o masina tu fiind prea absorbit de probleme, sau sa te fi lasat nevasta si in graba ei de a lua lucrurile muncite doar de ea sa-ti fi luat si ceva cutii ambalate de tine cu probleme.
In timp o sa vezi ca raman doar cutii mici si nu foarte multe.
Noi avem talentul sa ne creem probleme singuri si sa uitam de adevaratul sens al vietii care in nici un caz nu ar trebui sa fie doborat de o depresie.
Caci ea e creata de mintea noastra si ca orice lucru tenebros si de care ne este frica nu putem razbi decat luptandu-ne cu el.
A nu recunoaste ca ai o problema este pana la urma cea mai mare problema.
De aceea este bine sa-ti impartasesti temerile si sa cauti contactul uman.
Izolarea si singuratatea in nici un caz nu amelioreaza situatia.
Si alte generatii au trecut prin situatii asemanatoare si pana la urma nimic nu se poate compara cu un razboi. Pe care Europa nu il mai cunoaste de peste 50 de ani. Caz singular in istoria ei.
Asta este pretul pe care trebuie sa-l platim pentru societatea creata acum si pana la urma asta a fost tot un razboi iar cei cu depresie sunt victimele lui.
Dar sa nu uitam: Doar moartea este ireversibila.
Pentru restul exista solutii.
Sau refinantare. HA HA HA.

Bodylanguage

Adevarul din spatele mastii?
Sau instincte primare nereprimate?
Pot oare specialistii sa citeasca din noi ca dintr-o carte deschisa?
In ziua de azi tot mai des aud despre Bodylanguage si experti in Bodylanguage.
Sunt ei oare infailibili?
Sunt de acord cu bagajul de gesturi si miscari involuntare pe care omul il are in fondul lui genetic.
Si stiu ca intr-adevar se maresc pupilele cand minti sau iti transpira mainile sau privirea ta este involuntar atrasa spre o anumita pozitie. De asemenea mainile si picioarele dau tot felul de informatii despre tine.
Sunt totusi sceptic. De ce.
Cand am fost mic am fost muscat de un catel. Unul mic si aproape invizibil. A reusit sa se furiseze pe tacute in spatele meu de unde mi-a administrat o muscatura zdravana.
Si de atunci am un mic fior cand ma latra un caine. Si credeti-ma in Bucuresti ai mai tot timpul ocazia asta.
Cred ca ei simt fiorul meu si insista. Dar reusesc sa ma mobilizez si sa-mi domin adversarul.
Sau sotia cand vede sange la televizor sau  se povesteste despre rani sau operatii o pierd ca si  partener de discutie. Dar cand a fost vorba sa dea o mana de ajutor in situatii limita nimic nu a mai impresionat-o.
Nu cumva un suflet mai milos si mai usor de impresionat daca este dublat de un spirit puternic poate depasi orice astfel de tulburare si sa ne dea ratiunea si clarviziunea necesara.
Asta parca nu am vazut-o in studiile de specialitate.
Daca intr-adevar s-ar pune mare pret (cel putin in societatea noastra) pe acest fapt cred ca in urma unor cursuri de semi-actorie am transmite cu usurinta mesaje falsificate.
O alta intrebare este cat de sincer poate fi un actor in viata reala?
Dar un om politic sa zicem care este in bransa de cel putin 10 ani si a ocupat ceva functii?
Pana la urma si aici adevarul si minciuna sunt despartite de o linie foarte subtire.
Dar cum este cineva care lacrimeaza cu mare usurinta? Este un semtimental ? Sau un foarte bun actor?
Cata onestitate este intr-o imbratisare sau o strangere de mana? ( la origine stransul mainii arata lipsa unui pumnal si de aici bunele intentii)
ZERO!
In concluzie:
Pentru cei care pun pret si au nevoie de a transmite un mesaj celorlati chiar si atunci cand tac studii de specialitate sunt absolut necesare.
Pentru ceilalti oricum daca nu conteaza, ce conteaza!
In ciuda faptului ca se stie aproape totul despre om si despre comportamentul lui pentru mine fiinta umana ramane un mare mister. La fel ca si misterul vietii, al nasterii si al mortii.
Si de aceea prefer sa descopar singur aceste mistere si nu ghidat (manipulat) de secole de cercetare a comportamentului uman pentru o mai buna coercitie.
Sunt anumite secrete care cred ca este mai bine sa ramana secrete.

Fericirea

Exista oare Fericirea? Sau este doar o himera?
Poate omul sa fie cu adevarat fericit?
Prin analogia cu fizica, pe care am mai folosit-o, as spune ca fericirea este o marime de stare si nu de proces.
Deci nu poti fi fericit nonstop! Doar daca ai incheiat socotelile cu lumea asta si esti mandru de ceea ce ai facut.
Starile in care esti fericit sunt determinate de emotii si trairi puternice.
Dar cel mai fericit poti fi cand intalnesti Divinitatea sub orice forma iti poate aparea ea. Si tu nu trebuie sa stii neaparat cu cine te-ai inatlnit. E suficient sa simti acea stare de beatitudine si poti fi sigur ca e acolo pe langa tine.
Esti fericit cand te uiti in ochii persoanei iubite, cand o iubesti si simti actul creatiei implinindu-se, cand vezi primul copil nascandu-se, cand il duci in prima zi la scoala si povestea poate tot continua. Dar fiecare o stie mai bine.
Nimeni nu este exceptat de la Fericire. Trebuie doar gasita starea respectiva.
Cautarea Fericirii in sine poate face mai mult rau decat bine. Caci ea nu se arata oricui, oriunde si oricand. Trebuie sa-ti deschizi sufletul si sa stii sa o primesti. Si sa incerci sa o pastrezi.
De aceea nu a fost trimisa singura in viata omului. Are o sora vitrega "Nefericirea". Este mai usor abordabila si se lipeste mai usor de tine si nu te paraseste asa usor.
Este o linie tare subtire intre ele. Machiate si coafate chiar seamana si le poti confunda.
Una iti rupe inima si cealalta te vindeca de toate cele.
Dar asta nu a fost suficient.
Ca sa fie omul si mai debusolat in cautarile sale a fost trimisa INSASI DRAGOSTEA.
Ea poate fi Mama fericirii. La fel cum poate fi si Divinitatea. Pentru ca Dragostea este primul copil al  Divinitatii si Fericirea a urmat imediat dupa.
Dar si Dragostea are si ea o sora vitrega. URA.
Asa ca viata omului se invarte intre aceste patru surori. Uneori trece pe la toate intr-un rastimp foarte scurt.
Si cel mai grav este ca le poate confunda iremediabil.
Liberul arbitru ar trebui sa ne indrepte spre binomul Dragoste-Fericire, dar din pacate alegerile noastre nu sunt calauzite intotdeauna de aceste valori.
Sufletul uman cedeaza foarte usor tentatiilor si ispitelor.
Cu toate ca suntem invatati de mici sa facem diferenta intre bine si rau, de multe ori nu vrem sa vedem diferenta si actionam ca atare.

Primul pas spre Fericire ar fi Dragostea.
Dar de fapt acesta este pasul cel mic. Adevaratul pas urias este spre Divinitate. Si Divinitatea este de fapt punctul terminus. Mai exact mantuirea sufletelor noastre.
Sa nu parasim drumul.

Banii nu aduc Fericirea!

Unii spun ca doar numarul lor!
Ne-am construit o societate bazata exclusiv pe acumularea de capital si de afisarea ostentativa a succesului (real  sau trucat) in afaceri.
Avem in Bucuresti cele mai noi modele de masini de top si asta la doar cateva zile de la lansarea lor oficiala. La noi nu se mai fura prea multe Loganuri ci doar "Gipane si Mertane" si apoi se vand chiar in showroom-uri. Telefoanele se reinoiesc cel putin semestrial si pana si vanzatorul de la butic are "smartphone". Hainele, gentile si ceasurile de firma (unele aduse din Turcia sau China) sunt un indicator al succesului de la cele mai fragede varste.
Toata energia noastra este pusa sub semnul goanei dupa bani. Cine mai poate refuza o slujba bine platita in loc de a  petrece mai mult timp cu familia. Mamele isi arunca copiii de cateva luni la crese sau pe mainile unor bone necunoscute pentru a participa mai departe la "dezvoltarea firmei si cariera personala" HA HA HA.
Tot ce am cladit si semanat in ultimii 20 de ani de asa zis capitalism nu a facut decat sa inoculeze false principii si valori tinerilor.
Si rezultatele incep sa se vada. Si asta cred ca e doar fata vazuta a icebergului.
Si nu numai tinerii au alergat dupa Fata Morgana a succesului facil si imbogatirii prin orice mijloace.
Mentalitatea a fost: Dau o teapa si dupa aia sau platesc un avocat "beton" care sa ma scape (eventual cotizez si la judecator) sau in cel mai rau caz fac si eu un an doi de "parnaie" si dupa aia raman cu averea sigur numai a mea.
La fel au gandit si angajatii statului ( politisti, vamesi, garda financiara, judecatori etc) care si-au vandut sufletul si onoarea si acum au devenit prosperi oameni de afaceri, avocati sau chiar parlamentari si consilieri.
Doar cativa fraieri au ajuns cu adevarat la puscarie. Si si aia nu regreta nimic.
Asta a devenit o adevarata filosofie de viata.
In zadar se vrea acum schimbarea Constitutiei si confiscarea averilor.
Nu degeaba era pe vremea lui Ceausescu celebra Lege 10 cu controlul averilor (inca de pe atunci unii stiau cum se face treaba).
Avem la usa intrarii in viata o generatie debusolata usor analfabeta si fara principii.
Ce poate fi mai grav decat atat.
Poate doar un razboi.
Ce se mai poate face?
Pe termen scurt chiar nimic. Sa speram in recuperarea acestor tineri desi ma indoiesc. Cine sa-i mai invete diferenta dintre bine si rau.
Vor avea drept de vot si vor fi foarte usor manipulabili. Vor putea inclina balanta puterii foarte usor daca vor fi adusi la vot.
Si mijloace exista.
Cum si mass media nu e usa de biserica sa te tii manipulari si excese.
Manelari, cocalari si pitzipoance stati linistiti. E vremea voastra. Bucurati-va de ea. Nu e nimic acum care sa va stea impotriva. Tara va fi a voastra.
URA ati invins! Dar nu veti fi decat niste marionete. Papusarii vor fi aceeasi.
Dar cu ceilalti ce o sa se intample?
Vor fi in continuare striviti si jigniti.
Lantul de un deget grosime la gat va deveni un simbol national ( cu toate ca in ultimul timp nu prea am mai vazut prea multe).
Masinile de peste 150 CP vor avea dreptul sa nu mai stea la semafor si sa depaseasca viteza legala ?
Accidentele pe trecerea de pietoni vor deveni un fapt cotidian?
Si de fapt cine ne reprezinta pe noi.
Eu sincer sa fiu nici nu stiu cine sunt parlamentarii votati de mine si ce au facut in Parlament.
Si in clipa de fata oferta pentru viitoarele alegeri ma descumpaneste.
Ce sa fac:
Sa nu ma duc la vot? Ar fi o imensa prostie!
Sau sa votez si eu macar condus de sentimente negative si sa penalizez pe cei care au esuat in ultimii ani? Nici asta nu e o solutie.
Am mare nevoie de o alta abordare si alte fete de politicieni.
Care insa refuza sa apara.
Sau nu exista? Asta sa fie tot ce poate oferi tara asta?

Dar eu stiu ca sunt inca multi oameni de valoare si de buna credinta in tara mea.
Dar sunt asa scarbiti de ceea ce se intampla incat nu vor sa faca un pas in fata.
Si nu ar trebui decat un liant national si un mic impuls.
Sunt inca multe energii de descatusat.

Maica Rusia

Indiferent de cine o conducea, Maica Rusia a simtit nevoia sa-si scalde piciorele in Oceanul Indian, in Marea Adriatica si eventual in Marea Egee. Pentru aceste tratamente marine cu aerosoli a trudit secole intregi si generatii de soldati au fost ingropate ba prin Afganistan, ba prin Pasul Shipca, ba prin campiile Sileziei si Panoniei.
De la Dimitrie Cantemir incoace a descoperit si Litoralul romanesc al Marii Negre si fiind in drumul ei spre Tarigrad a facut eforturi mari de a ne elibera de jugul otoman. Otomanii erau protectorii si Rusii erau eliberatorii. Noroc ca pe romani nu ii intreba nimeni ce vor.
Si cu atitudinea asta au ramas de atunci.
Romania le pare a fi o Gubernie pierduta si cam recalcitranta.
Cu toate ca a fost in blocul sovietic rusii nu au putut sa subjuge cum au vrut ei Romania. Si tare mult ar mai fi vrut. Asa ca au inceput sa-si recrutreze si infiltreze oameni in toate structurile statului (chiar comunist fiind).
Dupa Lovilutia lor, au rasarit si toti servitorii acoperiti sau nu.Si s-au pus la masa Puterii. Noroc cu americanii. Care le-au dat putin la geoale. Si asa cu idealurile comuniste intinate, am mers spre capitalism. Si ce drum.
Si cine a preluat puterea economica? Si resursele tarii? Si sistemul bancar? Curat independenti suntem.

Si asa din senin se apuca cineva din interiorul sistemului bun cunoscator al patriotilor si al tradatorilor sa fluiere in biserica. Adica sa comenteze ceva care a sunat "ca dracu" in urechile Rusiei.
Adica ce pact Ribbentrop- Molotov ; ce tezaur; ce Basarabia si Nordul Bucovinei?
Cine e asta de are curajul sa ne sfideze pe noi? Istoria este cea scrisa de noi si asa va ramane! Asta se aude de la Kremlin.

Am mai scris pentru o normalizare a relatiilor cu Rusia.
Dar o normalizare in genunchi nu este o normalitate. Si nici nu da rezultate.
Asa ca sa ne asteptam la umblat la pretul gazelor si la atacuri in presa (parca mai era nevoie de alte tonomate, sau tot alea?).
Cert este ca suntem in UE, NATO si la Kogalniceanu si Deveselu  flutura si steagul Unchiului Sam.
Mai bine sa nu avem vize de USA dar sa fim tratati ca niste parteneri decat sa avem gaze ieftine si sa fim calcati in picioare.
Sa nu ne facem iluzii ca Ursul este mort. Este doar putin ranit si isi linge ranile. Dar va fi iarasi ca nou.
Si atunci sa ne tinem.
Daca Romanovii aveau frica lui Dumnezeu si erau rude mai cu toti regii Europei, noua elita KGB este atee si este ruda doar cu cine vrea ea. Si nu prea vrea cu nimeni.
Daca de criza nu prea scapam, daca politica interna este cum este ( multumim si aici Rusiei) macar sa avem o voce neemasculata in politica externa.
Omul spune ce are in gusa. Si nu conteaza ca multi nu accepta asta.
Macar cu asta sa ramana in Istorie (daca cu Schengen mai intarzie).
Vant din pupa!

Mica RomaniaDA

Ce vrei sa te faci cand o sa fii mare?
Doctor- Sa salvez oameni!
Politist - Sa prind hoti!
Profesor - Sa invat copiii!
Preot - Sa calauzesc aproapele!
Judecator - Sa aduc dreptate in lume!
Si asa copiii pot continua la nesfarsit cu visele lor.
Ce sa intampla cu ei daca in 20 de ani ajung sa se poarte astfel:
Doctor - Unde e plicul meu sa intru in operatie?
Politist - Si cum vrei sa prind eu hotul cu salariu de 1200 ron/luna? Sari si tu cu ceva!
Profesor - Si acum sa strangem fondul de protocol pentru bacalaureat!
Preot - Si vrei sa-ti deschid cartea ?
Judecator - Speta matale are ceva sanse de castig dar...........
20 de ani. Si se strica totul.
Parca atata prognozase si Brucan. Parca tot o generatie nu a putut sa gaseasca Pamantul Fagaduintei. Si nici Moise sa paseasca pe el.
Daca am tras putin presul (care acoperea mizeria umana si sociala din Romania) in ultimele 6 luni ce am vazut:
-Vamile din Romania erau de fapt SRL-uri si statul era doar mandatar acolo;
- Primari , judecatori prinsi cu Mita in flagrant;
Si bomboana de pe coliva BACALAUREATUL 2011:
44,47 % PROMOVABILITATE !!!!!
Viitor de aur tara noastra are.

Sa recapitulam.
Statul este acea creatie care isi apara cetatenii, ii ingrijeste , ii educa si le ofera conditii mai bune de viata si de munca. Pentru toate astea cetatenii platesc taxe si impozite.

Deci meciul este egal!
Cetatenii nu s-au omorat sa plateasca taxe si impozite (nici statul nu s-a obosit sa colecteze) si rezultatele incep sa se vada.
Sanatate = Colaps
Invatamant = Colaps
Siguranta nationala = In picaj

Bravo clasei politice si conducatorilor din ultimii 20 de ani. Patru cincinale de furturi si bajocura incep sa se vada.
Si asta este de abia inceputul.

Sa facem putina Istorie.

Acum o saptamana am vazut pe Euronews (fiind in concediu) mare comemorare a Pogromului de la Iasi din 27-29 iunie 1941.
Sincer sa fiu cu toate ca sunt amator de istorie despre acest fapt nu am date clare si nici un punct de vedere format.
Ceea vreau sa public aici este declaratia de la Procesul Maresalului Antonescu:
" „Ion Antonescu: [...] [După pogrom] eu m-am dus la Iași și am vorbit cu comandantul general german, pentru că Iașul era atuncea în zonă militară germană, acolo operau trupele germane și era și zona de front și tot Iașul era ocupat de germani, de trupele care trebuiau să treacă Prutul. Și atuncea m-am dus la Iași și am vorbit cu generalul german și i-am spus: „Dacă se mai repetă acest lucru, dau telegramă Führerului și las comanda frontului”. Și atunci, generalul german mi-a spus: „Vă asigur, domnule general, că nu se va mai întâmpla”. [...]
  Președintele: Era numai acțiunea germanilor la Iași?[...]
  Ion Antonescu: Ei aveau..., noi frontul Moldovei... era împărțit pe sectoare. Era în sector german.
  Președintele: Știu. Era în sector german, dar era și armată românească acolo.
  Ion Antonescu: Era sub comandamentul german, după cum erau și divizii germane în sectoarele românești, la dispoziția comandamentului românesc. ”

—Interogatoriul lui Ion Antonescu în timpul procesului, 06.05.1946.

„Au fost grupuri de legionari care au făcut acte de provocație. Au tras de pe acoperișuri în elemente germane și au împins - tot prin acte de provocație - și câțiva dintre evrei, fie ca să se apere, fie ca să tragă, de asemenea. Faptul că s-au găsit 2-3, foarte puțini, în orice caz, aceasta a legitimat pretențiile lor, intervenția unor unități germane, care, peste capul autorităților române și cu sprijinul legionarilor, au trecut la acte de represiune pe loc și au cerut ca, fără întârziere, autoritățile române să evacueze populația evreiască, punând, singuri și direct, soldați și elemente ale armatei SS germane ca să întreprindă această acțiune de colectare și de conducere la trenuri, unde au fost transportați în condițiuni cu totul necivilizate. ”

Pe acest fond apar si declaratiile actualului Presedinte despre trecerea Prutului si despre abdicarea Regelui.
Daca sunt lucruri nestiute, sa le aflam si noi, daca nu, macar sa comenteze specialistii.
Caci eu sincer nu  mai inteleg nimic.
Pe o parte ne punem cenusa in cap si ne facem "mea culpa" pe alta parte suntem de acord cu interventia peste Prut!
Iar despre abdicare ce sa spun si eu.
Pe omul Mihai Argeseanu il inteleg : este in viata, ceea ce cu rusii in tara nu reusea prea mult.
Pentru Conducatorul Romaniei de atunci este un fapt regretabil. Era unsul lui Dumnezeu pentru Romania si insasi esenta natiunii romane. Si martirizarea lui devenea legenda. Dar nu toti au vocatie de martiri.

Jurnal de vacanta. Thassos.

La 4 dimineata am plecat de acasa. La patru si jumatate eram la centura si pana in cinci la Giurgiu. Drumul foarte bun. Ma rog, incepand din Adunatii-Copaceni. Pana acolo se mai lucreaza inca. Au facut si ocolirea la Adunatii-Copaceni. Super drum. Parca nici nu mai e nevoie de autostrada. Au gresit-o cu giratoriile. Imposibil sa treaca doua masini in paralel. Stiam drumul dar acum scriu despre el.
Am ajuns in vama si ma uitam dupa cosurile de gunoi. Disparusera deja. Vama cu bulgarii parca a ramas incremenita in timp. Parca e la fel ca in 90. Si podul peste Dunare are si el nevoie de reparatii. La bulgari aceeasi atmosfera. Totul e prafuit si  bulgarii sunt pusi pe ciupeala. Am trecut de vama si am cautat sa platesc vigneta. Am intrat imediat la giratoriu la benzinaria autohtona Balkan. Si acolo pe la 5.30 dimineata o tanti era pusa pe jecmanit romani. Vinde o vigneta cu 40 RON. Fara comentarii. Adica aproape dublu. La intrebarea mea de ce e atat a raspuns : rumansko curvata. Si eu am raspuns ceva din turca. Si asa am fost dati afara toti romanii din benzinarie. Si am plecat mai departe. Tot Ruse este cu restrictie la 40 km/h unde drumul este pe 4 benzi si cu separator pe mijloc. Numai bun de pus radar sau de facut panda. In sfarsit am gasit vigneta. Si la drum.
Pana la Bjala am mers pe drumul de Sofia. Bunut si fara politie. La Bjala am luat-o spre BT adica Veliko Tarnovo. Si pana acolo drumul bunut si liber. DN5 al lor spre Turcia. Drumul tiristilor si intr-un timp al blugilor si rulmentilor. Din Veliko Tarnovo am hotarat sa mergem pe DN 55 spre Nova Zagora, spre Svilengrad. Mai scurt cu aproximativ 50 km. Normal ca nu am nimerit din prima DN 55, ci dupa un ocol. Drumul relativ bun si liber. Asta pana in Nova Zagora. De acolo se strica rau si lipsesc si indicatoarele. Asa ca normal am incurcat drumul si am ajuns pana la Haskovo. Ma rog pana aproape, caci podul peste Maritsa era in reparatii. Asa ca am trecut pe un pod de barne de pe vremea turcilor. Si ce mai paraia. Am ajuns cu greu la Svilengrad cu o ora intarziere. De acolo cautam drumul spre Ormenio. Dar erau doar indicatoare cu Sofia. Asa ca am oprit langa o masina de politie si din maini am gasit drumul. Granicerul grec a fost mortal. Verificarea pasapoartelor s-a facut prin lovirea lor cu cantul de masa. Si asta a fost tot. In Grecia benzina e cam scumpa CO 95 de la 1.62 la 1.69 euro/l. drumul relativ bun si pe portiuni se modernizeaza. Adica nu au intersectii la nivel. Am tinut spre autostrada Egnatia. Si mai departe spre Keramoti. De acolo am luat Ferry ( 27 euro la dus si 29 la intors) si am ajuns intr-o insula unde chiar mi-a placut si m-am simtit bine. Dar nu numai eu. Cred ca jumatate din insula era plina de romani. La hotelul meu proportia era si mai mare. La restaurant in prima seara ce sa vad. Fiul meu se juca cu un coleg de gradinita. M-am salutat cu parintii lui. Ulterior am aflat ca fusesem si colegi de facultate. Ce mica e lumea.
Ai nostrii ca brazii. Super masini (nu am vazut nici un Logan, ci doar un Cielo). B; IF; GL; IS; TM; DB si cam atat.
Cazarea a fost OK. Demipensiune. Fata de turci cu ultra all inclusive e putin mai subtire. Dar nici nu e zumzaiala de acolo. Grecii au fost serviabili, dar si pusi pe ciupit orice banut. Aici am platit pentru prima data dupa multi ani sezlongul de plaja. Si o apa minerala de 250 ml era 2.5 euro !!!!??????
La pranz am mancat tot ce era din mare pana am facut POC. Si tare bun a fost. Vinul casei 8 euro/litru ; o bere intre 2.5 si 3.5 euro si un fel principal cam 10 euro ( caracatita, calamar sau fructe de mare totul proaspat). Unii dadeau si dulce din partea casei. Altii nu.
Am vazut cam tot ce era de vazut. Si ce era de mancat tot asa. Am stat si pe plaje asa zis salbatice unde a fost OK. Ma rog, eu mai mult am dormit la umbra.
Intr-o zi am fost la "faimoasa" cascada de la Maries. Un mare fas. Zau. De acolo am luat-o spre munte cu gand de traseu usor. Gresit. A fost ca drumul spre Pestera |Ialomicioara prin Dichiu. Si parca venea si o furtuna din est. Palpitant. Doar o data am dat cu burta de pietre. Scandal!
Am ajuns in Prinos dupa o ora si jumatate de drum alpin.
Asa ca le-am vazut aproape pe toate.
Foarte frumos in Potos, Panaghia si Skala Potamia.
Un singur regret am ca nu am ajuns in Aliki.
La intoarcere am facut 8 ore din Keramoti si nu am mai ratat drumul.
Asta a fost concediul.

I'm back.